Mediere obligatorie - Propunere modificare lege 192/2006

      În temeiul art.74 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi al art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, vă înaintăm alăturat, spre dezbatere şi adoptare, propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator.                                                                                
Iniţiatori :
    Deputat ALINA GORGHIU
……………………………………
……………………………………
……………………………………
……………………………………
……………………………………
EXPUNERE DE MOTIVE

Societatea românească, a înregistrat o creştere fără precedent în ceea ce priveşte numărul, complexitatea şi gravitatea litigiilor şi al conflictelor, indiferent că ne referim la conflictele dintre persoanele fizice, la conflictele dintre persoanele juridice sau la cele mixte.
Sistemul de justiţie din România se confruntă cu  probleme financiare şi
de resurse umane, descentralizarea deciziilor administrativ-financiare şi raţionalizarea cheltuielilor fiind o necesitate.
În acest context, utilizarea metodelor alternative de soluţionare a disputelor a
devenit imperios necesară, fiind o prioritate pentru asigurarea eficien
ței justiţiei, sufocata în această perioadă de numărul deosebit de mare de dosare (în anul 2010 au fost peste 4.000.000 de dosare pe rolul instanţelor, gestionate cu o schemă de personal de la nivelul anului 1989). Costurile antrenate de către stat cu privire la aceste procese pot fi mult diminuate prin consolidarea medierii, care oferă alternative justiției statale.
Pe acest fond, reglementarea medierii ca un sprijin activ şi participativ pentru aparatul de justiţie, a devenit imperios necesară, instituţiile special abilitate fiind realmente sufocate de numărul şi
complexitatea tot mai crescute ale litigiilor de orice fel.
Prin mediere, se asigura un plus de descentralizare şi flexibilitate pentru sistemul de drept românesc, deoarece scopul ei este de a favoriza o justiţie mai flexibilă şi puţin costisitoare,  şi de a  degreva instanţele de cauzele minore.
Orice cetăţean implicat într-un proces (penal, civil, comercial, etc.) este obligat să suporte resurse considerabile de bani şi de timp. Resursele pecuniare vizează nu doar onorariul avocaţilor sau taxele de timbru, ci şi sumele de bani necesare deplasărilor la termenele de judecată. La acestea se adaugă stresul pe care birocratizarea excesivă îl cauzează părților.
            În prezent instituţia medierii în România se afla în etapa de cristalizare conceptuală şi structurală încercând să-şi  definească cât mai precis statutul de instituţie legală şi să se delimiteze cât mai eficient de instituţiile şi profesiile cu atribuţii şi competente similare.
 Procesul este extrem de dificil  dat fiind faptul că, atât din punct de vedere al fondului reglementării legale  cât şi în ceea ce priveşte demersul procedural, medierea nu este coerent integrată în mecanismul legal în care acţionează.
În același timp însă, încercând o scurtă analiză de drept comparat, constatăm că există state în care introducerea medierii obligatorii a reprezentat o mișcare esențială pentru eficientizarea justiției.
            În Italia, medierea este cunoscută de mult timp şi interesul pentru mediere ca mijloc de soluţionare a conflictelor s-a conturat în mod semnificativ în ultimii 15 ani. Noua legislaţie din Italia, care a intrat în vigoare în  martie 2011, prevede rezolvarea conflictelor prin intermediul medierii ca procedură prealabilă obligatorie în litigiile civile sau comerciale în special pentru: drepturi de creanţă, partaj succesoral, înţelegerile/acordurile familiale, contracte de închiriere, comodat/împrumut de folosinţă, contract de leasing, daune compensatorii pentru malpraxis, calomnie în presa sau în alte forme de publicitate, contracte de asigurari, contracte bancare.
Astfel, introducerea medierii ca procedură obligatorie oferă o alternativă realistă la abordarea tradiţională a litigiilor din Italia, care implică şi reducerea semnificativă a costurilor. Aceasta a redus, de asemenea, volumul  litigiilor supuse unor proceduri de durată - caracteristică a sistemului judiciar italian, deja suprasolicitat. Mai mult decât atât, legislatura instalată în 2009 și-a conturat un obiectiv clar în promovarea metodelor alternative de soluționare a disputelor, creând facilităţi statutare pentru mediere şi conciliere în toate reformele sale şi în toate sectoarele.
            În Grecia, legislaţia cuprinde unele dispoziţii pentru furnizarea de servicii de mediere în cazuri bine determinate, în special cu privire la prezentarea litigiilor comerciale mai întâi la mediator şi numai după parcurgerea acestei proceduri se va recurge la instanţele de judecată. În afară de procedura medierii, legislaţia elenă mai prevede unele obligaţii similare pentru instanţa de judecată de la fond, care, conform art.208 din Codul de procedură civilă grec, mai înainte de a intra în cercetarea cauzei, va face eforturi pentru concilierea litigiului şi împăcarea părţilor. Neîndeplinirea acestei obligaţii nefiind însă sancţionată de lege, face ca această prevedere să nu aibă şi o importanţă faptică corespunzătoare.         În comparație față de cazul românesc, de la formarea Centrului Elen de Arbitraj şi Mediere în anul 2006, medierea din Grecia a cunoscut o dezvoltare accelerată, fiind utilizată frecvent ca o procedură benefică şi utilă.
             În Ungaria, din 2006 s-a constat că numărul cauzelor în care părţile au participat la mediere în urma şedinţei de judecată s-a dublat. Prin urmare, Consiliul Naţional al Magistraturii a lansat un proiect la nivel naţional, în perioada 1 martie 2009-1 martie 2010. La iniţiativa Consiliului, acest proiect a fost introdus în trei tribunale. Instanţă poate, ulterior citării părţilor pentru primul termen de judecată, să le propună acestora medierea şi să le pună în vedere să se întâlnească cu un mediator, printr-o scrisoare de informare, potrivit acestui program. Judecătorii pot înainta această scrisoare în toate dosarele. În România s-ar putea adopta acest model, in această fază procesuală, adică dublarea recomandării verbale de o scrisoare de informare.
            În Statele Unite, Actul privind Soluţionarea Alternativă a Litigiilor din 1998 cere ca fiecare instanţă federală districtuală să adopte norme care autorizează utilizarea “soluţionării alternative a litigiilor” (ADR) în toate procesele civile. Fiecare instanţă este liberă să adopte propriile reguli şi practici. De exemplu, unele instanţe au un administrator ADR cu normă întreagă, altele folosesc judecători pentru a supraveghea ADR şi câteva utilizează mediatori printre angajaţi.
            Pornind de la certitudinea că medierea comercială este un succes în SUA (cel mai dinamic mediu economic din lume) şi că majoritatea litigiilor se soluţionează înainte de a se ajunge în sala de judecată, putem anticipa de pe acum impactul pe care medierea obligatorie îl va avea în România.
Prezenta inițiativă legislativă se fundamentează și pe recomandările făcute de Adunarea Generală a Reţelei Europene a Consiliilor Judiciare s-a reunit la Vilnius (Lituania) în perioada 8 – 10 iunie 2011. Astfel, în Declaraţia de la Vilnius privind provocările şi oportunităţile sistemului judiciar în actualul climat economic, se menționează în mod expres că sistemele de soluţionare alternativă a disputelor pot oferi cetăţenilor o metodă alternativă viabilă de a soluţiona într-o manieră paşnică şi completă conflictele în care sunt parte. Recomandarea cuprinsă în Declarația de Vilnius este de a încuraja adoptarea de măsuri legislative pentru întărirea rolului medierii şi concilierii, precum şi pentru stabilirea serviciilor publice adecvate şi a unui rol activ al instanţelor în sprijinirea şi promovarea unor astfel de servicii.

            Faţă de cele prezentate, vă supunem aprobării propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare.

În numele iniţiatorilor,
Deputat Alina GORGHIU

           
  Parlamentul României 


Camera Deputaţilor                                              Senatul




Lege

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.

Parlamentul României adoptă prezenta lege :

Art. I. – Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, se modifica şi se completeaza după cum urmează:

1.      Art. 1. din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează, având următorul conținut:

“Art. 1 Medierea reprezintă o modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate şi confidențialitate.”

2.      Art. 2 alin (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează, având următorul conținut:
Art. 2 alin (1) Dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, vor recurge la mediere, inclusiv după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, in vederea soluționarii pe această cale a conflictelor în materie civilă, comercială, de familie, în materie penală, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de prezenta lege.”

3.      Art. 7 preambul din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează, având următorul conținut:

„Art. 7 preambul: Poate deveni mediator persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii.”

4.      Art. 7 lit. c) din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează, având următorul conținut:

„Art. 7 lit. c) are o vechime în muncă sau experiență profesională de cel puțin 3 ani sau a absolvit un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditat conform legii şi avizat de Consiliul de mediere;”

5.      Art. 17 alin (3) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează, având următorul conținut:

„Art. 17 alin (3) Consiliul de mediere este format din 9 membri titulari şi 3 membri supleanţi aleşi prin vot direct şi secret de mediatorii activi, în condiţiile prevăzute în Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Consiliului de mediere.”

6.      Art. 17 alin. 4 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează, având următorul conținut:

„Art. 17 alin (4) Mandatul membrilor Consiliului de mediere este de 2 ani, aceştia având dreptul la maximum 2 mandate.”

7.      Art. 18 alin (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează, având următorul conținut:

„Art. 18 alin (1) Preşedintele şi vicepreşedintele vor fi aleşi pe funcţii de către mediatorii activi odată cu alegerea membrilor Consiliului de mediere.”

8.      La Art. 18 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, se introduce un nou alineat, alin (1^1), având următorul conținut:

„Art. 18 alin (1^1) Consiliul de mediere va desemna dintre membrii săi o comisie cu activitate permanentă, care pregăteşte lucrările Consiliului de mediere. Durata mandatului membrilor comisiei permanente este de 2 ani.”

9.      Art. 19 alin (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează, având următorul conținut:

„Art. 19 alin (2) Şedintele Consiliului de Mediere sunt publice indiferent de ordinea de zi şi se desfăşoară în prezenţa a cel puţin şapte membri.”

10.  Art. 19 alin (4) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de  mediator, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează, având următorul conținut:

„Art. 19 alin (4) În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul de mediere adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi.”

11.  Art. 20 lit. m^1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează, având următorul conținut:

“Art. 20 lit. m^1) organizează alegerea următorului Consiliu de mediere, procedurile de organizare a alegerilor vor începe cu 6 luni înainte de expirarea mandatului consiliului în vigoare la momentul respectiv.”

12.  Art. 43 alin (2^1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează, având următorul conținut:

„Art. 43 alin (2^1) Înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere în conflictele născute în următoarele domenii:
a) În domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi agenţii economici, ori a incălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;
b) În materia dreptului familiei;
c) În domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională (cauzele de malpraxis), în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;
d) În litigiile de muncă izvorâte din încheierea şi încetarea contractelor de muncă;
e) În litigiile civile şi comerciale a căror valoare este sub 10.000 lei;
f) În cazul infracţiunilor unde acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
            Înainte de sesizarea instanţei de judecată sau a organului de urmărire penală, părţile sunt ţinute să încerce soluţionarea conflictului prin mediere, sub sancţiunea prematurităţii introducerii cererii de chemare în judecată sau a plângerii penale prealabile.

13.  Art. 49 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează, având următorul conținut:

„Art. 49 Termenul de prescripţie la termenul de acţiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă începând cu data iniţierii procedurii de mediere, până la închiderea acesteia, în oricare din modurile prevăzute de prezenta lege, dar nu mai mult de 90 de zile.”

14.  La Art. 59 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, se introduc trei noi alineate, alin (1), (2) și (3), având următorul conținut:

„Art. 59

(1)  Înţelegerea părţilor poate fi suspusă autentificării notarului public ori încuviinţării instanţei de judecată, în condiţiile prevăzute la art. 63.

(2) Acordul de mediere autentificat de notar reprezintă titlu executoriu, iar, în situaţia neexecutării, partea interesată poate solicita încuviinţarea executării conform prevederilor Codului de Procedură Civilă.

(3) Când acordul de mediere se încheie inainte sau după declanşarea unui proces în faţa instanţelor, la cererea cel putin a uneia dintre părți, cu consimțământul expres consemnat în conținutul acordului de mediere al celorlalte, instanţa va pronunța o hotărâre de expedient care reprezintă titlu executoriu.”

15.  Art. 61 alin (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează, având următorul conținut:

„Art. 61 alin (1) În cazul în care conflictul a fost dedus judecății, soluţionarea acestuia prin mediere va avea loc din inițiativa părților ori la recomandarea instanței, cu privire la drepturi asupra cărora părțile pot dispune potrivit legii. Medierea va avea ca obiect soluționarea în tot sau în parte a litigiului.”

16.  Art. 63 alin (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, se modifică, având următorul conținut:

„Art. 63 alin (2) Odată cu pronunţarea hotărârii, instanţa va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru.”

17.  La Art. 63 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, după alin (2) se adaugă trei noi alineate, alin (2^1), (2^2) şi (2^3), având următorul conținut:

„Art. 63
(2^1) În cazul în care părţile se vor prezenta cu acordul de mediere la primul termen de judecată, acestea vor fi scutite de achitarea taxei judiciare de timbru.”
(2^2) În termen de zece zile de la primirea acordului de mediere, instanța va elibera hotărârea de expedient.
(2^3) În situația încheierii unui acord, mediatorul este obligat să depună, la organul de urmarire penală sau la instanţa competentă, acordul de mediere şi procesul verbal de încheiere a medierii în formă autentică şi în format electronic.”

18.  Art. 64 alin (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează, având următorul conținut:

„Art. 64 alin (1) Vor fi rezolvate prin mediere neînțelegerile dintre soți privind continuarea căsătoriei, exercițiul drepturilor părintești, stabilirea domiciliului copiilor, contribuția părinților la întreținerea copiilor, precum și orice alte neînțelegeri care apar în raporturile dintre soți cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.”

19.  Art. 67 alin (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează, având următorul conținut:

„Art. 67 alin (2) În cazurile prevăzute la art. 43 alin (2^1), persoana vătămată şi făptuitorul vor încerca soluţionarea litigiului pe calea medierii.”

20.  Art. 70 alin (3) şi alin (5) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă:

„Art. 70 alin (3) Abrogat.”
„Art. 70 alin (5) Abrogat.”

21.  Art. 75 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează, având următorul conținut:

„Art. 75 Membrii altor profesii liberale care dobândesc calitatea de mediator potrivit prevederilor prezentei legi, pot desfăşura activitatea de mediere la sediul unde îşi exercită activitatea de bază.”

Art. II. Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial cu excepţia art. 43 care va intra în vigoare în termen de 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial.




Această lege a fost adoptată de Parlamentul României cu respectarea prevederilor art.75 şi ale art.76 alin.(1) din Constituţia României, republicată.

Preşedintele Camerei Deputaţilor

Preşedintele Senatului
             Roberta Alma Anastase
Mircea Dan Geoană


2 comentarii:

  1. O propunere foarte buna pentru momentul actual.Speram ca pe viitor acordul de mediere sa aiba putere de titlu executoriu. Felicitari d-nei Alina pentru faptul ca face demersuri in vederea functionarii medierii.
    Mult succes in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Constantin Vasile Grosu25 august 2011 la 20:40

    O propunere de modificare a legii medierii care nu reflecta insasi titlul ei,"Mediere obligatorie", deoarece nu foloseste cuvantul obligat acolo unde trebuie si din care sa rezulte ca medierea este obligatorie. Cuvantul obligat este folosit doar cand vine vorba de mediator. Propunerile nu vor avea efect in termeni reali, pentru ca nu s-a tinut cont de comportamentul real al romanilor, (asa cum nu au avut nici cele facute prin legea 370/2009), sunt o iluzie pentru foarte multi mediatori care nu au o viziune. Deasemeni, sunt propuneri care ii poarta pe romani pe la alte usi pentru a avea garantia intelegerii lor, punandu-i la cheltuieli inutile si incarcand din nou instantele judecatoresti. Legea apara interesele altor profesii si mai putin a mediatorilor.
    Nu cred in aceste modificari pentru ca nu vor avea efectul scontat atat pentru justitiabili cat si pentru mediatori. Progresele vor fi minore si va astept la discutii peste un an, doi, trei... pentru a constata ca am dreptate.

    Propun revizuirea acestor propuneri.

    Cu respect,
    Mediator autorizat,
    Constantin Vasile Grosu

    RăspundețiȘtergere