Fac acest lucru in numele interesului public si al sistemului pe care il reprezint. Interesul meu ca judecator si manager de instanta este de a face parte dintr-o justitie care raspunde rapid asteptarilor societatii, care solutioneaza dosarele fara tergiversari, cu celeritate, eficient si corect, totodata cu respectarea termenelor si normelor procedurale si beneficind de luxul de a acorda timp rezonabil fiecarui justitiabil sa-si sustina cauza.
Tocmai de aceea si abordarea mea priveste cele doua avantaje majore pentru instantele judecatoresti ale impunerii medierii ca alternativa pentru solutionarea litigiilor: degrevarea de surplusul de dosare si scaderea cheltuielilor cu solutionarea dosarelor, respectiv eficientizarea cheltuirii fondurilor publice ale instantelor.
Medierea degreveaza instantele de dosare.
Justitiabilul are dreptul sa benefiecieze de o justitie care isi poate permite sa aiba timp suficient sa se aplece cu seriozitate asupra situatiei lui particulare. O justitie eficienta si civilizata este cea care poate respecta ora de luare a dosarului inscrisa pe citatia expediata. Sala pasilor pierduti de la Tribunalul Vrancea, mereu plina de oameni in asteptarea strigarii dosarelor lor, arata cat de lent functioneaza din punct de vedere administrativ justitia astazi. Imprevizibilitatea si incertitudinea au darul sa sperie si sa creeze disconfort psihic. In Romania justitia te chema la 9 si-ti striga dosarul la 12, pentru ca este incapabila sa gestioneze fluxul imens de cauze cu care este aglomerata.
Regula intr-o societate sau intr-o comunitate este armonia, intelegerea si consensul. Exceptia ar trebui sa fie conflictul, neintelegerea, beligeranta. In mod corespunzator, instantele judecatoresti si judecatorul ar trebui sa fie alternativa finala si exceptionala pentru rezolvarea relatiilor complexe interumane. Interventia judecatorului pentru rezolvarea unui conflict ar trebui sa fie ultima solutie, dupa ce toate celelalte metode alternative au esuat, iar interventia organizata a fortei statului este necesara.
In Romania, exceptia este regula si toate conflictele interumane si sociale ajung in fata unui judecator. Cele mai mici neintelegeri sunt transate prin actiuni deschise in fata instantelor. De ani de zile sistemul judiciar lucreaza peste capacitatea sa maxima de impovarare cu dosare.
Anul trecut, instantele din Vrancea au atins numarul cel mai mare de dosare din ultimii 20 de ani. Au totalizat un numar record de cca. 34.000 de dosare, civile si penale. La o populatie a judetului Vrancea de 393.000 de locuitori si avand in vedere ca aproape in fiecare dosar sunt cel putin doua parti, inseamna ca unul din sase vranceni a fost implicat intr-un dosar de pe rolul celor 4 instante. Raportat doar la populatia activa a judetului, adica fara minorii sub 14 ani, ar inseamna ca unul din 2,4 vranceni a avut in 2009 o afacere judiciara. In aceasta statistica nu sunt cuprinse persoanele chemate in fata instantelor ca martori, rudele sau insotitorii partilor la termenele de judecata.
Numarul persoanelor care apeleaza in mod direct la instante creste de la an la an si este imens. Disponibilitatea romanilor pentru actiuni deschise in justitie este o bizarerie la nivelul justitiilor din comunitatea europeana. La fel este privita capacitatea de suportare a judecatorilor romani, care a depasit de mult limita biologica. Daca in 2000 vrancenii au deschis in instante 17.000 de dosare noi, in 2009 s-a ajuns ca acestia sa deschida peste 27.000 de dosare noi. Daca in 2007 unui judecator din Vrancea ii revenea spre solutionare 449 de dosare pe an, in numai doi ani s-a ajuns sa i se aloce 622 de dosare. Daca ne referim numai la instantele de fond, judecatoriile, incarcatura pe judecator a fost de peste 1000 de dosare. In acest ritm colapsul sistemului este de neevitat.
Investia statului, a tuturor autoritatilor publice implicate in problema justitiei dar si in mentinerea pacii sociale, in identificarea unor metode alternative de rezolvare a conflictelor si de degrevare a instantelor este absolut necesara. Medierea, adica stingerea litigiilor si conflictelor in afara instantelor, poate fi o solutie. Ea s-a dovedit o solutie eficienta in Europa, unde rata de succes depaseste 90% in cazul conflictelor minore, mai ales acolo unde are caracter obligatoriu (Germania).
In buna masura, in perceptia cetatenilor, judecatorii insisi functioneaza ca mediatori. Oricat de paradoxala este afirmatia ea este intemeiata pe statistici si realitatile din instante. Cea mai mare parte dintre justitiabili se adreseaza judecatorului si instantei pentru ca apreciaza ca hotararea judecatoreasca este singura modalitate in care i se poate constata, delimita sau stabili un drept. Doar asa isi poate transa conflictul. Astfel se face ca cea mai mare parte a hotararilor judecatoresti raman asa cum sunt pronuntate de instantele de fond, adica de judecatorii, nefiind contestate de partea care a pierdut. Cateva cifre sunt lamuritoare. In 2009, din hotararile judecatoresti pronuntate de Judecatoria Focsani doar 15% au fost contestate printr-o cale de atac. La Judecatoria Panciu, de exemplu, doar 9% dintre hotararile judecatoresti pronuntate au fost contestate de o parte nemultumita. In concluzie, in peste 85% din cazuri partea care pierde procesul in fata judecatoriilor nu contesta dreptul constatat celeilalte persoane. Statistica este valabila si la nivel national. Printre altele, acest lucru demonstreaza ca litigiul solutionat de judecatorii nu era in realitate atat de conflictual. Doar asa se explica acceptarea rapida a acestei situatii de partea care a pierdut procesul.
Dupa aceste cifre, statistici si exemple cred ca se pot trage cateva concluzii.
Potentialul spatiului de interventie institutionala a medierii este imens. Peste 90% din cauzele aflate pe rolul instantelor din Vrancea sunt civile si comerciale, unde medierea este pe deplin posibila. Din 34.000 de dosare in 2009 doar 5.000 de cauze au fost penale, in care teoretic medierea este mai greu aplicabila. Teoretic, peste 55.000 de persoane ar fi putut beneficia de instituia medierii in 2009.
Orice strategie si campanie de popularizare, informare si consolidare in constiinta publica a medierii ca alternativa viabila de solutionare a disputelor trebuie sa tina seama ca majoritatea litigiilor purtate in instante sunt „marunte”, ca instantele de fond sunt percepute ca „mediatori” institutionali ai statului si ca proportia majoritara a justitiabililor apartine mediului rural al judetului, chiar depasind ponderea acestuia de 60% din populatie.
Campaniile nu trebuie sa se limiteze la mediul urban si nu trebuie derulate exclusiv prin utilizarea tehnologiilor moderne de comunicare, care dimpotriva pot avea efectul invers, de bariera in comunicarea mesajului. Cetatenii trebuie convinsi in mod direct ca un mediator „privat” este la fel de eficient sau chiar mai eficient decat un „mediator” institutional, cum pare a fi perceput judecatorul de fond. Aceasta presupune ca argumentele care i se aduc trebuie sa depaseasca sfera abstractului ci sa se refere la avantaje concrete. De la reducerea costurilor, la scurtarea dramatica a temenelor, la posibilitatea recuperarii unor cheltuieli si pana la transarea definitiva a conflictului si caracterul obligatoriu intre parti al intelegerilor realizate. Citatele din Directivele comisiei europene si interogatiile teoretice, oricat de docte ar fi, nu conving potentialii justitiabili sa nu se adrezeze direct justitiei.
Mediatorul nu-i poate face „concurenta” judecatorului. Daca va avea de ales, cetateanul va prefera intotdeauna judecatorul. De aceea este complet gresita asteptarea ca un numar mare de cereri de mediere sa vina din dosarele deja aflate pe rolul instantelor. Medierea trebuie sa se interpuna pana la luarea deciziei de sesizare a instantei cu o cerere de catre cetatean. Succesul institutional al procedurii medierii depinde de cat se va reusi convingerea cetatenilor de a nu se adresa direct instantei de judecata, ca fiind singura solutie de rezolvare a conflictelor lor. Pentru asta trebuie sa li se ofere perspectiva certa, iar nu teoretica, a unei alternative mai rapide, mai ieftine, mai confidentiale si la fel de eficienta in apararea drepturilor lor. Mediatorii si structurile lor organizate trebuie sa coboare acolo unde „se naste” justitiabilul, sa intervina imediat dupa aparitia conflictului, sa ofere perspectiva rezolvarii acestuia inainte de a se escalada. Inaintea colaborarilor cu instantele trebuie sa fie parteneriatele cu primariile, cu bisericile, cu posturile de politie locala, cu politia comunitara, cu comunitatile insele.
Medierea degreveaza bugetul de stat si eficientizeaza cheltuielile publice cu justitiabilii.
In cursul anului 2009 justitia a evitat la limita colapsul total datorat lipsurilor financiare. Cresterea numarului de dosare de la an la an impovareaza bugetul instantelor, in cele din urma bugetul de stat, intr-o dinamica ce este si imprevizibila si de neoprit. Succesul medierii ar putea reduce semnificativ costurile suportate astăzi de statul roman pentru functionarea justitiei. Statul roman este printre ultimele din Europa care isi permite luxul de a suporta de la bugetul national absolut toate procedurile judiciare, fara sa se intereseze de solutiile deja dovedite pentru realizarea economiilor fara sa prejudicieze interesele cetatenilor.
Un proces penal, oricat de marunt, inclusiv cele pornite la plangerea prealabila, presupune costuri complexe. Bugetele politiei suporta cheltuielile efectuate in timpul cercetarii penale, bugetele ministerului public cheltuielile procedurilor desfasurate in fata parchetelor, de la expertize de specialitate pana la cheltuielile cu martorii si partile, iar bugetele instantelor suporta integral cheltuielile efectuate in fata lor, cu trimiterea citatiilor, plata onorariilor, efectuarea expertizelor, infatisarea martorilor. Recuperarea sumelor efectuate de statul roman pentru solutionarea dosarelor penale este dificila in practica, iar intr-o mare proportie imposibila. Aglomerarea parchetelor si instantelor cu cauze marunte, uneori derizorii, trebuie sa inceteze, iar alternativa medierii este o solutie practica si cu efecte sigure.
Revenind la situatia instantelor, daca in 2008 Tribunalul Vrancea a cheltuit in medie 57 RON cu fiecare dosar aflat pe rolul sau pentru suportarea efectiva a procedurilor necesare solutionarii lui, in 2009 a putut cheltui doar 43 RON. Diferenta se reflecta in calitatea procedurilor, in intarzierile de solutionare a dosarelor datorate insuficientei fondurilor pentru indeplinirea legala a procedurilor, in tergiversarea unor operatiuni tehnice si administrative, cum ar fi expedierea dosarelor in caile de atac s.a. Adica, in cele din urma in calitatea si eficienta activitatii de judecata a dosarelor.
In concluzie, investitia de incredere in succesul impunerii medierii in Romania ca alternativa la sesizarea instantelor inseamna investitia intr-o justitie mai rapida, mai eficienta, mai supla si mai atenta la nevoile justitiabililor. Adica in justitia pe care Romania o asteapta si o merita.
*Material pregatit pentru conferinta “Medierea in Vrancea”, 14 aprilie 2010, Focsani, organizatori Camera Mediatorilor Vrancea si Tribunalul Vrancea.
Sursa: adrian neacsu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu