Mediatorii stresului

Mediatorii stresului sau factorii favorizanti 

Personalitatea subiectului joaca un rol important. Prin personalitate trebuie sa intelegem factorii proprii care determina si caracterizeaza un subiect in potentialul sau genetic, precum si in istoria personala. In mod evident, daca vulnerabilitatea depinde de evenimente si situatii, in acelasi timp depinde si de resursele subiectului. De asemenea, numeroase cercetari de tip epidemiologic au fost intreprinse cu scopul de a preciza factorii de vulnerabilitate legati de trecutul indivizilor.

Oamenii nu sunt egali in fata greutatilor. Ceea ce ii diferentiaza sunt mediatorii adica particularitatile lor.
Exista trei grupe de mediatori:
  • personalitatea subiectului;
  • suportul social;
  • evenimentele.
Personalitatea subiectului joaca un rol important. Prin personalitate trebuie sa intelegem factorii proprii care determina si caracterizeaza un subiect in potentialul sau genetic, precum si in istoria personala. In mod evident, daca vulnerabilitatea depinde de evenimente si situatii, in acelasi timp depinde si de resursele subiectului. De asemenea, numeroase cercetari de tip epidemiologic au fost intreprinse cu scopul de a preciza factorii de vulnerabilitate legati de trecutul indivizilor.
Apar doi factori:
  • primul este legat de pierderea unui parinte inainte de varsta adolescentei,
  • al doilea se leaga de imposibilitatea de a avea o legatura intima cu cineva.
Insa prezinta un grad de generalitate foarte ridicat si pot la fel de bine predispune la manifestari psihomotorii sau la depresie mentala. In engleza, se foloseste uneori „moderatori”. Insa denumirea „mediatori” e de preferat.
Modelul comportamental de tip A, descoperit in 1959 de doi cardiologi, Friedman si Roseman. Modelul in discutie prezinta caracteristicile urmatoare:
Cum sunt personalitatile de tip A, caracteristici:
  • lupta permaneta pentru realizarea unui maximum de lucruri intr-un minimum de timp;
  • caracter agresiv, ambitios si competitiv;
  • fel de a vorbi exploziv, indemnandu-i pe ceilalti sa se exprime mai repede;
  • nerabdare permanenta, de teama de a nu pierde un timp pretios;
  • preocupare pentru termeni-limita, concentrare pe munca;
  • sentiment de lupta permanenta impotriva persoanelor, lucrurilor si evenimentelor.
Pentru Friedman si Roseman, acest PCTA este un complex activ si emotional intalnit la majoritatea pacientilor care sufera de o boala cardiaca coronariana.
Tipul A, corespunzand unui individ „stresat” si „stresant”, se opune tipului B, care face lucrurile mai incet si evita conflictele.
A este predispus de doua ori mai mult la boli coronariene in comparatie cu B.
Tipul A se intalneste mai frecvent printre barbatii intre 35 si 55 de ani si poate fi modificat prin antrenamente comportamentale.
Studii recente efectuate de Rimé si colegii sai (1992) sugereaza ca tipul A este un indice al predispozitiei la o mare varietate de boli (ulcere gastrice, probleme tiroidiene, astm, poliartrite reumatismale ) si nu numai la coronarite.
Dimensiunea „nerabdare” (fata de sine sau fata de altii) reprezinta o dimensiune „toxica” a patternului, insa alti autori subliniaza si faptul ca spiritul competitiv are la randul lui importanta ca dimensiune toxica. Prin urmare, tipul A pare predispus la accidente somatice.
Mediatorul in chestiune depinde de factorii genetici, educativi sau sociali (s-a remarcat deseori ca civilizatia actuala incurajeaza acest gen de comportament la lideri)? Probabil ca depinde de interactiunea tuturor factorilor mentionati. Un al doilea mediator ar fi suportul social.
Suportul social poate fi definit drept confortul, asistenta si informatia pe care individul le primeste prin intermediul contactelor formale si informale din partea celorlalti indivizi sau din partea unui grup.
Factorii fiziologici ai stresului
Definitia in discutie poate fi aplicata la fel de bine cand este vorba de schimburile afective cu un profesionist (psihoterapeut, preot...) sau cu un coleg de munca, un vanzator din cartier, un vecin de palier, un cunoscut sau coechipierii unui grup sportiv... Suportul social se poate exprima in profunzimea si in largimea unei retele sociale autocentrate, profunzimea definind gradul de intimitate, iar largimea numarul de interactanti.
Largimea retelei si mai ales profunzimea relatiilor protejeaza impotriva problemelor de sanatate si a dificultatilor psihologice. B. Rimé observa ca fara sa constientizeze in mod clar lucrul respectiv, o proportie considerabila din conversatiile cotidiene ale indivizilor se refera la experiente emotionale, preferinte, probleme afective cu care se confrunta, tensiuni sau traumatisme al caror obiect sunt ori au fost... Aceasta dorinta de impartasire sociala a emotiilor a fost deja subliniata in capitolul despre empatie; la randul sau, B. Rimé a studiat rolul rememorarii experientelor emotionale si efectele imediate sau pe termen lung ale acesteia. Multi indivizi, remarca el, au in totalitatea relatiilor lor unul sau mai multi parteneri privilegiati care joaca rolul unei „urechi profesioniste”. pentru a recepta rememorarile experientelor emotionale.
Rememorarea in discutie prezinta anumite constante: tine sa fie social dirijata, ceea ce o diferentiaza de simpla reamintire personala, cu alte cuvinte, chiar si atunci cind imbraca forma unui monolog, se adreseaza totusi cuiva. Se prezinta ca un efort de articulare spatio-temporala a experientei emotionale.
Experienta este reprezentata si reorganizata prin verbalizare. Este deseori repetitiva. Expresia narativ a a emotiei este susceptibila de repetitii succesive, cu modificari si elaborari secundare. Aparent, efectul imediat este retrairea, intr-o oarecare masura, a emotiei in cauza. Mai multi autori au aratat ca reactivarea urmelor lasate de emotie in memorie face sa reapara emotia respectiva, dar redusa. Ca urmare, tendinta de a reevoca emotiile negative ar putea parea paradoxala. Insa beneficiul obtinut poate proveni din posibilitatea de impartasire ce faciliteaza socializarea si elaborarea mentala, printr-o mai buna stapanire a reprezentarilor traumatice si posibilitatea unui tratament defensiv eficient.
Efectele pe termen mai lung sunt dificil de precizat, dar pot fi abordate in mod indirect. Mai multi cercetatori au aratat ca subiectii care au o atitudine represiva vizavi de impartasirea emotiilor prezinta o predispozitie la probleme de sanatate de tipul „simptome functionale”, hipertensiune arteriala si chiar cancer.
Efectele pe termen lung sunt insa confirmate si de anamneze semnificative. Astfel, Dennebaker (1986) si Susman (1986) au aratat ca indivizii care in copilarie au trait evenimente traumatizante fara a putea vorbi cuiva despre acestea prezinta mai multe probleme de sanatate decat ceilalti, iar Dennebeck si O. Heron (1984) au descoperit ca in anii urmatori mortii membrului unui cuplu, partenerul ramas in viata este foarte susceptibil de a se imbolnavi de ceva daca nu poate vorbi de problemele sale afective altei persoane.
Al treilea mediator este constituit de evenimentele care provoaca o schimbare vitala. Ne dam seama cu usurinta ca schimbarile prea neasteptate si dramatice, care constituie „traumatisme” confirmate, au consecinte psihofiziologice patologice: in acest caz intram in domeniul stresului propriu-zis. Studiile epidemiologice arata insa ca o mare varietate de evenimente, chiar si cele care pot parea placute, pot avea efecte stresante.
Am amintit deja scara lui Holmes si Rahe (social readjustment rating scale, 1967) in care subiectului ii este cerut sa indice evenimentele petrecute in ultimele douasprezece luni. Respectiva scara permite o evaluare cantitativa a raspunsurilor. Indivizii care ating 150 de puncte sau mai putin se bucura in general de o stare de sanatate buna; in schimb, cei care depasesc 300 au 70 de sanse din 100 sa se imbolnaveasca grav... Daca aceste rezultate confirma rolul evenimentelor vitale, ele arata si ca sensibilitatea subiectilor este inegala: personalitatea este un mediator important, dupa cum o arata problemele prezentate de tipurile A si B.
Incercand sa precizeze tipologia celor care rezista la evenimente, Kobasa si colaboratorii sai au descris o personalitate rezistent a pe care au denumit-o hardiness („soliditate” sau „robustete”) si care ar prezenta trei caracteristici: indivizii in cauza cred ca au controlul asupra evenimentelor si ca sunt foarte implicati in activitatile lor vitale si trateaza schimbarile ca pe niste provocari ce trebuie inlaturate.
In fine, trebuie remarcat faptul ca nu toate evenimentele importante au acelasi caracter temporal: unele sunt foarte bine programate dinainte sau pot fi anticipate (nasterea, casatoria, iesirea la pensie etc.), iar altele sunt complet neasteptate (accidente, doliu etc.), cele din urma avand o valoare stresanta cu mult superioara celor dintai.
Sursa: psychologies.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu