Mediatori vs Avocaţi?

În 2000, când am început programele de mediere şi rezolvare de conflicte, am avut şansa să mă pregătesc cu experţi de excepţie în mediere din Canada, SUA şi Marea Britanie. Dintre ei, ca formare de bază, erau psihologi, avocaţi, profesori. Pregătirea şi lucrul cu aceşti experţi a continuat câţiva ani de zile. În toţi aceşti ani, nu s-a discutat şi nu am auzit de probleme între mediatori şi avocaţi. Dimpotrivă, Centrul de Mediere Comunitară pe care l-am iniţiat, colabora cu Clinica Legală în cadrul aceleiaşi organizaţii. Cazurile de conflicte care apăreau erau distribuite, în funcţie de situaţie, fie Serviciului de Mediere Comunitară, fie Clinicii Legale pentru care lucrau avocaţi. Era o situaţie firească. Există cazuri de conflicte în care este nevoie de reprezentare legală. Există cazuri de conflicte care pot fi rezolvate prin mediere, cu sau fără reprezentare legală.

O lecţie importantă din cadrul pregătirii ca mediator este aceea că mediatorul trebuie să accepte că nu toate conflictele pot fi rezolvate prin mediere. Etica mediatorului impune ca acesta să informeze părţile atunci când consideră că un anumit caz nu se poate rezolva prin mediere, datorită naturii cazului sau datorită imposibilităţii părţilor de a trece peste poziţiile beligerante.

În 2008, participând la un congres internaţional, a fost prima dată când am auzit de competiţie între mediatori şi avocaţi. A fost o surpriză. Ani de zile, fusese clar pentru mine că cele două profesii au domenii diferite de aplicare. A fost interesant că persoana care a menţionat această problemă era un mediator fără prea mare succes. Era frustrat şi găsea avocaţii vinovaţi pentru faptul că nu avea destul de multe cazuri. Firesc, l-am comparat cu mediatorii cu care lucrasem anterior, mediatori de succes, dintre ei avocaţi, dintre ei
având alte profesii, şi care mă învăţaseră că mediatorii şi avocaţii colaborează pentru că au domenii diferite de aplicare.

Ani mai târziu, această problemă apare în România. 'Avocaţii iau cazurile mediatorilor?' 'Mediatorii iau cazurile avocaţilor'. 'Cine este mai bun, avocatul sau mediatorul?', 'Avocatul trebuie să fie automat şi mediator', 'Mediatorul, avocatul săracilor'.
Din fericire, acesta este un război fără miză.
Din păcate, există.

Aparent, avocaţii şi mediatorii au aceeaşi piaţă, conflictele. În realitate, cele două profesii abordează aspecte complet diferite ale conflictelor. Mai important, este nevoie şi va fi întotdeauna nevoie de abordarea ambelor aspecte.

Sarcina avocaţilor este de a aborda conflictele din punctul de vedere al drepturilor individuale sau de grup şi al normelor de drept. În orice relaţie contractuală, scrisă sau verbală, părţile au fiecare în parte drepturi pentru care, dacă sunt încălcate, se pot solicita şi daune. De asemenea, există conflicte cu privire la încheierea de noi raporturi juridice, cum ar fi divorţul, custodia, sau reînnoirea unui contract comercial pe baza unuia preexistent, sau negocierea şi renegocierea contractelor de muncă. Sistemul de justiţie a apărut tocmai din nevoia de a apăra drepturi individuale sau de grup. Avocaţii sunt cei chemaţi să sprijine pe cei care sunt în căutarea unui drept, capabili să descifreze legile şi să ofere apărare celor care îşi solicită drepturile în cadrul unui contract.

Sarcina mediatorilor este de a ajuta părţile să abordeze relaţia contractuală (vorbim de un contract în sens larg, scris sau verbal).  Mediatorul este interesat de ce au părţile în comun şi vor să păstreze pe viitor în comun. Prin mediere, părţile iau decizii de comun acord, pe termen lung. Părţile îşi exprimă interesele şi nevoile, le înţeleg pe ale celuilalt. Acordul semnat este voluntar şi responsabilizează părţile în ceea ce priveşte relaţia.

În justiţie, avocatul îl ajută pe X să câştige împotriva lui Y şi ţine de natura profesiei de avocat să fie părtinitor şi să urmărească realizarea exclusivă a interesului părţii pe care o reprezintă. În mediere, X şi Y găsesc împreună soluţii de continuare a contractului sau terminare în anumite condiţii şi ţine de natura profesiei de mediator ca acesta să fie imparţial şi să urmărească satisfacerea intereselor reale ale ambelor părţi. Aşadar, cele doua situaţii nu se exclud una pe alta şi nu se află în competiţie. Este nevoie de justiţie pentru protejarea drepturilor, după cum este nevoie de mediere pentru a găsi soluţii colaborative pe termen lung.

Ca atare, cele două profesii sunt complet diferite şi nu au aceeaşi piaţă. Avocatul nu poate fi mediator pentru că este chemat să reprezinte şi să protejeze drepturile uneia dintre părţi. Există avocaţi care negociază contracte care duc la relaţii excelente pe termen lung, dar chiar şi în această situaţie, etica profesională îi obligă să ia în calcul în primul rind interesele clienților.

Mediatorul, pe de altă parte, conform eticii profesionale, nu dă sfaturi juridice. Rolul său este de a ajuta ambele părţi să comunice mai bine şi să ia decizii de comun acord în condiţii de cooperare. Partea de drepturi este rezervată exclusiv avocaţilor. Mediatorul este obligat să informeze părţile despre acest aspect şi să sugereze ca aceştia să solicite sprijin legal dacă au nevoie. 

De asemenea, rolul mediatorului nu este şi nu ar trebui să fie acela de a elibera acte tipizate prin care se precizează că părţile sunt de acord să stingă un conflict, cu simplul scop de a obţine mai rapid o decizie judecătorească. Rolul mediatorului este de a soluţiona în mod real conflicte.

Există avocaţi care sunt excelenţi mediatori. Dar, în momentul când practică medierea, avocatul îşi dă jos haina de avocat. Practică altă meserie. În ţările cu experienţă în mediere s-a înţeles de mult cât de importantă este medierea şi că aceasta nu este un pericol pentru piaţa avocatilor şi nici invers. American Bar Association (SUA) a desfăşurat prin ABA CEELI nenumărate programe de pregătire a avocaţilor din Europa de Est în domeniul medierii. ABA CEELI a introdus medierea cu titlu de noutate în câteva ţări din regiune, pregătind avocaţi în acest domeniu. Acesta ar putea fi un început de discuţie despre necesitatea pregătirii avocaţilor care vor să devină mediatori, tocmai pentru că este o altă profesie.

Acesta este un domeniu de dezbatere amplu şi am încercat aici să atingem doar câteva aspecte. Centrul Regional de Facilitare şi Negociere asistă cu îngrijorare la dezbaterile din România pe tema competiţiei dintre mediatori şi avocaţi. Aşteptăm opinii din partea ambelor profesii la www.rfnc.ro, office@rfnc.ro,http://mediereablog.blogspot.com/.

Simona Aradei-Odenkirchen

Director Executiv, Mediator, Formator şi Evaluator în Mediere

Centrul Regional de Facilitare şi Negociere

+40-232-254502, office@@rfnc.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu