Procedura clasică de soluţionare a litigiilor dintre cetăţeni presupune derularea unui proces în faţa unui judecător, chemat să spună care dintre cele două părţi are dreptate şi care nu, proces cu o durată neprevizibilă şi care implică costuri diverse şi consum de energie. În paralel, s-au dezvoltat şi modalităţi alternative de soluţionare a acestor dispute – până acum, mai cunoscut era arbitrajul, ce funcţionează mai ales în materie comercială, iar recent s-a adăugat şi medierea.
Începând cu data de 3 martie 2010, organele judiciare au obligaţia de a informa părţile asupra posibilităţii şi avantajelor folosirii procedurii medierii şi de a le îndruma să recurgă la aceasta pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.
Părţile pot apela la mediere atât înainte de a sesiza instanţa de judecată, cât şi în timpul procesului clasic. În faţa mediatorului se încheie un contract de mediere, părţile plătesc împreună un onorariu negociat cu mediatorul şi apoi acesta va încerca, prin tehnici speciale de comunicare şi gestionare a conflictelor să le determine să ajungă împreună la o soluţie care să pună capăt litigiului dintre ele şi care să fie comun avantajoasă.
Întreaga procedură durează de la câteva ore la câteva zile.Avantajul acestei proceduri este evident.
Judecătorii vor fi descărcaţi de un număr mare de cauze, îşi vor putea aloca mai mult timp pentru studierea dosarelor ce implică probleme complexe de fapt şi de drept şi astfel va creşte calitatea actului de justiţie pentru aceste din urmă cauze. Pentru sistem, medierea înseamnă o alocare mai judicioasă a resurselor financiare şi umane.Iar pentru justiţiabili, medierea determină soluţionarea unui litigiu într-o modalitate avantajoasă pentru toate părţile, mult mai ieftină, într-un cadru confidenţial şi într-un timp mult mai scurt ca procedura obişnuită.
Jud. Adrian Neacşu, Preşedintele Tribunalului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu