Termenul "mediere" provine din latinescul "mediare". El a fost introdus în SUA ca termen de specialitate în 1970 şi a fost preluat ca atare din limba engleză în cea germană. Medierea este necesară într-un conflict şi se face de către persoane terţe, nepărtinitoare şi neutre, cu scopul de a găsi o soluţie acceptată de toate părţile implicate.
Experienţa a arătat că, de la un anumit punct din dinamica escaladării, un conflict nu mai poate fi soluţionat de către părţi. Acesta este momentul în care trebuie să intervină o parte terţă, acceptată de toţi cei implicaţi.
Procedurile de mediere se bazează de regulă pe principiul echilibrării intereselor. Conform acestui principiu, conflictele vor putea fi soluţionate într-un mod mai eficient şi mai "ieftin" atunci când dreptatea sau puterea se află într-un plan secund. Această metodă a fost dezvoltată la Universitatea Harvard, fiind cunoscută şi sub numele de “Modelul Harvard” (vezi caseta din dreapta).
Soluţionarea conflictelor prin mediere este o procedură larg răspândită - mai larg decât s-ar crede. Ea este folosită în cazul disputelor de familie sau maritale ca mediere la divorţuri sau moşteniri, în domeniul justiţiei penale ca mediere între autori şi victime, în domeniul mediului ambiant, în politica comunală sub forma unor "mese rotunde" sau în şcoli, sub forma unor programe de soluţionare a conflictelor între elevi.
Peer Mediation în şcoli
Modelul de mediere a conflictelor dintre elevi, procedură răspândită între timp în multe şcoli, este o metodă eficientă de soluţionare a conflictelor sociale ce apar zilnic între copii şi tineri. Acest model urmează aceleaşi principii ca şi celelalte proceduri de mediere:
Experienţa a arătat că, de la un anumit punct din dinamica escaladării, un conflict nu mai poate fi soluţionat de către părţi. Acesta este momentul în care trebuie să intervină o parte terţă, acceptată de toţi cei implicaţi.
Procedurile de mediere se bazează de regulă pe principiul echilibrării intereselor. Conform acestui principiu, conflictele vor putea fi soluţionate într-un mod mai eficient şi mai "ieftin" atunci când dreptatea sau puterea se află într-un plan secund. Această metodă a fost dezvoltată la Universitatea Harvard, fiind cunoscută şi sub numele de “Modelul Harvard” (vezi caseta din dreapta).
Soluţionarea conflictelor prin mediere este o procedură larg răspândită - mai larg decât s-ar crede. Ea este folosită în cazul disputelor de familie sau maritale ca mediere la divorţuri sau moşteniri, în domeniul justiţiei penale ca mediere între autori şi victime, în domeniul mediului ambiant, în politica comunală sub forma unor "mese rotunde" sau în şcoli, sub forma unor programe de soluţionare a conflictelor între elevi.
Peer Mediation în şcoli
Modelul de mediere a conflictelor dintre elevi, procedură răspândită între timp în multe şcoli, este o metodă eficientă de soluţionare a conflictelor sociale ce apar zilnic între copii şi tineri. Acest model urmează aceleaşi principii ca şi celelalte proceduri de mediere:
 | se bazează pe voluntariat; |
| sunt prezente atât cele două părţi implicate în conflict, cât şi o persoană terţă nepărtinitoare; |
| soluţia trebuie negociată cu multă răspundere şi înregistrată în scris. |
În acest caz este însă deosebit de important faptul că nu profesorii sunt cei care mediază, ci elevii; aceşti elevi-mediatori vor încerca să se ocupe de acest conflict imediat după izbucnirea lui, în pauze sau în orele de după debutul acestuia. Iniţiatorii procesului de mediere vor încerca "să ofere părţilor conflictuale posibilitatea de a se împăca şi de a începe de la zero".
În ceea ce priveşte calitatea acestui model de educaţie întru asumarea răspunderii, el este un lucru deosebit de benefic. Elevii se deprind cu regulile conflictului şi învaţă că trebuie să-şi asume răspunderea. În acest sens, conflictele nu mai sunt soluţionate "de sus", printr-un ordin, sau chiar reprimate, ci detectate şi încadrate unui proces de soluţionare.
Acest program este aşadar o procedură cu o structură transparentă, uşor de învăţat, ale cărei beneficii s-au dovedit în practică (mai multe informaţii despre modelul de soluţionare a conflictelor dintre elevi se află pe o altă pagină).
Preocuparea cu conflictele trebuie însă să depăşească graniţele programelor de mediere. Aceste proceduri, mai degrabă limitate în ceea ce priveşte timpul, personalul şi locaţia, de soluţionare constructivă a conflictelor sunt pe deplin justificate, ele trebuie însă completate de alte metode, pe termen mediu, ce vizează societatea şi sfera regională, şi lung, ce vizează sfera ecologică şi globală.
Aceste programe trebuie integrate în contexte ce implică întreaga societate, şi mai ales în organizaţii şi instituţii. Astfel, în şcoli, trebuie să existe de ex., pe lângă programele de mediere a conflictelor ce au ca obiect indivizii, şi concepte de dezvoltare la nivelul organizării şcolilor şi de reformă şcolară, pentru a crea aici condiţiile proprii pentru schimbările dorite.
În ceea ce priveşte calitatea acestui model de educaţie întru asumarea răspunderii, el este un lucru deosebit de benefic. Elevii se deprind cu regulile conflictului şi învaţă că trebuie să-şi asume răspunderea. În acest sens, conflictele nu mai sunt soluţionate "de sus", printr-un ordin, sau chiar reprimate, ci detectate şi încadrate unui proces de soluţionare.
Acest program este aşadar o procedură cu o structură transparentă, uşor de învăţat, ale cărei beneficii s-au dovedit în practică (mai multe informaţii despre modelul de soluţionare a conflictelor dintre elevi se află pe o altă pagină).
Preocuparea cu conflictele trebuie însă să depăşească graniţele programelor de mediere. Aceste proceduri, mai degrabă limitate în ceea ce priveşte timpul, personalul şi locaţia, de soluţionare constructivă a conflictelor sunt pe deplin justificate, ele trebuie însă completate de alte metode, pe termen mediu, ce vizează societatea şi sfera regională, şi lung, ce vizează sfera ecologică şi globală.
Aceste programe trebuie integrate în contexte ce implică întreaga societate, şi mai ales în organizaţii şi instituţii. Astfel, în şcoli, trebuie să existe de ex., pe lângă programele de mediere a conflictelor ce au ca obiect indivizii, şi concepte de dezvoltare la nivelul organizării şcolilor şi de reformă şcolară, pentru a crea aici condiţiile proprii pentru schimbările dorite.
Sursa: dadalos.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu