Stimate Domnule Dediu.
De ceva vreme nu am mai scris pentru mediere, dar acum am reusit sa finalizez un articol, pe care vi-l trimit in exclusivitate.
Medierea este o profesie complexa, care insa, prin intelegerea catorva principii de baza poate deveni foarte accesibila. Daca-mi este permisa o comparatie, este ca si cum ai invata principiul de functionare al unui mecanism. Atata timp cat nu sti si nu intelegi principiul de functionare al unui mecanism, esti complet strain si in incapacitatea de a interveni in respectivul angrenaj. Dar, imediat ce intelegi principiul de functionare, vei sti rostul fiecarei componente a respectivului mecanism si poti sa intervi in mecanismul respectiv, sa-l folosesti, sa-l repari si chiar sa-i imbunatatesti functionarea.
Ceea ce vreau sa detaliez in continuare se refera tocmai la acele lucruri fundamentale care ne fac sa intelegem „principiul de functionare” a medierii.
I. PRICIPIUL DIALOGULUI
Medierea facilitativa se bazeaza in primul rand pe dialogul dintre parti. Prima sarcina a mediatorului este aceea de a initia si apoi de a facilita continu dialogul dintre parti. Dialogul este un lucru dificil. Tendinta fiecaruia dintre noi este aceea de a ne exprima mereu, doar noi, parerea. Mediatorul trebuie sa aiba grija sa permita fiecarei parti sa-si exprime parerea.
Dialogul are urmatoarele caracteristici:
1. Expunerea unei parti. Cu toate ca in general toti vorbim foarte mult, foarte putini stiu sa expuna, sa transmita un mesaj. Cei mai multi sunt foarte incalciti in vorbire. Incep cu un lucru, dupa care incep sa divagheze pana nu se mai intelege nimic din ce spune. Maiestria mediatorul consta in putinta ca, fara sa-l agreseze pe vorbitor, sa-l aduca mereu la linia povestirii si sa-l determine sa ajunga la o concluzie. Aceasta se face fie prin intrebari, fie prin scurte recapitulari a ceea ce a spus vorbitorul.
2. Ascultarea celeilalte parti. Daca nu este prea usor cu vorbitul, dar cu ascultatul este foarte greu, daca nu chiar imposibil, uneori. Tendinta partii care asculta este aceea de a nu lasa vorbitorul sa termine ce are de spus, de a presupune ce vrea vorbitorul sa spuna, fara sa se mai oboseasca a-l asculta si de a raspunde in apararea sa ori de cate ori i se pare ca este acuzat de ceva. Ce poate face mediatorul pentru a-l ajuta pe ascultator sa asculte. In primul rand, trebuie incredintat ca la randul lui va avea ocazia sa isi expuna punctul de vedere. Mediatorul trebuie sa-l asigure ca va avea la fel de multa disponibilitate sa-l asculte si pe el. Apoi, daca ascultatorul are un grad suficient de mare de pregatire, mediatorul trebuie sa-l incurajeze sa-si asculte interlocutorul notandu-si pe o hartie ceea ce crede el ca este important. Si nu in ultimul rand, mediatorul sa-l asigure pe ascultator, ca el insusi isi noteaza lucrurile importante si ii va reaminti de ele. In felul acesta partea care asculta va putea sa se simta activa si confortabila putand sa-l asculte pe vorbitor.
3. Raspunsul partii care a ascultat. Acum rolurile se inverseaza. Partea care a ascultat v-a avea ocazia sa-si expuna punctual de vedere. Acesta consta in doua parti pe care mediatorul trebuie sa le sesizeze. Pe de o parte, de obicei, cel care raspunde in urma unei expuneri, va ataca punctele unde crede ca a fost acuzat, sau unde crede ca i s-a incalcat dreptatea, iar apoi va adauga propria varianta la intreaga poveste. Lucrul acesta nu se face sistematic, decat daca avem in fata vreun mare orator, ceea ce nu prea este cazul, ci se face amestecat. Mediatorul trebuie sa intocmeasca un tablou coerent, care sa il ajute si pe el si partile sa inteleaga corect intregul context al problemei. Mediatorul poate face lucrul acesta prin rezumate succesive in timpul expunerii parti si printr-un rezumat exhaustiv la incheierea expunerii.
4. Replica celeilalte parti. Urmeaza acum replica celeilalte parti. Mare atentie. Tendinta parti este de a relua si a repovesti ceea ce a spus prima data. Partea trebuie ajutata sa se refere la lucrurile noi, care au aparut in timpul expunerii partii care prima data a ascultat. Daca nu se face lucrul acesta se risca intrarea intr-un cerc vicios in care ambele parti vor relua la nesfarsit aceeasi poveste. Cum poate mediatorul sa evita asa ceva. Incredintand partea ca nu a uitat nimic din ce i-a spus prima data. Apoi punand intrebari specifice despre aspectele care s-au ridicat si nu au fost elucidate.
Acest ciclu continua pana la un punc de convergenta, sau epuizare a subiectului, sau pana la un punct de impas. Daca se ajunge la un impas prin repetarea acelorasi teme, este timpul ca mediatorul sa anunte sesiunile separate.
In tot acest ciclu de dialog mediatorul trebuie sa vegheze la urmatoarele aspecte:
1. Respectul dintre parti. Respectul dintre parti este tema care se anunta inca din discursul de inceput al sesiunii comune de mediere. Cu toate acestea sa nu ne facem impresia ca partile au auzit asa de bine ce le-am spus si ca nu vor mai fi incidente pe parcursul medierii. La urma urmelor avem de a face cu un conflict, nu cu o vizita de curtoazie la mediator. Fara a interveni brutal si fara a acuza, dar cu fermitate trebuie amintit partilor ca isi datoreaza respect reciproc. In cazuri extreme de jigniri si de pierdere a controlului se poate lua o pauza, sau se poate reprograma sesiunea de mediere. Daca lucrurile nu pot fi controlate in nici un fel, atunci se poate chiar renunta la acel caz de mediere.
2. Disciplina dialogului. Asa cum aminteam ceva mai devreme, de obicei nu avem in fata noastra experti in arta conversatiei. Omul vorbeste cum poate si tendinta este sa vorbeasca toti deodata. Daca avem pe canalele de televiziune mostre de ce inseamna „dialogul” vorbind toti odata, unde presupinem ca totusi cei invitati, in frunte cu moderatorul ar trebui sa aiba ceva habar despre arta dialogului, atunci de ce ne-am astepta ca in biroul de mediere sa avem persoane avizate in dialog? Nu, nu vom avea. Dar mediatorul trebuie sa stie si sa stapaneasca stiinta dialogului si astfel sa impuna o disciplina a dialogului. La urma urmelor biroul mediatorului nu este un studio de talk show, ci un loc de unde oamenii trebuie sa plece impacati. Este recomandabil ca toti mediatorii sa invete ce inseamna comunicarea si mai ales sa invete bine Limba Romana si sa-si imbunatateasca mereu puterea de comunicare. Nu poti pretinde altora sa comunice deslusit, cand limba ta este tare incalcita.
3. Pastrarea subiectului dialogului. Daca modul cum trebuie sa comunicam este foarte important si pastrarea subiectului discutiei este importanta. Daca nu suntem atenti, biroul mediatorului poate fi locul de spovedanie pentru toate lucrurile din viata unei parti, care nu prea a avut cu cine vorbi in ultimii 20 de ani. Este adevarat, ca spre deosebire de instanta, la mediere partea are ocazia sa-si expuna intregul punct de vedere asupra problemei si problematicii conflictului. Ca si mediatori, vrem, nu vrem devenim si consilieri de multe ori si trebuie sa avem disponibilitate si rabdare spre ascultare. Dar in acelasi timp trebuie sa tinem cont ca acolo se mai afla o parte, care s-ar putea sa nu fie chiar atat de dispusa sa asculte toate povestile celeilalte parti. Atunci, cu tact, dar cu hotarare, trebuie sa aducum partea care vorbeste mereu si mereu la subiect. E usor? Nu. Dar la urma urmelor de aceea suntem profesionisti in mediere.
4. Interventia in caz de impas a dialogului. Facilitarea dialogului este tocmai ratiunea de a fi a mediatorului. Asta face un mediator. Mereu si mereu gaseste cai de deblocare si de explorare a noi cai de dialog. Dialogul poate ajunge in impas fie din causa ca o parte spune ceva nepotrivit si cealalta parte pur si simplu refuza sa mai comunice, fie din cauza ca se repeata mereu aceleasi lucruri, fie din alte o mie si una de cauze. Mediatorul trebuie sa fie capabil sa deblocheze de fiecare data dialogul, fie in sesiunea comuna, fie prin sesiunile separate. Acolo unde mediatorul nu mai poate debloca dialogul, acolo medierea se incheie cu un esec.
II. PRINCIPIUL INTERESULUI
Inca de la inceputul procesului de mediere trebuie facut foarte clar pentru parti principiul interesului in cadrul procesului de mediere.
Lucrul la care omul tine cel mai mult este dreptatea lui. In cele mai multe cazuri care ajung in instante, oamenilor nu le pasa prea mult de partea materiala, cat sa i se dea dreptate. Sa demonstreze el, ca EL are dreptate. Acesta este unul dintre motivele principale pentru multimea proceselor pe rolul instantelor. Toti judecatorii pot confirma ca multe procese sunt inutile, iar altele sunt de-a dreptul ridicole. Dar ce sa-i faci, omul vrea sa se demonstreze in fata tuturor ca are dreptate. Tocmai de aceea, daca partile vin la mediere, trebuie sa li se faca foarte clar de cunoscut ca medierea nu urmareste sa dea dreptate unei parti in detrimentul celeilalte parti, ci sa ajunga la o intelegere liber consimtita si care sa implineasca interesul real si nevoile partilor si nu ambitii sau asteptari nerealiste. Am observat ca acest principiu este mai greu de inteles chiar si de catre unii mediatori care provin din randurile avocatilor. Ei sunt mereu tentati sa se uite la partea de drept si sa administreze probe. Unul din lucrurile pentru care medierea este atat de eficienta este tocmai faptul ca la mediere nu se administreaza probe, ci pur si simplu partile decid in ceea ce le priveste.
III. PRINCIPIUL NEGOCIERII
Negocierea este incercarea de intelegere dintre doua parti prin dialog direct. In popor exista expresia “a te tocmi”. Adica a ajunge la un numitor comun prin jocul de “a mai lasa de la mine, a mai pune de la tine”. Negocierea este cea mai simpla forma de impacare, sau de ajungere la o intelegere a doua parti aflate in conflict. Din pacate, pe cat este de simpla, pe
atat este de ineficienta, deoarece rareori cele doua parti au si stiinta si rabdarea si disponibilitatea sa negocieze intre ele.
Ei bine! Daca vrem sa dam o alta definitie medierii, ar suna cam asa: Medierea este o negociere intre doua parti aflate in conflict cu ajutorul unei terte personae specializate, menita tocmai sa ajute partile sa negocieze intre ele. Rezultatul este spectaculos. Daca printr-o negociere neasistata, procentul ajungerii la o intelegere este nesemnificativ, prin negocierea asistata, adica prin mediere, rata de suces se invarte in jurul a 85% din cazuri. Unii sunt de parere ca rata succesului este chiar mai mare. De altfel, prea putini sunt cei care sunt dispusi sa incerce o negociere directa. Asadar, principiul negocierii este prezent in mediere, doar ca aici partile nu sunt singure, iar mediatorul este capabil sa le scoata din incurcatura ori de cate ori ajung in vreo fundatura a dialogului
IV. PRINCIPIUL COMPROMISULUI
Probabil ca atunci cand auzim cuvantul compromis ne gandim la tot felul de lucruri rele. S-a impamantenit idea ca un om de caracter nu face niciodata compromisuri. Asta probabil pentru ca compromisul a avut loc in sfere unde nu trebuia sa aiba loc, in valori absolute cum ar fi cinstea, adevarul, corectitudinea, etc. Dar in sferele unde nu vorbim de valori absolute si de caracter, nu putem trai fara compromis. Dar ce este compromisul? Daca e sa dam o definitie simpla, foarte simpla, compromisul inseamna a lasa de la tine, a ceda din ceea ce tu crezi ca este dreptul tau, cu scopul de a ajunge la o intelegere cu partea opusa, in vederea continuarii unei relatii reciproc avantajoase pe termen lung. Compromisul nu este o dovada de slabiciune, ci dimpotriva o dovada de tarie, de inteligenta si de clarviziune a lucrurilor pe termen lung. Tocmai de aceea medierea este arta de a aduce partile in stare sa faca compromisuri una fata de alta. Aceasta se face prin a ajuta partile sa nu priveasca doar “in fata nasului”, sau chiar inapoi, ci sa priveasca mult inainte. Cineva spunea: “Traim toti sub acelasi cer, dar nu avem toti acelasi orizont”. Ei bine, mediatorul este cel care trebuie sa ajute partile sa-si largeasca orizontul. Atunci, si numai atunci, vei avea in fata oameni gata sa faca compromisuri pentru un interes si un bine pe termen lung.
V. PRINCIPIUL CONSENSULUI
Consensul este ajungerea intr-un punct comun. A merge pe acelasi sens. Nimic nu este mai placut decat sa vezi doi oameni, sau doua grupuri de oameni, sau doua comunitati ca ajung la intelegere, la pace. Mi-aduc aminte de chipul unui coleg mediator, care ne relata despre experienta traita de el, cand primii doi oameni intre care a mediat, au iesit pe usa biroului bucurosi si dandu-si mana. Nu si-a adus aminte cat a castigat (daca a castigat ceva bani), dar si-a adus aminte de oamenii intre care a stat pentru un timp. Si fata lui radia. Este clar, acel OM este un mediator.
Nu se poate impune nimic la mediere. Mediatorul poate si trebuie sa stimuleze partile in a genera solutii, sa provoace acel “brainstormig”, daca vreti, dar oamenii trebuie sa fie convinsi ca sunt solutiile lor. Numai asa se va ajunge la acel ravnit Acord de mediere. In aceasta consta, de altfel, cel mai mult puterea Acordului de mediere. Discutii sunt in jurul acordului de mediere. Unii spun ca in forma actuala, avand doar puterea unui inscris sub semnatura privata, nu are o prea mare valoare, ca nu are putere executorie. Formal, sunt de acord cu acest punct de vedere si poate in viitor se va da o mai mare putere acordului de mediere. Dar, din punct de vedere al partilor, puterea acordului de mediere este data de principiul consensului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu