PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL
L E G E
privind medierea şi organizarea profesiei de mediator
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Capitolul I
Dispoziţii generale
Art. 1. – (1) Medierea reprezintă o modalitate facultativă de
soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe
persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de
neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate.
(2) Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o
acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile
dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin
obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile.
Art. 2. – (1) Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane
fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere în mod
voluntar, inclusiv după declanşarea unui proces în faţa instanţelor
competente, convenind să soluţioneze, pe această cale, orice
conflicte în materie civilă, comercială, de familie, în materie
2
penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de
prezenta lege.
(2) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi conflictelor
din domeniul protecţiei consumatorilor, în cazul în care
consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a
achiziţionării unor produse sau servicii defectuoase, a
nerespectării clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, a
existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate
între consumatori şi agenţii economici, ori a încălcării altor
drepturi prevăzute de legislaţia naţională sau a Uniunii Europene
în domeniul protecţiei consumatorilor.
(3) Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de
a-şi soluţiona disputele prin mediere, atât în afara, cât şi în cadrul
procedurilor obligatorii de soluţionare amiabilă a conflictelor
prevăzute de lege.
(4) Nu pot face obiectul medierii drepturile strict
personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum
şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune
prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.
(5) În orice convenţie ce priveşte drepturi asupra cărora
părţile pot dispune, acestea pot introduce o clauză de mediere, a
cărei validitate este independentă de validitatea contractului din
care face parte.
Art. 3. – Activitatea de mediere se înfăptuieşte în mod egal
pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, culoare,
naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie,
apartenenţă politică, avere sau origine socială.
Art. 4. – (1) Medierea reprezintă o activitate de interes
public.
(2) În exercitarea atribuţiilor sale, mediatorul nu are putere
de decizie în privinţa conţinutului înţelegerii la care vor ajunge
părţile, dar le poate îndruma să verifice legalitatea acesteia,
potrivit art. 59.
3
Art. 5. – (1) Medierea poate avea loc între două sau mai
multe părţi.
(2) Părţile au dreptul să-şi aleagă în mod liber mediatorul.
(3) Medierea se poate realiza de către unul sau mai mulţi
mediatori.
Art. 6. – Organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte
autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale vor informa părţile asupra
posibilităţii şi avantajelor folosirii procedurii medierii şi le pot
îndruma să recurgă la aceasta, pentru soluţionarea conflictelor
dintre ele.
Capitolul II
Profesia de mediator
Secţiunea 1
Dobândirea, suspendarea şi încetarea calităţii de mediator
Art. 7. – Poate fi mediator persoana care îndeplineşte
următoarele condiţii:
a) are capacitate deplină de exerciţiu;
b) are studii superioare;
c) are o vechime în muncă de cel puţin 3 ani sau a absolvit
un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditat
conform legii şi avizat de Consiliul de mediere;
d) este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea
acestei activităţi;
e) se bucură de o bună reputaţie şi nu a fost condamnată
definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură
să aducă atingere prestigiului profesiei;
f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în
condiţiile legii, cu excepţia absolvenţilor de programe
postuniversitare de nivel master în domeniu, acreditate conform
legii şi avizate de Consiliul de mediere;
g) a fost autorizată ca mediator, în condiţiile prezentei legi.
4
Art. 8. – (1) Persoanele care îndeplinesc condiţiile
prevăzute la art. 7 vor fi autorizate ca mediatori de către Consiliul
de mediere, după achitarea taxei de autorizare, al cărei cuantum
va fi stabilit prin regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).
(2) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale
Spaţiului Economic European, posesori ai unui document de
calificare în profesia de mediator, obţinut în unul din aceste state
dobândesc, în contextul dreptului de stabilire, accesul la profesie
în România, după recunoaşterea acestor documente de către
Consiliul de mediere, conform Legii nr. 200/2004 privind
recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru
profesiile reglementate din România, cu modificările ulterioare.
(3) Documentele de calificare obţinute în profesia de mediator,
în alt stat decât România ori într-un stat membru al Uniunii Europene
sau al Spaţiului Economic European, de persoanele prevăzute la alin.
(2), se recunosc în condiţiile prevăzute la alin. (5), care se aplică în
mod corespunzător. Dacă abilităţile şi cunoştinţele nu corespund
cerinţelor de calificare prevăzute de legea română, Consiliul de
mediere ia în considerare şi experienţa profesională dobândită de
solicitant şi îi poate cere să dovedească faptul că îndeplineşte toate
aceste cerinţe.
(4) Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică şi cetăţenilor români,
posesori ai documentelor de calificare în profesia de mediator,
obţinute într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului
Economic European ori, după caz, într-un stat terţ.
(5) Cetăţeanul unui stat terţ, care a absolvit cursurile pentru
formarea mediatorilor în străinătate sau care a dobândit calitatea
de mediator în străinătate, şi doreşte să desfăşoare activitate de
mediere cu caracter permanent în România, dobândeşte acces la
profesie, în următoarele condiţii:
a) prezintă titlul de studii, însoţit de atestatul de echivalare
eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării;
b) prezintă conţinutul programei de formare parcurse,
inclusiv durata pregătirii şi, după caz, documentele care atestă
dobândirea calităţii de mediator. Consiliul de mediere evaluează
conţinutul programei de formare prezentate, inclusiv durata
5
pregătirii, comparând cunoştinţele şi abilităţile atestate de aceste
documente cu cerinţele stabilite conform legii române şi
hotărăşte, dacă este cazul, accesul în profesie. Condiţiile de
echivalare ori compensare a calificării, în situaţia în care
cunoştinţele şi abilităţile atestate nu corespund cerinţelor de
calificare prevăzute de legea română, vor fi stabilite prin
regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).
(6) Mediatorul străin poate desfăşura în România
activitatea de mediere cu caracter ocazional, sub forma prestării
de servicii, în baza documentului care atestă că exercită legal
această profesie în statul de origine sau de provenienţă, fiind
exceptat de la cerinţele de autorizare şi de înscriere prevăzute în
lege, având, însă, obligaţia înştiinţării, în scris, a Consiliului de
mediere cu privire la desfăşurarea acestei activităţi.
Art. 9. – (1) Formarea profesională a mediatorilor se asigură
prin organizarea cursurilor de specialitate de către furnizori de
formare care au fost autorizaţi conform legislaţiei în materia
formării profesionale a adulţilor şi de către instituţii de
învăţământ superior acreditate.
(2) Programele de formare în domeniul medierii vor fi
întocmite pe baza criteriilor cuprinse în standardele de formare în
domeniu, elaborate de Consiliul de mediere, şi vor fi avizate în
prealabil de către acesta.
Art. 10. – Instituţiile şi celelalte persoane juridice care
desfăşoară, conform art. 9, programe de formare a mediatorilor se
înscriu, de către Consiliul de mediere, pe o listă, care va fi pusă la
dispoziţia celor interesaţi la sediul său, al instanţelor judecătoreşti
şi al autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi la sediul
Ministerului Justiţiei şi pe pagina de Internet a acestuia.
6
Art. 11. – (1) Consiliul de mediere are dreptul să verifice
modul de organizare şi desfăşurare a cursurilor şi de aplicare a
standardelor de formare iniţială şi continuă şi poate solicita, dacă
este cazul, retragerea autorizaţiei, potrivit legislaţiei în materia
formării profesionale a adulţilor.
(2) Retragerea autorizaţiei ori expirarea perioadei pentru
care a fost acordată atrage radierea de pe lista prevăzută la art. 10.
Art. 12. – (1) Mediatorii autorizaţi sunt înscrişi în tabloul
mediatorilor, întocmit de Consiliul de mediere şi publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) În tabloul prevăzut la alin. (1), se menţionează
următoarele date:
a) numele şi prenumele mediatorului;
b) sediul profesional;
c) pregătirea de bază a mediatorului, instituţiile la care s-a
format şi titlurile cu care le-a absolvit;
d) domeniul medierii în care acesta este specializat;
e) durata experienţei practice în activitatea de mediere;
f) limba străină în care este capabil să desfăşoare medierea;
g) calitatea de membru al unei asociaţii profesionale în
domeniul medierii, precum şi, după caz, al altor organizaţii;
h) existenţa unei cauze de suspendare.
(3) Consiliul de mediere are obligaţia să actualizeze periodic
şi cel puţin o dată pe an tabloul mediatorilor şi să-l pună la
dispoziţia celor interesaţi la sediul său, al instanţelor judecătoreşti,
al autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi la sediul
Ministerului Justiţiei şi pe pagina de Internet a acestuia.
Art. 13. – Exercitarea profesiei de mediator este
compatibilă cu orice altă activitate sau profesie, cu excepţia
incompatibilităţilor prevăzute prin legi speciale.
7
Art. 14. – (1) Exercitarea calităţii de mediator se suspendă:
a) în cazul unei incompatibilităţi prevăzute de lege; în acest
caz, mediatorul este obligat să încunoştinţeze, în termen de 3 zile,
Consiliul de mediere, în legătură cu această incompatibilitate;
b) la cerere, făcută în scris de către mediator;
c) ca sancţiune disciplinară, în condiţiile stabilite la art. 39
alin. (1) lit. c).
(2) Exercitarea calităţii de mediator se suspendă de drept, în
cazul în care împotriva mediatorului s-a luat măsura arestării
preventive, până la soluţionarea procesului penal, potrivit legii.
Art. 15. – Calitatea de mediator încetează:
a) la cerere, prin renunţare făcută în scris de către mediator;
b) prin deces;
c) în cazul în care nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute
la art. 7 lit. a) şi d);
d) ca sancţiune disciplinară, în condiţiile stabilite la art. 39
alin. (1) lit. d);
e) în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea, cu
intenţie, a unei infracţiuni, care îl face nedemn de a mai exercita
această profesie.
Art. 16. – (1) Suspendarea, precum şi încetarea calităţii de
mediator se dispune sau, după caz, se constată, de către Consiliul
de mediere.
(2) În caz de încetare a calităţii de mediator, numele acestuia
se radiază din tabloul mediatorilor.
Secţiunea a 2-a
Consiliul de mediere
Art. 17. – (1) În vederea organizării activităţii de mediere
se înfiinţează Consiliul de mediere, organism autonom cu
personalitate juridică, de interes public, cu sediul în municipiul
Bucureşti.
8
(2) Consiliul de mediere se organizează şi funcţionează
potrivit prevederilor prezentei legi, precum şi ale regulamentului
său de organizare şi funcţionare.
(3) Consiliul de mediere este format din 9 membri, aleşi
prin vot direct sau prin reprezentare, de către mediatorii
autorizaţi, în condiţiile prevăzute în regulamentul de organizare şi
funcţionare a Consiliului de mediere.
(4) Membrii Consiliului de mediere sunt validaţi de
ministrul justiţiei, pe o durată de 2 ani. Mandatul oricăruia dintre
membrii Consiliului de mediere poate fi prelungit pentru aceeaşi
durată, o singură dată.
(5) Situaţiile în care calitatea de membru al Consiliului de
mediere încetează în timpul exercitării mandatului, precum şi
procedura revocării sunt stabilite prin regulamentul prevăzut la
alin. (2).
(6) Pot face parte din Consiliul de mediere numai persoane
care dispun de cunoştinţe teoretice şi de experienţă practică în
domeniul medierii. Dispoziţiile art. 7 se aplică în mod
corespunzător.
(7) Consiliul de mediere îşi exercită mandatul până la data
validării membrilor unui nou Consiliu de mediere.
Art. 18. – (1) Consiliul de mediere va alege un preşedinte şi
un vicepreşedinte şi va desemna, dintre membrii săi, o comisie cu
activitate permanentă, care pregăteşte lucrările Consiliului. Durata
mandatului membrilor comisiei este de un an.
(2) În structura Consiliului de mediere funcţionează un
secretariat tehnic, alcătuit din cel mult 3 persoane, încadrate şi
salarizate ca personal contractual, potrivit Anexei nr. I cap. I,
nr. crt. 18 al lit. B din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază
pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin
Legea nr. 383/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Structura şi atribuţiile comisiei prevăzute la alin. (1) şi
ale secretariatului tehnic prevăzut la alin. (2) se stabilesc prin
regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).
9
(4) Pentru activitatea depusă, membrii Consiliului de
mediere au dreptul la o indemnizaţie lunară, în condiţiile stabilite
prin regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).
Art. 19. – (1) Consiliul de mediere se întruneşte lunar sau
ori de câte ori este necesar, la convocarea preşedintelui.
(2) Şedinţele Consiliului de mediere sunt publice, cu
excepţia cazului în care membrii săi hotărăsc altfel.
(3) Lucrările Consiliului de mediere se desfăşoară în
prezenţa a cel puţin 7 membri.
(4) În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul de mediere
adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor care îl compun.
Opiniile diferite se motivează şi se consemnează, separat, în
cuprinsul hotărârii.
(5) La lucrările Consiliului de mediere pot fi invitate să
participe persoane din orice alte instituţii sau organisme
profesionale, a căror consultare este necesară pentru luarea
măsurilor sau pentru adoptarea hotărârilor Consiliului.
Art. 20. – Consiliul de mediere are următoarele atribuţii
principale:
a) promovează activitatea de mediere şi reprezintă interesele
mediatorilor autorizaţi;
b) elaborează standardele de formare în domeniul medierii,
pe baza celor mai bune practici internaţionale în materie;
c) avizează programele de formare profesională a
mediatorilor, conform art. 9 alin. (2);
d) întocmeşte şi actualizează lista furnizorilor de formare a
mediatorilor care au obţinut autorizarea în conformitate cu cadrul
legal existent în domeniul formării profesionale a adulţilor;
e) autorizează mediatorii, în condiţiile prevăzute de prezenta
lege;
f) întocmeşte şi actualizează tabloul mediatorilor autorizaţi;
g) ţine evidenţa birourilor mediatorilor autorizaţi;
10
h) supraveghează respectarea standardelor de formare în
domeniul medierii;
i) ia măsuri pentru aplicarea în practică a dispoziţiilor art. 26
alin. (2);
j) adoptă Codul de etică şi deontologie profesională a
mediatorilor autorizaţi, precum şi normele de răspundere
disciplinară a acestora;
k) ia măsuri pentru respectarea prevederilor conţinute de
Codul de etică şi deontologie profesională a mediatorilor
autorizaţi şi aplică normele privind răspunderea disciplinară a
acestora;
l) face propuneri pentru completarea sau, după caz,
corelarea legislaţiei privind medierea;
m) adoptă regulamentul privind organizarea şi funcţionarea
sa;
n) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege şi de
regulament.
Art. 21. – Consiliul de mediere îşi acoperă cheltuielile de
organizare şi funcţionare din venituri proprii, după cum urmează:
a) taxele provenind din autorizarea mediatorilor;
b) donaţii, sponsorizări, finanţări şi alte surse de venit,
dobândite în condiţiile legii;
c) încasări din vânzarea publicaţiilor proprii;
d) sumele provenind din amenzile aplicate ca sancţiuni
disciplinare;
e) alte sume rezultate din activitatea Consiliului de mediere,
stabilite prin regulament.
Capitolul III
Organizarea şi exercitarea activităţii mediatorilor
Art. 22. – (1) Mediatorii îşi pot desfăşura activitatea în cadrul
unei societăţi civile profesionale, în cadrul unui birou în care pot
funcţiona unul sau mai mulţi mediatori asociaţi, cu personalul
11
auxiliar corespunzător sau în cadrul unei organizaţii
neguvernamentale, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
(2) Mediatorul sau mediatorii asociaţi, titulari ai unui
birou, pot angaja traducători, jurişti, alt personal de specialitate,
precum şi personal administrativ şi de serviciu, necesar activităţii
de mediere.
(3) Mediatorii autorizaţi pot fi angajaţi cu contract
individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Codul muncii.
Art. 23. – În desfăşurarea activităţii sale, mediatorul
autorizat este obligat să ţină arhivă şi registre proprii, precum şi o
evidenţă financiar-contabilă.
Art. 24. – Mediatorii pot constitui asociaţii profesionale
locale şi naţionale, având drept scop promovarea intereselor
profesionale şi protejarea statutului lor şi pot adera la asociaţii
profesionale internaţionale, în condiţiile legii.
Capitolul IV
Drepturile şi obligaţiile mediatorului
Secţiunea 1
Drepturile mediatorului
Art. 25. – Mediatorul are dreptul de a informa publicul cu
privire la exercitarea activităţii sale, cu respectarea principiului
confidenţialităţii. Condiţiile în care se poate face publicitate
profesiei de mediator sunt stabilite de regulament.
Art. 26. – (1) Mediatorul are dreptul la plata unui onorariu,
stabilit prin negociere cu părţile, precum şi la restituirea
cheltuielilor ocazionate de mediere.
(2) Onorariul trebuie să fie rezonabil, să ţină cont de natura
şi de obiectul conflictului.
12
Art. 27. – Fiecare mediator are dreptul să aplice un model
propriu de organizare a procedurii de mediere, cu respectarea
dispoziţiilor şi principiilor statuate în prezenta lege.
Art. 28. – (1) Sediul profesional al mediatorului este
inviolabil.
(2) Percheziţia sediului profesional al mediatorului poate fi
dispusă numai de judecător şi se efectuează de procuror sau de
organul de cercetare penală, în condiţiile prevăzute de Codul de
procedură penală.
Secţiunea a 2-a
Obligaţiile mediatorului
Art. 29. – (1) Mediatorul are obligaţia să dea orice explicaţii
părţilor cu privire la activitatea de mediere, pentru ca acestea să
înţeleagă scopul, limitele şi efectele medierii, în special asupra
raporturilor ce constituie obiectul conflictului.
(2) Mediatorul trebuie să asigure ca medierea să se realizeze
cu respectarea libertăţii, demnităţii şi a vieţii private a părţilor.
Art. 30. – (1) Mediatorul are îndatorirea să depună toate
diligenţele pentru ca părţile să ajungă la un acord reciproc
convenabil, într-un termen rezonabil.
(2) Mediatorul trebuie să conducă procesul de mediere în
mod nepărtinitor şi să asigure un permanent echilibru între părţi.
Art. 31. – Mediatorul are obligaţia să refuze preluarea unui
caz, dacă are cunoştinţă despre orice împrejurare ce l-ar împiedica
să fie neutru şi imparţial, precum şi în cazul în care constată că
drepturile în discuţie nu pot face obiectul medierii, potrivit art. 2.
13
Art. 32. – Mediatorul este obligat să păstreze
confidenţialitatea informaţiilor de care ia cunoştinţă în cursul
activităţii sale de mediere, precum şi cu privire la documentele
întocmite sau care i-au fost predate de către părţi pe parcursul
medierii, chiar şi după încetarea funcţiei sale.
Art. 33. – (1) Mediatorul este obligat să respecte normele de
deontologie şi să răspundă, cu respectarea dispoziţiilor art. 32,
cererilor formulate de autorităţile judiciare.
(2) Mediatorul este obligat să comunice Consiliului de
mediere orice modificare a condiţiilor, care face necesară
actualizarea menţiunilor prevăzute la art. 12 alin. (2).
Art. 34. – Mediatorul are obligaţia de a-şi îmbunătăţi
permanent cunoştinţele teoretice şi tehnicile de mediere, urmând,
în acest scop, cursuri de formare continuă, în condiţiile stabilite
de Consiliul de mediere.
Art. 35. – Mediatorul este obligat să restituie înscrisurile ce
i-au fost încredinţate de părţi pe parcursul procedurii de mediere.
Art. 36. – Mediatorul nu poate reprezenta sau asista vreuna
din părţi într-o procedură judiciară sau arbitrală, având ca obiect
conflictul supus medierii.
Art. 37. – (1) Mediatorul nu poate fi audiat ca martor în
legătură cu faptele sau actele de care a luat cunoştinţă în cadrul
procedurii de mediere. În cauzele penale, mediatorul poate fi
audiat ca martor numai în cazul în care are dezlegarea prealabilă,
expresă şi scrisă a părţilor şi, dacă este cazul, a celorlalte persoane
interesate.
(2) Calitatea de martor are întâietate faţă de aceea de
mediator, cu privire la faptele şi împrejurările pe care le-a
cunoscut înainte de a fi devenit mediator în acel caz.
14
(3) În toate cazurile, după ce a fost audiat ca martor,
mediatorul nu mai poate desfăşura activitatea de mediere în
cauza respectivă.
Secţiunea a 3-a
Răspunderea mediatorului
Art. 38. – Răspunderea disciplinară a mediatorului intervine
pentru următoarele abateri:
a) încălcarea obligaţiei de confidenţialitate, imparţialitate şi
neutralitate;
b) refuzul de a răspunde cererilor formulate de autorităţile
judiciare, în cazurile prevăzute de lege;
c) refuzul de a restitui înscrisurile încredinţate de părţile
aflate în conflict;
d) reprezentarea sau asistarea uneia dintre părţi într-o
procedură judiciară sau arbitrală, având ca obiect conflictul supus
medierii;
e) săvârşirea altor fapte care aduc atingere probităţii
profesionale.
Art. 39. – (1) Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu
gravitatea abaterii şi constau în:
a) observaţie scrisă;
b) amendă de la 50 lei (RON) la 500 lei (RON);
c) suspendarea din calitatea de mediator, pe o durată de
la o lună la 6 luni;
d) încetarea calităţii de mediator.
(2) Limitele amenzii prevăzute la alin. (1) lit. b) se
actualizează periodic de către Consiliul de mediere, în funcţie de
rata inflaţiei.
Art. 40. – (1) Orice persoană interesată poate sesiza
Consiliul de mediere, în scris şi sub semnătură, în legătură cu
săvârşirea unei abateri dintre cele prevăzute la art. 38.
15
(2) Cercetarea abaterii se efectuează, în termen de cel mult
60 de zile de la data înregistrării sesizării, de către o comisie de
disciplină, alcătuită dintr-un membru al Consiliului de mediere şi
2 reprezentanţi ai mediatorilor, desemnaţi prin tragere la sorţi din
tabloul mediatorilor. Membrii comisiei sunt numiţi prin hotărâre a
Consiliului de mediere. Invitarea celui în cauză, în vederea
audierii, este obligatorie. Mediatorul cercetat este îndreptăţit să ia
cunoştinţă de conţinutul dosarului şi să-şi formuleze apărarea. În
caz de neprezentare, se va încheia un proces-verbal, semnat de
membrii comisiei, din care să reiasă faptul că mediatorul a fost
invitat şi nu s-a prezentat la termenul stabilit.
(3) Dosarul de cercetare cu propunere de sancţionare sau de
neaplicare a unei sancţiuni disciplinare se înaintează Consiliului
de mediere, care hotărăşte, în termen de 30 de zile, cu privire la
răspunderea disciplinară a mediatorului.
Art. 41. – (1) Hotărârea Consiliului de mediere de aplicare a
sancţiunilor prevăzute la art. 39 alin. (1) poate fi atacată la
instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de
15 de zile de la comunicarea acesteia.
(2) Acţiunea exercitată potrivit alin. (1) suspendă executarea
hotărârii atacate.
(3) Hotărârea de aplicare a amenzii prevăzute la art. 39
alin. (1) lit. b), rămasă definitivă potrivit legii, constituie titlu
executoriu. Neachitarea acestei amenzi în termen de 30 de zile de
la data rămânerii definitive a hotărârii de sancţionare atrage de
drept suspendarea din calitatea de mediator, până la achitarea
sumei.
Art. 42. – Răspunderea civilă a mediatorului poate fi
angajată, în condiţiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii,
prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale.
16
Capitolul V
Procedura de mediere
Secţiunea 1
Procedura prealabilă încheierii contractului de mediere
Art. 43. – (1) Părţile aflate în conflict se prezintă împreună
la mediator. În cazul în care se prezintă numai una dintre părţi,
mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte părţi invitaţia
scrisă, în vederea acceptării medierii şi încheierii contractului de
mediere, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitaţia se
transmite prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii
textului.
(2) În cazul imposibilităţii de prezentare a părţii convocate,
la cerere, mediatorul poate stabili o nouă dată pentru prezentarea
la mediere, cu acordul ambelor părţi.
(3) Dacă cealaltă parte refuză în mod explicit medierea sau
nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru semnarea
contractului de mediere, medierea se consideră neacceptată.
(4) Mediatorul poate face şi alte demersuri legale pe care le
consideră necesare pentru invitarea părţilor la mediere, cu
respectarea dispoziţiilor prezentei legi.
Art. 44. – (1) Este interzisă desfăşurarea şedinţelor de
mediere înainte de încheierea contractului de mediere.
(2) Contractul de mediere se încheie între mediator, pe de o
parte, şi părţile aflate în conflict, pe de altă parte, după
prezentarea acestora din urmă împreună la mediator sau după
acceptarea medierii de către partea invitată.
17
Secţiunea a 2-a
Contractul de mediere
Art. 45. – Contractul de mediere trebuie să cuprindă, sub
sancţiunea nulităţii absolute, următoarele clauze:
a) identitatea părţilor aflate în conflict sau, după caz, a
reprezentanţilor lor;
b) menţionarea obiectului conflictului;
c) obligaţia mediatorului de a da explicaţii părţilor cu privire
la principiile medierii, la efectele acesteia şi la regulile aplicabile;
d) declaraţia părţilor, în sensul că doresc declanşarea
medierii şi că sunt decise să coopereze în acest scop;
e) angajamentul părţilor aflate în conflict de a respecta
regulile aplicabile medierii;
f) obligaţia părţilor aflate în conflict de a achita onorariul
cuvenit mediatorului şi cheltuielile efectuate de acesta pe
parcursul medierii în interesul părţilor, precum şi modalităţile de
avansare şi de plată a acestor sume, inclusiv în caz de renunţare la
mediere sau de eşuare a procedurii, precum şi proporţia care va fi
suportată de către părţi, ţinându-se cont, dacă este cazul, de
situaţia lor socială. Dacă nu s-a convenit altfel, aceste sume vor fi
suportate de către părţi, în mod egal;
g) înţelegerea părţilor privind limba în care urmează să se
desfăşoare medierea.
Art. 46. – (1) În contractul de mediere pot fi prevăzute şi
alte clauze, în condiţiile legii.
(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, contractul de mediere
nu poate cuprinde clauze care contravin legii sau ordinii publice.
(3) Dacă, pe parcursul procedurii de mediere, apar cheltuieli
neprevăzute, efectuate în interesul părţilor şi cu acordul acestora,
se va încheia o anexă la contractul de mediere.
18
Art. 47. – (1) Contractul de mediere se încheie în formă
scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute. Acesta se semnează de
către părţile aflate în conflict şi de mediator şi se întocmeşte în
atâtea exemplare originale câţi semnatari sunt.
(2) Părţile aflate în conflict pot da procură specială unei alte
persoane, în condiţiile legii, pentru a încheia contractul de
mediere.
Art. 48. – Contractul de mediere constituie titlu executoriu
cu privire la obligaţia părţilor de a achita onorariul scadent
cuvenit mediatorului.
Art. 49. – Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune
pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă începând cu
data semnării contractului de mediere, până la închiderea
procedurii de mediere în oricare dintre modurile prevăzute de
prezenta lege.
Secţiunea a 3-a
Desfăşurarea medierii
Art. 50. – (1) Medierea se bazează pe cooperarea părţilor şi
utilizarea, de către mediator, a unor metode şi tehnici specifice,
bazate pe comunicare şi negociere.
(2) Metodele şi tehnicile utilizate de către mediator trebuie
să servească exclusiv intereselor legitime şi obiectivelor urmărite
de părţile aflate în conflict.
(3) Mediatorul nu poate impune părţilor o soluţie cu privire
la conflictul supus medierii.
Art. 51. – Medierea are loc, de regulă, la sediul
mediatorului. Dacă este cazul, medierea se poate desfăşura şi în
alte locuri, convenite de mediator şi de părţile aflate în conflict.
19
Art. 52. – (1) Părţile aflate în conflict au dreptul să fie
asistate de avocat sau de alte persoane, în condiţiile stabilite de
comun acord.
(2) În cursul medierii, părţile pot fi reprezentate de alte
persoane, care pot face acte de dispoziţie, în condiţiile legii.
Art. 53. – Susţinerile făcute pe parcursul medierii de către
părţile aflate în conflict, de persoanele prevăzute la art. 52 şi
art. 55 alin. (1), precum şi de către mediator au caracter
confidenţial faţă de terţi şi nu pot fi folosite ca probe în cadrul
unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu excepţia cazului în care
părţile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va
atrage atenţia persoanelor care participă la mediere în condiţiile
art. 52 asupra obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii şi le va
putea solicita semnarea unui acord de confidenţialitate.
Art. 54. – (1) Dacă, pe parcursul medierii, apare o situaţie
de natură să afecteze scopul acesteia, neutralitatea sau
imparţialitatea mediatorului, acesta este obligat să o aducă la
cunoştinţa părţilor, care vor decide asupra menţinerii sau
denunţării contractului de mediere.
(2) Mediatorul are dreptul să se abţină şi să închidă
procedura de mediere, procedând potrivit dispoziţiilor art. 56,
care se aplică în mod corespunzător. În această situaţie,
mediatorul este obligat să restituie onorariul, proporţional cu
etapele de mediere neparcurse sau, după caz, să asigure
continuarea procedurii de mediere, în condiţiile stabilite prin
contractul de mediere.
Art. 55. – (1) În cazul în care conflictul supus medierii
prezintă aspecte dificile sau controversate de natură juridică sau
din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul părţilor,
poate să solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul
respectiv.
20
(2) Atunci când solicită punctul de vedere al unui specialist
din afara biroului său, mediatorul va evidenţia doar problemele
controversate, fără a dezvălui identitatea părţilor.
Secţiunea a 4-a
Închiderea medierii
Art. 56. – (1) Procedura de mediere se închide, după caz:
a) prin încheierea unei înţelegeri între părţi, în urma
soluţionării conflictului;
b) prin constatarea de către mediator a eşuării medierii;
c) prin denunţarea contractului de mediere de către una
dintre părţi.
(2) În cazul în care părţile au încheiat numai o înţelegere
parţială, precum şi în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c),
orice parte se poate adresa instanţei judecătoreşti sau arbitrale
competente.
Art. 57. – La închiderea procedurii de mediere, în oricare
dintre cazurile prevăzute la art. 56 alin. (1), mediatorul va
întocmi un proces-verbal, care se semnează de către părţi,
personal sau prin reprezentant, şi de mediator. Părţile primesc
câte un exemplar original al procesului-verbal.
Art. 58. – (1) Când părţile aflate în conflict au ajuns la o
înţelegere, se redactează un acord, care va cuprinde toate clauzele
consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub
semnătură privată.
(2) Înţelegerea părţilor nu trebuie să cuprindă prevederi care
aduc atingere legii şi ordinii publice, dispoziţiile art. 2 fiind
aplicabile.
(3) Înţelegerea părţilor poate fi afectată, în condiţiile legii,
de termene şi condiţii.
21
Art. 59. – Înţelegerea părţilor poate fi supusă verificării
notarului public în vederea autentificării ori, după caz,
încuviinţării instanţei de judecată, în condiţiile prevăzute la
art. 63.
Art. 60. – (1) În orice fază a procedurii de mediere, oricare
dintre părţile aflate în conflict are dreptul de a denunţa contractul
de mediere, încunoştinţând, în scris, cealaltă parte şi pe mediator.
(2) Mediatorul ia act de denunţarea unilaterală a contractului
de mediere şi, în cel mult 48 de ore de la data primirii
încunoştinţării, întocmeşte un proces-verbal de închidere a
procedurii de mediere.
(3) Dacă una dintre părţile aflate în conflict nu se mai
prezintă la mediere, fără a denunţa contractul de mediere în
condiţiile alin. (1), mediatorul este obligat să facă toate
demersurile necesare pentru a stabili intenţia reală a părţii
respective şi, după caz, va continua sau va închide procedura
medierii.
Secţiunea a 5-a
Medierea în cazul unui litigiu civil pe rolul
instanţelor de judecată
Art. 61. – (1) În cazul în care conflictul a fost dedus
judecăţii, soluţionarea acestuia prin mediere poate avea loc, din
iniţiativa părţilor ori la recomandarea instanţei, acceptată de părţi,
cu privire la drepturi asupra cărora părţile pot dispune potrivit
legii. Medierea poate avea ca obiect soluţionarea în tot sau în
parte a litigiului.
(2) La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este
obligat, în toate cazurile, să informeze, în scris, instanţa de
judecată, dacă părţile au ajuns sau nu la o înţelegere în urma
procesului de mediere.
22
Art. 62. – (1) Pentru desfăşurarea procedurii de mediere,
judecarea cauzelor civile de către instanţele judecătoreşti sau
arbitrale va fi suspendată la cererea părţilor, în condiţiile
prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură
civilă.
(2) Cursul termenului perimării este suspendat pe durata
desfăşurării procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de
la data semnării contractului de mediere.
(3) Cererea de repunere pe rol este scutită de taxa judiciară
de timbru.
Art. 63. – (1) În cazul în care conflictul a fost soluţionat pe
calea medierii, instanţa va pronunţa, la cererea părţilor, o
hotărâre, potrivit dispoziţiilor art. 271 din Codul de procedură
civilă.
(2) Odată cu pronunţarea hotărârii, instanţa va dispune, la
cererea părţii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru
plătite pentru învestirea acesteia.
Capitolul VI
Dispoziţii speciale privind medierea unor conflicte
Secţiunea 1
Dispoziţii speciale privind conflictele de familie
Art. 64. – (1) Pot fi rezolvate prin mediere neînţelegerile
dintre soţi privind continuarea căsătoriei, exerciţiul drepturilor
părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, contribuţia părinţilor la
întreţinerea copiilor, precum şi orice alte neînţelegeri care apar în
raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune
potrivit legii.
(2) Înţelegerea soţilor cu privire la desfacerea căsătoriei şi
la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului se depune, de către
părţi, la instanţa competentă să pronunţe divorţul.
23
Art. 65. – Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii să nu
contravină interesului superior al copilului, va încuraja părinţii să
se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar
asumarea responsabilităţii părinteşti, separaţia în fapt sau divorţul
să nu impieteze asupra creşterii şi dezvoltării acestuia.
Art. 66. – (1) Înainte de încheierea contractului de mediere
sau, după caz, pe parcursul procedurii, mediatorul va depune toate
diligenţele pentru a verifica dacă între părţi există o relaţie
abuzivă ori violentă, iar efectele unei astfel de situaţii sunt de
natură să influenţeze medierea şi va decide dacă, în asemenea
circumstanţe, soluţionarea prin mediere este potrivită. Dispoziţiile
art. 54 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(2) Dacă, în cursul medierii, mediatorul ia cunoştinţă de
existenţa unor fapte ce pun în pericol creşterea sau dezvoltarea
normală a copilului sau prejudiciază grav interesul superior al
copilului, este obligat să sesizeze autoritatea competentă.
Secţiunea a 2-a
Dispoziţii speciale privind medierea în cauzele penale
Art. 67. – (1) Dispoziţiile din prezenta lege se aplică în mod
corespunzător şi în cauzele penale care privesc infracţiuni pentru
care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea
părţilor înlătură răspunderea penală.
(2) Nici persoana vătămată şi nici făptuitorul nu pot fi
constrânse să accepte procedura medierii.
Art. 68. – (1) În cauzele penale, medierea trebuie să se
desfăşoare astfel încât să fie garantat dreptul fiecărei părţi la
asistenţă juridică şi, dacă este cazul, la serviciile unui interpret.
Procesul-verbal întocmit potrivit prezentei legi, prin care se
închide procedura medierii, trebuie să arate dacă părţile au
beneficiat de asistenţa unui avocat şi de serviciile unui interpret
24
ori, după caz, să menţioneze faptul că au renunţat expres la
acestea.
(2) În cazul minorilor, garanţiile prevăzute de lege pentru
desfăşurarea procesului penal trebuie asigurate, în mod
corespunzător, şi în cadrul procedurii de mediere.
Art. 69. – (1) În cazul în care procedura de mediere se
desfăşoară înaintea începerii procesului penal şi aceasta se închide
prin împăcarea părţilor, persoana vătămată nu mai poate sesiza,
pentru aceeaşi faptă, organul de urmărire penală sau, după caz,
instanţa de judecată.
(2) Dacă procedura de mediere a fost declanşată în termenul
prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, acest
termen se suspendă pe durata desfăşurării medierii. Dacă părţile
aflate în conflict nu s-au împăcat, persoana vătămată poate
introduce plângerea prealabilă în acelaşi termen, care îşi va relua
cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a
procedurii de mediere, socotindu-se şi timpul scurs înainte de
suspendare.
Art. 70. – (1) În cazul în care medierea se desfăşoară după
începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz,
judecata se suspendă, în temeiul prezentării de către părţi a
contractului de mediere.
(2) Suspendarea durează până când procedura medierii se
închide prin oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege,
dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de
mediere.
(3) Mediatorul are obligaţia să comunice organului
judiciar o copie de pe procesul-verbal de închidere a procedurii de
mediere.
(4) Procesul penal se reia din oficiu, imediat după primirea
procesului-verbal prin care se constată că părţile nu s-au împăcat,
sau, dacă acesta nu se comunică, la expirarea termenului prevăzut
la alin. (2).
25
Capitolul VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 71. – (1) În termen de 4 luni de la data intrării în
vigoare a prezentei legi, se înfiinţează Consiliul de mediere, care
va elabora regulamentul privind organizarea şi funcţionarea sa,
precum şi standardele de formare în domeniul medierii, ce vor fi
publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) În vederea constituirii primului Consiliu de mediere,
membrii acestuia vor fi desemnaţi de comun acord de către
organizaţiile legal constituite din domeniul medierii, avându-se în
vedere criteriile cumulative privitoare la vechimea activităţii
organizaţiei în acest domeniu conform prevederilor statutului,
numărul de membri specializaţi, precum şi pregătirea şi
experienţa practică în mediere a reprezentanţilor acestor
organizaţii.
(3) Pentru organizarea şi funcţionarea primului Consiliu
de mediere, în primul an de la începerea activităţii se alocă de la
bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei, fondurile
aferente următoarelor categorii de cheltuieli:
a) cheltuielile de întreţinere şi funcţionare;
b) salariile secretariatului tehnic al acestuia.
(4) După expirarea perioadei de un an de la data
constituirii Consiliului de mediere, finanţarea sa se asigură în
condiţiile art. 21.
Art. 72. – (1) În termen de o lună de la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I, a Regulamentului privind
organizarea şi funcţionarea Consiliului de mediere, începe
procedura de autorizare a mediatorilor.
(2) Persoanele care au absolvit sau care, la intrarea în
vigoare a prezentei legi, urmează un curs de formare a
mediatorilor în ţară sau în străinătate, dacă îndeplinesc condiţiile
prevăzute la art. 7 lit. a)-e), pot solicita autorizarea ca mediator, în
condiţiile prezentei legi, având obligaţia prezentării documentelor
care atestă programa de formare parcursă. Consiliul de mediere va
26
decide autorizarea după evaluarea conţinutului programei de
formare prezentate, inclusiv a duratei pregătirii. Dispoziţiile art. 8
alin. (5) se aplică în mod corespunzător.
Art. 73. – (1) Dispoziţiile prezentei legi privind medierea
conflictelor devin aplicabile în termen de o lună de la data
întocmirii tabloului mediatorilor autorizaţi.
(2) Medierea conflictelor de muncă rămâne supusă
dispoziţiilor prevăzute de legile speciale.
Art. 74. – (1) Instituţiile şi celelalte persoane juridice care,
la data intrării în vigoare a prezentei legi, au în derulare cursuri de
formare a mediatorilor le pot finaliza în conformitate cu
reglementările în vigoare la momentul începerii cursurilor.
(2) Acordarea avizului prevăzut la art. 9 de către Consiliul
de mediere devine aplicabilă de la data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea I, a standardelor de formare în
domeniul medierii.
Art. 75. – Avocaţii, notarii publici şi consilierii juridici care
dobândesc calitatea de mediator potrivit prezentei legi pot
desfăşura activitatea de mediere în cadrul formelor de exercitare a
profesiei lor.
27
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu
respectarea prevederilor articolului 75 şi ale articolului 76
alineatul (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE
CAMEREI DEPUTAŢILOR
PREŞEDINTELE
SENATULUI
Bogdan Olteanu Nicolae Văcăroiu
Bucureşti, 16 mai 2006
Nr. 192
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu