FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE ŞI ADMINISTRATIVE
MASTERAT MEDIEREA CONFLICTELOR
LUCRARE DE DISERTAŢIE
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale
Coordonator ştiințificConf.univ.Dr. MĂDĂLINA TOMESCU
Masterand,
ION CONSTANTIN
BUCUREŞTI 2011
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
C U P R I N S
Atentie!Folosirea in scopuri comerciale a acestei lucrari se poate face doar cu acordul autorului!
INTRODUCERE
Capitolul 1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND MEDIEREA 6
1.1. Noțiunea de mediere în Europa și în lume 6
1.2. Scurt istoric și contextul apariției medierii în România 12
Capitolul 2. MEDIEREA REGLEMENTATĂ DE Legea nr. 192/2006, modificată 14
2.1. Avantajele și limitele medierii 14
2.2. Procedura și efectele medierii 17
2.3. Organizarea actuală a mediatorilor – eroare sau confuzie? 22
Capitolul 3. EVOLUȚIA ȘI IMPACTUL MEDIERII ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ 25
3.1. Relația medierii cu societatea civilă 25
3.2. Relația medierii cu justiția 28
3.3. Relația medierii cu instituțiile publice și alte profesii liberale 30
Capitolul 4. MEDIEREA - ÎNTRE NECESITATE ȘI IDEAL 33
4.1. Despre utopie și ideal 33
4.2. Pacea și Armonia socială. Noțiune și delimitări 35
4.3. Studiu de caz 40
Capitolul 5. PROPUNERI ȘI CONCLUZII 48
5.1. Strategie privind promovarea și dezvoltarea medierii în Romania 48
5.2.Concluzii 51
BIBLIOGRAFIE 53
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
INTRODUCERE
,,OCHI PENTRU OCHI ȘI… LUMEA VA SFÂRȘI OARBĂ” (M.Ghandi)
Mergând cu un pas înaintea vremurilor, în anii ‟95 -„96, în care aderarea la comunitatea euroatlantică părea doar o dorință care era contrazisă de toate realitățile momentului, o mână de oameni inimoși au îndrăznit: dacă în țări din America, Europa occidentală și până în îndepărtata Chină sau Noua Zeelandă medierea ,,a prins” și funcționează, de ce nu ar fi posibilă introducerea acesteia și la noi? A aparut astfel, o nouă categorie de ,,ciudați”, după unii, ,,căutatori de praf de stele” ori idealiști incurabili, după alții, autointitulați sau denumiți ulterior, prin lege: MEDIATORII.
După aproximativ un deceniu de stăruințe, demersuri obositoare, proiecte și experimente pilot, în anul 2006, România a trebuit să bifeze, fără prea mare entuziasm ori măcar convingere a lucrului bine făcut, unul din numeroasele și ,,misterioasele” puncte/angajamente înscrise pe agenda aderării la Uninunea Europeană din anul 2007. ,,Pionerii” medierii au ajuns ,,Consiliu de Mediere” – autoritate de reglementare la nivel național, mulți dintre ei remârcandu-se, mai ales, ca formatori exclusivi ai unui grup profesional, cu menirea să întețească și să ducă mai departe flacăra medierii în România.
În anii ce au urmat, Legea medierii a fost modificată și completată de mai multe ori, iar ultima modificare, realizată prin Legea nr. 202/2010 – ,,Mica reformă”, a creat un orizont de așteptare și interes cu mult crescut din partea tuturor categoriilor profesionale ce au legătura cu soluționarea conflictelor. Rezultatele obținute, apreciate ca fiind sub așteptările prognozate, au determinat apariția mai multor întrebări, precum și a numeroase, chiar aprinse, dezbateri cu privire la locul, rolul și, mai ales, perspectivele medierii.
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
4
Avem lege, avem Consiliu de mediere, există și peste 2750 de mediatori autorizați1 precum și zeci de asociații profesionale, dar, cu toate acestea, numărul cazurilor de dispute sau litigii rezolvate prin mediere rămâne nesemnificativ în raport cu eforturile și speranțele învestite.
Cu tot gazul turnat în această perioadă, flacăra medierii pâlpâie anemic. De ce oare? Unii, susțin că gazul a fost îndoit cu multă apă, alții că, în loc să fie stropite marginile a fost turnat chiar pe flacără, aceasta mistuindu-se în mod inutil…
În întâlnirile directe, colocvii, conferințe sau pe diferite forumuri on-line s-au înmulțit atât reproșurile, analizele și concluziile cu privire la ceea ce s-a făcut, cât și propunerile de natură să conducă la o ,,urnire” a activității de mediere în România.
Dintre numeroasele propuneri prezentate cu aceste ocazii, una dintre ele își face din ce în ce mai mult loc în peisajul medierii și anume aceea că, cel puțin pentru anumite tipuri de litigii, medierea să devină o procedură obligatorie înaintea introducerii unei acțiuni în instanță. Unul din principalele argumente aduse în favoarea unei asemenea propuneri este acela că, la nivelul actual de dezvoltare, mentalitatea societății românești este incapabilă de a înțelege, accepta și folosi medierea, fapt pentru care, singura soluție ar fi aceea de impunere a unei asemenea proceduri. De cealaltă parte, argumentul cel mai puternic pare a fi, alături de o posibilă atingere a principiului voluntar al medierii, cel potrivit căreia, o asemenea prevedere ar constitui chiar o limitare a dreptului de liber acces la justiție.
Problemele desprinse din aceste dezbateri sunt serioase, iar rezolvarea lor nu va fi ușoară și nici rapidă. Mai mult, medierea nu-și va putea îndeplini misiunea și rolul social extraordinar de important și benefic pe care și le-a asumat, iar mediatorii nu vor fi luați în seamă, la modul serios, dacă modelul actual de reglementare a instituției medierii și de organizare a corpului profesional nu va fi schimbat. Asemenea schimbări presupun însă o temeincă analiză a ceea ce s-a făcut până acum, eliminarea sau îndreptarea erorilor înregistrate, iar acest lucru este posibil numai în cadrul unei analize a medierii în contextul stadiului actual al societății românești.
1 Tabloul mediatorilor- www.cmediere.ro - 2761 mediatori autorizați la 01.07.2011
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
5
Acesta este punctul de plecare referitor la motivația și interesul autorului pentru tema aleasă.
Deși opțiunea spre mediere a fost luată încă de la prima lectură a legii apărute în anul 2006, cursurile și autorizarea subsemnatului ca mediator au devenit realitate la începutul anului 2010. Mărturisesc că, încă de la început, comentariile și aprecierile cu privire la demersul meu au fost mai degrabă sceptice, iar uneori, de-a dreptul demobilizatoare. Nu m-am descurajat și am continuat să vorbesc aproape oricui și oriunde despre mediere. ,,Norocul începătorului” mi-a permis rezolvarea câtorva cazuri de mediere încă din prima lună de activitate, astfel că am avut prilejul să cunosc atât frumusețea, dar și dificultățile profesiei de mediator.
Am participat de atunci la aproape toate instruirile, întâlnirile și conferințele legate de mediere și am ajuns la concluzia că, medierea înseamnă ceva mai mult decât ceea ce am reușit să acumulez în cele 80 ore ale cursului de formare inițială.
În acest context, Masterul ,,Medierea Conflictelor" organizat de Facultatea de Științe Juridice a Universității Dimitrie Cantemir a venit ca o completare absolut benefică a tot ceea ce eu numesc ca fiind: ,,investiția în mediere”. Din scurta implicare în complicata și divizata lume a mediatorilor, am înțeles că, deși s-au făcut multe în cei câțiva ani de existență a medierii în țara noastră, persistă câteva probleme de fond dictate de o mulțime de prejudecăți, ambiții și orgolii mărunte, dar și de importante interese financiare care fac ca, în acest moment, medierea mai degrabă să stagneze în loc să fructifice cele câteva mici avantaje oferite de ultimele schimbări legislative.
Din această perspectivă, a experienței proprii, dar și din aceea de atent și constant observator al medierii, voi încerca, nu fără emoție dar cu minimă prudență, să aduc câteva argumente de natură să contribuie atât la o mai bună înțelegere a prezentului precum și la o corectă alegere ori, o eventuală decizie a tuturor celor interesați, în legătură cu viitorul acestei instituții.
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
6
Capitolul 1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND MEDIEREA
1.1. Noțiunea de mediere în Europa și în lume
În accepțiunea sa modernă, termenul "mediere" a fost introdus în SUA, în anii 1970 şi a fost preluat ca atare din limba engleză în cea germană. Medierea este necesară în majoritatea cazurilor de rezolvare a unui conflict, presupune un proces structurat pe etape şi se face de către persoane terţe, nepărtinitoare şi neutre, cu scopul de a găsi o soluţie acceptată de toate părţile implicate.
Medierea ca instituție și profesia de mediator sunt indisolubil legate de noțiunea de conflict și de modalitățile de rezolvare a acestuia. Conflictul este o componentă inerentă, dar firească a relațiilor interumane, el caracterizând în mod constant evoluția societății omenești, încă de la apariția ei, fără să fie descoperit, pâna în prezent, vreun antidot eficient la acesta. Mai mult, după lungi perioade în care a fost socotit ca ceva negativ ce trebuie evitat, percepția și atitudinea oamenilor s-a schimbat și a evoluat în timp. Ei au înteles că nu prezenţa conflictelor este periculoasă, ci formele lor violente, care propagă sisteme nedrepte și care avantajează doar una dintre părţile implicate, înclinate spre preluarea cu orice preț a puterii şi spre impunerea propriilor interese. Astăzi, conflictul este acceptat și este privit mai degrabă ca un punct de plecare pentru a ajunge la cooperare, apreciindu-se că o bună gestionare a acestuia poate chiar stimula performanța individuală sau de grup.
Atitudinea față de conflict a determinat și modalitățile de abordare și rezolvare a acestuia. În marile imperii ale lumi antice – Egipt, China, Grecia, Imperiul roman s.a.- negocierea, medierea și diplomația erau cunoscute și folosite, începând de la rezolvarea micilor probleme familiale sau de comunitate și până la relațiile între state. Astfel, încă din anii 500 î.H., în calitatea sa de ministru al justiției din statul chinez LU, marele ganditor Confucius, printre alte importante măsuri de reformă a justiției, stabilea: ,,În cazurile unor diferende familiale, tată-fiu, soț-soție, sau între vecini, pentru pricini mărunte, Confucius propunea împăcarea prin adresarea de scuze, implorarea de iertare sau mici reparații materiale.”2
2 Ion Buzatu – Viata si gandirea lui Confucius, Meteor Press 2009 – pag.82
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
7
În timp, dispariția acestor mari civilizații ale antichității a condus la estomparea utilizării lor, iar în perioada marilor migrații și a năvălirilor barbare ori a ,,întunecatului Ev mediu”, aceste metode paşnice au dispărut aproape cu totul, lăsând loc soluțiilor impuse prin forță, de cele mai multe ori fiind vorba de forța armelor.
Ulterior, evoluția socială a favorizat și apariția altor modalități de soluționare a conflictelor, acestea fiind cunoscute ca așa numitele ,,modalități tradiționale” sau clasice. Acestea au la bază mijloacele de stingere a unui conflict prin impunerea unei soluții părților implicate de către o anumită autoritate, la început șef local sau religios, senior, rege și până la instanțele de judecată. În toate aceste metode tradiționale, părțile sunt lipsite de puterea de decizie, posibilitățile de stingere a conflictelor sunt limitate, axate pe principiul puterii, iar soluțiile coercitive duceau, de cele mai multe ori, la sporirea conflictelor și nu la eliminarea lor.
Au rămas totuși în funcțiune, ca practicante permanente a medierii, biserica, comunitățile locale și, nu în ultimul rând, familia. În epoca moderna, rolul acestora s-a diminuat simțitor, gradul de intoleranță majorându-se proporțional, iar numărul conflictelor ajunse în fața instanței a crescut, determinând blocaje sau întârzieri semnificative ale înfăptuirii justiției.
Soluţionarea conflictelor prin mediere este, în prezent, o procedură larg răspândita. Ea este folosită în cazul disputelor de familie sau maritale ca mediere la divorţuri sau moşteniri, în domeniul justiţiei penale ca mediere între autori şi victime, în domeniul mediului ambiant, în politica comunală sub forma unor "mese rotunde" sau în şcoli, sub forma unor programe de soluţionare a conflictelor între elevi.
În sensul actual, de proces structurat, medierea a început să fie utilizată în Statele Unite ale Americii începând cu anii ‟80, fiind preluata ulterior de Canada, iar în Europa după 1990. Reușita nord-americană în utilizarea medierii în relaţia cu instanţele judiciare a fost argumentul principal pentru ca medierea să fie promovată şi în Europa. Dintre cazurile trimise anual la mediere, rata de succes înregistrată în SUA se plasează constant între 70% şi 90%. În prezent, Actul privind Soluţionarea Alternativă a Litigiilor din 1998, cere ca fiecare instanţă federală districtuală din SUA să adopte norme care autorizează utilizarea “soluţionării alternative a litigiilor” (ADR) în toate procesele civile. Fiecare instanţă este liberă să adopte propriile reguli şi
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
8
practici. De exemplu, unele instanţe au un administrator ADR cu normă întreagă, altele folosesc judecători pentru a supraveghea ADR şi câteva utilizează mediatori printre angajaţi.
Medierea, ca formă de negociere asistată, a început să fie promovată la nivel European începând cu 1996, iar în 1997 la Conferinţa Europeană pentru prevenirea conflictelor s-a lansat Apelul de la Amsterdam pentru crearea unei platforme europene pentru prevenirea conflictelor şi construirea păcii. În 1998 a fost adoptată prima Recomandare a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei pentru utilizarea medierii în cauze legate de familie cu precădere pentru soluţionarea disputelor vizând încredinţarea copilului).
Scopul declarat la nivel european al promovării medierii este acela de a creşte calitatea actului de justiţie prin degrevarea instanţelor de cauze care implică în totalitate sau într-o mare măsură înţelegeri între părţi.” 3
Ulterior, la nivel European, au fost adoptate mai multe documente cu privire la mediere:
De către Consiliul Europei;
- Recomandarea REC (98) 1 vizând medierea în cauze legate de familie;
- Recomandarea REC (99) 19 referitor la mediere în cauze penale;
- Recomandarea REC (2001) 9 despre alternativele la proces în disputele dintre autorităţile administrative şi părţi private;
- Recomandarea REC (2002) 10 vizând medierea în materie civilă;
- Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială.
Scopul ultimei reglementări este acela de a facilita şi promova modalităţile alternative de soluţionare a conflictelor şi de a armoniza medierea cu procedurile judiciare în Statele Membre. Directiva pune accent pe formarea mediatorilor, pe respectarea standardelor de formare şi pe calitatea serviciilor de mediere şi recomandă judecătorilor să sfătuiască părţile să recurgă la mediere.
De asemenea, înţelegerea la care ajung părţile prin mediere este considerată ca având aceeaşi valoare cu însăşi hotărârea judecătorească, în acest scop părţile fiind sfătuite să se prezinte în faţa
3 Strategia privind medierea şi dezvoltarea profesiei de mediator 2008 – 2013, pag. 11 – www.cmediere.ro
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
9
notarului sau să urmeze procedurile judiciare specifice Statului Membru în vederea punerii în aplicare a înţelegerii dintre părţi obţinută prin mediere. Directiva are în vedere caracterul confidenţial al medierii şi face referire la durata medierii şi la termenele de prescripţie, insistându-se pe asigurarea accesului la justiţie în situaţia în care medierea eşuează.
Deși, în mod diferit și corespunzător sistemelor proprii de drept, la acest moment toate statele europene au adoptat reglementări referitoare la mediere, iar dintre ele, Germania, Franța, Marea Britanie, Austria, Polonia, se pot lăuda deja cu o bună experiență, dar și cu rezultate concrete ca urmare a aplicării acestei metode. Dintre țările cu reglementări relative recente în acest domeniu, putem exemplifica:
- Italia - noua legislaţie care a intrat în vigoare în martie 2011, prevede rezolvarea conflictelor prin intermediul medierii, ca procedură prealabilă obligatorie în litigiile civile sau comerciale, în special pentru: drepturi de creanţă, partaj succesoral, înţelegerile/acordurile familiale, contracte de închiriere, comodat/împrumut de folosinţă, contract de leasing, daune compensatorii pentru malpraxis, calomnie în presa sau în alte forme de publicitate, contracte de asigurari, contracte bancare;
- Ungaria - după 2006 s-a constat că numărul cauzelor în care părţile au participat la mediere în urma şedinţei de judecată s-a dublat. Prin urmare, Consiliul Naţional al Magistraturii a lansat un proiect la nivel naţional, în perioada 1 martie 2009-1 martie 2010. La iniţiativa Consiliului, acest proiect a fost introdus în trei tribunale. Instanţa poate, ulterior citării părţilor pentru primul termen de judecată, să le propună acestora medierea şi să le pună în vedere să se întâlnească cu un mediator, printr-o scrisoare de informare, potrivit acestui program. Judecătorii pot înainta această scrisoare în toate dosarele.
- Grecia - legislaţia cuprinde unele dispoziţii pentru furnizarea de servicii de mediere în cazuri bine determinate, în special cu privire la prezentarea litigiilor comerciale mai întâi la mediator şi numai după parcurgerea acestei proceduri se va recurge la instanţele de judecată. În afară de procedura medierii, legislaţia elenă mai prevede unele obligaţii similare pentru instanţa de judecată de la fond, care, conform art.208 din Codul de procedură civilă grec, mai înainte de a intra în cercetarea cauzei, va face eforturi pentru concilierea litigiului şi împăcarea părţilor. De la
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
10
formarea Centrului Elen de Arbitraj şi Mediere în anul 2006, medierea din Grecia a cunoscut o dezvoltare accelerată, fiind utilizată frecvent ca o procedură benefică şi utilă.4
Potrivit unui comunicat al CE, din 07.09.2010, “Comisia Europeana a reiterat potențialul normelor UE în vigoare privind medierea în litigiile transfrontaliere, amintind statelor membre faptul că aceste măsuri pot fi eficiente numai dacă sunt puse în aplicare de către statele membre la nivel național. Soluționarea litigiilor și a dezacordurilor prin intermediul instanțelor nu este numai costisitoare și de durată, ci poate distruge, de asemenea, relații profitabile de afaceri. Normele UE cu privire la mediere intrate în vigoare în mai 2008, instituie garanții juridice în materie de mediere și asigură un proces de înaltă calitate deoarece presupun aplicarea unor coduri deontologice şi reguli privind formarea ca mediator. „Aceste măsuri ale UE sunt foarte importante pentru ca promovează un acces alternativ și suplimentar la justiție în viața de zi cu zi. Sistemele de justiție dau oamenilor posibilitatea de a pretinde respectarea drepturilor lor. Accesul efectiv la justiție este protejat în conformitate cu Carta Drepturilor Fundamentale a UE. Cetățenilor și întreprinderilor nu ar trebui să li se îngrădească drepturile doar pentru că le este greu să apeleze la sistemul de justiție, pentru că nu își pot permite acest lucru, nu pot să aștepte derularea procesului sau nu fac față birocrației”, a declarat vicepreședintele Viviane Reding, comisar al UE pentru justiție. „Fac apel la statele membre să dea dovadă de hotărâre în punerea în aplicare neîntarziată a normelor UE în materie de mediere: minimul necesar este de a permite litigiilor transfrontaliere să fie soluționate pe cale amiabilă. Dar de ce să nu mergem mai departe? De ce aceste măsuri să nu fie disponibile la nivel național? În final, de acest lucru vor beneficia cetățenii și întreprinderile, societățile și economiile, precum și sistemul juridic în sine.” 5
Plecând de la ideea că Directiva 2008/52/CE se aplică atunci când două părți care sunt implicate într-un litigiu transfrontalier sunt de acord în mod voluntar să soluționeze litigiul prin intermediul unui mediator imparțial, statele membre trebuie să se asigure de faptul că acordurile rezultate în urma medierii pot fi executate. Conform unui studiu recent finanțat de UE, ,,timpul
4 Alina Gorghiu – Expunere de motive din propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, pag. 4
5 http://ec.europa.eu/civiljustice/adr/
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
11
pierdut prin neutilizarea medierii este estimat, în medie, între 331 și 446 de zile suplimentare, în UE, iar costurile juridice suplimentare variază de la 12 471 de euro la 13 738 de euro pe caz.”6
Un element crucial în orice mediere este încrederea în proces, în special atunci când cele două părți provin din țări diferite. Prin urmare, normele UE încurajează statele membre să prevadă controlul calității, să elaboreze coduri deontologice și să ofere cursuri de formare mediatorilor, pentru a se asigura de existența unui sistem eficient de mediere. Un cod deontologic european pentru mediatori a fost dezvoltat de un grup de părți interesate cu sprijinul Comisiei Europene și a fost lansat la data de 2 iulie 2004. Codul deontologic european stabilește câteva principii la care mediatorii pot decide să adere în mod voluntar; aceste principii se referă la competența, numirea, taxele de mediere, promovarea serviciilor mediatorilor, independența și imparțialitatea, acordul de mediere și obligația de confidențialitate.
Importanța atenției pe care organismele europene o acordă medierii și celorlalte metode ADR, reiese și din recomandările, recent făcute, de Adunarea Generală a Reţelei Europene a Consiliilor Judiciare s-a reunit la Vilnius (Lituania) în perioada 8 – 10 iunie 2011. Plecând de la provocările şi oportunităţile sistemului judiciar în actualul climat economic, Declarația adoptată în cadrul reuniunii, menționează în mod expres că sistemele de soluţionare alternativă a disputelor pot oferi cetăţenilor o metodă alternativă viabilă de a soluţiona într-o manieră paşnică şi completă conflictele în care sunt parte. Recomandarea cuprinsă în Declarația de Vilnius este de a încuraja adoptarea de măsuri legislative pentru întărirea rolului medierii şi concilierii, precum şi pentru stabilirea serviciilor publice adecvate şi a unui rol activ al instanţelor în sprijinirea şi promovarea unor astfel de servicii.
6 http://ec.europa.eu/civiljustice/adr/adr_ec_list_org_en.pdf
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
12
1.2. Scurt istoric și contextul apariției medierii în România
Spiritul medierii nu este deloc străin de tradiția, mentalitatea și caracterul primitor și tolerant al poporului român. Cu titlu de ,,aparență”, până și regimul dictatorial comunist a preluat înclinarea firească spre înțelegere și împăcare a comunităților tradiționale locale românesti care, în ultimă instanță, supuneau cele mai grele neînțelegeri ,,Sfatului bătrânilor”, și a înființat așa numitele ,,Comisii de împăciuire” care funcționau pe lângă Consiliile populare ale localităților.
După cum am arătat în introducere, primele încercări de introducere a medierii, în accepțiunea actuală de proces structurat, aparțin unor adevărați ,, pioneri” constituiți în mai multe ONG – uri care și-au început activitatea încă de la jumătatea deceniului ‟90.
Așa cum se mentionează și în Strategia privind medierea şi dezvoltarea profesiei de mediator, elaborată pentru perioada 2008 – 2013, ,, În orice stat democratic, societatea civilă, în general, şi ONG-urile în special, au un rol foarte important în prevenirea conflictelor. Rolurile pe care le au autorităţile centrale şi locale şi ONG-urile în managementul conflictelor se renegociază permanent într-o societate democratică, iar contribuţiile celor două tipuri de participanţi pot şi ar trebui să fie complementare, în condiţiile în care autorităţile pun accentul pe drepturi, iar ONG-urile au experienţă în lucrul direct cu cetăţenii şi îşi concentrează eforturile pentru a identifica interesele comune ale părţilor aflate în dispută.”
Astfel, în anul 1996, Fundaţia pentru Schimbări Democratice a derulat primul proiect în domeniul medierii împreună cu Canadian International Institute for Applied Negociation (CIIAN). A urmat constituirea Asociatiei Pro-Medierea care a coordonat şi a participat în proiecte în care s-a promovat medierea, iar în anul 2003 a fost constituită Asociaţia Centrul de Mediere Craiova care a coordonat Centrul pilot de mediere de pe lângă Tribunalul Dolj şi Judecătoria Craiova. ,,Începând cu luna noiembrie 2003, Centrul de Mediere a demarat activitatea prin organizarea de sesiuni de mediere a cauzelor transmise de pe rolul Judecătoriei Craiova şi al Tribunalului Dolj, dar şi a cauzelor litigioase şi nelitigioase referite direct de părţi sau de avocaţii acestora.”
Rezultatele obţinute în primul an de activitate a Centrului de Mediere au fost promiţătoare, fapt ce a determinat decizia autorităţilor americane de a continua asistenţa acordată proiectului pentru
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
13
perioada 2004-2008. Începând cu data de 14 februarie 2005, până la data de 17 noiembrie 2006, Centrul de Mediere Craiova cu sprijinul Ambasadei SUA la Bucureşti, al Ministerului Justiţiei şi al Baroului Dolj, a organizat cursuri de formare a mediatorilor profesionişti pentru 400 de avocaţi din toate judeţele ţării.”7
Merită reținut faptul că, în condițiile în care medierea era un concept puțin cunoscut cetățenilor români, până la constituirea Consiliului de Mediere, implicarea societăţii civile în promovarea alternativelor de rezolvare a disputelor s-a realizat exclusiv în cadrul proiectelor cu finanţare internaţională.
Demersurile de mai sus au sensibilizat și au atras implicarea Ministerul Justiţiei care a obţinut o finanţare din partea Fundaţiei pentru o Societate Deschisă – Soros pentru aplicarea medierii ca metodă alternativă la justiţie, prilej cu care s-a luat în calcul și elaborarea unui proiect de lege privind medierea.
În anul 2000, a fost inițiat primul proiect de lege privind medierea, proiect ce a întâmpinat o puternică opoziţie din partea parlamentarilor avocaţi astfel că, la fel ca și alte 4 proiecte similare depuse până la elaborarea proiectului de lege privind medierea şi profesia de mediator, în 2005, nu a beneficiat de suficientă susţinere parlamentară.
Reglementarea medierii ca una din soluţiile necesare pentru creşterea calităţii actului de justiţie şi degrevarea instanţelor juridice a fost însă inclusă în angajamentele de preaderare ale României faţă de Uniunea Europeană ceea ce a condus ca, la data de 22 mai 2006 , să apara în Monitorul Oficial al Romaniei, Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator – Legea medierii.
7 Strategia privind medierea şi dezvoltarea profesiei de mediator 2008 – 2013, pag.18-www.cmediere.ro
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
14
Capitolul 2. MEDIEREA REGLEMENTATĂ de Legea nr. 192/2006
2.1. Avantajele și limitele medierii
Anatole France a spus că ,,orice lege scrisă este deja perimată” iar istoria ne învață că legislația unei țări, departe de a fi perfectă, poate aspira doar, la statutul de ,,perfectibilă”. Legea 192/2006 a fost la scurt timp modificată şi completată prin Legea 370/2009, după care a urmat OG 13/2010 pentru transpunerea Directivei Servicii, iar ultima și cea mai ,,consistentă” modificare a fost adusă prin Legea nr. 202/2010, cunoscută mai ales sub denumirea de ,,MICA REFORMĂ”.
Deși au constituit pași necesari și importanți pe drumul anevoios al implementării medierii în țara noastră, aceste modificări, insuficient gândite sau corelate cu ansamblul legislației românești, și ea într-o permenentă mișcare, sunt departe de a iniția sau genera o dezvoltare conformă cu necesitățile și asteptările, atât ale cetățenilor, mediatorilor sau chiar ale justiției.
Scurta experiență a cazurilor rezolvate prin procedura medierii a scos la iveală și alte imperfecțiuni ori neajunsuri ale legii în ceea ce privește procedura și, mai ales, efectele medierii. Cu toate aceste neajunsuri, modificările și completările de mai sus, au menținut sau atras atenția asupra medierii, provocând ulterior dezbateri care s-au dovedit fructoase din punct de vedere atât al observațiilor cât mai ales a propunerilor concrete de îmbunătățire a situației acesteia. Până la concretizarea unora din numeroasele inițiative legislative, trebuie să acceptăm că, sub aspectul procedural legal, medierea funcționează totuși în limite rezonabile raportate la condițiile specifice – istoric, organizare și dezvoltare în teritoriu, calitatea mijlocelor umane și logistice alocate, gradul de înțelegere și acceptare a populației, etc.
O analiză critică, dar obiectivă nu poate exclude evidențierea numeroselor și realelor avantaje ale medierii dintre care vă propun să reținem:
Mai rapid. Medierea presupune o importantă economie de timp și evitatea stresului generat de un litigiu derulat în fața instanței de judecată. Prin mediere se ajunge, de regulă, la o soluție în doar câteva ore.
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
15
Mai ieftin. Medierea implică costuri semnificativ reduse față de o procedura judiciară. Se evită cheltuielile de judecată, respectiv taxele judiciare de timbru, onorariile experților, costurile cu deplasările repetate, etc.
Recuperarea taxei de timbru. În situația în care părțile ajung la un acord în urma ședinței de mediere, pot solicita instanței de judecată rambursarea taxei judiciare care a fost achitată. În situația unei medieri finalizate pe parcursul unui proces în instanță, cheltuielile se vor restitui proporțional cu parcursul procesului până la acordul de mediere.
Rambursarea onorariului - Potrivit art. 20 din OUG. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, persoana care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) sau (2), va putea beneficia de restituirea taxelor de timbru și a sumelor acordate cu titlu de onorariu de mediator, dacă se vor încadra în condițiile stbilite de art. 8 din OUG 51/2008, și dacă vor apela la mediere înainte de declanșarea procesului civil ori după declanșarea acestuia, dar înainte de prima zi de infățisare.
Părțile decid singure asupra modului de soluționare a disputei. În principiu, părțile pot lua decizii mai bune cu privire la soluționarea conflictului decât o autoritate din afara și tind să respecte acordul atunci când sunt direct responsabile pentru rezultatul negocierilor.
Flexibilitatea - Ședința de mediere este stabilită în funcție de programul părților - medierea oferă părților oportunitatea de a stabili singure, în acord cu programul lor, data, ora și locul unde se va desfășura ședința de mediere, unde se discută relaxat și civilizat dupa reguli stabilite chiar de către aceștia.
Soluția rezultată în urma medierii este un câștig pentru toate părţile. Medierea permite găsirea de către părți, cu ajutorul mediatorului, a unei soluții creative și eficiente de rezolvare a conflictului prin care nimeni nu pierde tot, toate părțile castiga ceva. Nu este puțin lucru că înțelegerile realizate se fac prin aportul și participarea directă a părților care, își mențin sau refac relațiile la sfârșitul acestei proceduri.
Confidențialitate asupra procesului. În comparație, în mediere părțile evita astfel să-și facă publice problemele într-o sala de judecata dar nu este de neglijat nici faptul că vorbim de o întâlnire într-un cadru privat, ferit de prezența ori indiscreția altor persoane sau a presei.
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
16
Rata mare de succes a medierii în cazurile în care ea a fost folosită – acest aspect are în vedere în special experiența țărilor în care medierea este deja o realitate și care trebuie cunoscută și folosită în mod corespunzător.
În afara de avantajele beneficiarilor serviciului de mediere, merită menționate și cele ale statului în calitate de garant și furnizor al actului de justiție și anume: degrevarea instanțelor de judecată și implicit reducerea termenelor și scăderea costurilor aferente funcționării justiției, o mai buna calitate a actului de justiție precum și o percepție îmbunătățită a justițiabililor, etc.
Medierea între avantaje și…limite
În marea lor majoritate, adeptii și susținatorii medierii o văd ca pe un panaceu universal care se poate aplica aproape oricând și în orice tip de dispută. Este evident că, lucrurile nu stau chiar așa iar autorii americani Bush Baruch și J.P. Folger,8 apreciază că există patru teorii diferite cu privire la modul în care este influențată definirea și punerea în practică a medierii:
Teoria satisfacției care prezintă medierea ca pe o unealtă puternică de satisfacere a nevoilor umane, punând în lucru o soluție rapidă, eficientă și ieftină a conflictului;
Teoria justiției sociale care susține că medierea poate uni indivizii în cadrul unor comunități puternice;
Teoria transformării care vizează capacitatea medierii de a transforma calitatea interacțiunii conflictuale, astfel încât conflictul consolidează atât relația dintre părți, cât și societatea din care acestea provin;
Teoria opresiunii care ne relevă și o posibilă parte negativă a medierii atragând atenția că, în ciuda intențiilor bune care stau la baza acesteia, ea s-a dovedit în practica americană, ,,un instrument periculos de sporire a puterii statului asupra individului și a puterii celui puternic asupra celui slab”. Afirmația are la bază preocuparea că informalitatea și consensualitatea procesului pot duce la folosirea medierii ca o
1. 8 R.A. Bush Baruch, J.P. Folger – The Promise of Mediation: The tranformative approach to conflict, Jossey Bass, San Francisco, 2005.
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
17
alternativă ieftină și expeditivă la justiție, limitând astfel persoanelor cu venituri reduse accesul beneficiilor garantate de instanța de judecată și de legislația privind drepturile omului.
În ceea ce priveste situația țării noastre, au fost identificate, în principal, următoarele limite:
- Forţa juridică a acordului de mediere – aceea de înscris sub semnatură privată – generează neîncredere și rezerve din partea eventualilor beneficiari ai servicului de mediere;
- Discriminarea medierii în materie penală prin faptul că, în cazul în care acordul de mediere intervine înaintea începerii procesului penal, persoana vătămată nu mai poate sesiza, pentru aceeași faptă, organele de urmarire penală. Corelat cu faptul că nu există nicio prevedere legală referitoare la controlul din partea organelor judiciare asupra modului în care sunt îndeplinite obligațiile asumate prin acordul de mediere, această dispoziție este de natură să descurajeze partea vătămată să apeleze sau sa accepte medierea;
- Imposibilitatea organelor judiciare de a trimite în mod direct cauzele unui mediator;
- Lipsa unor prevederi procedurale clare referitoare la restituirea taxei de timbru ș.a.;
2.2. Procedura și efectele medierii
Medierea poate fi definită, în primul rând, ca un proces de comunicare a doua sau mai multe părți aflate în conflict, în care mediatorul asigură transferul de informații și facilitează întelegerea acestora, reținând argumentele și identificând elementele care pot sta la baza unei soluții.
Plecând de la această premisă, termenul de ,,procedură” a medierii nu trebuie privit strict din punct de vedere juridic, așa cum el este consacrat în mediul profesioniștilor juristi din instanțele de judecată. Mediatorul, spre deosebire de arbitru sau judecător, nu reprezintă vreo putere sau autoritate legală și ca atare, nu poate obliga pe nimeni sa accepte nici o soluție sau, cu atât mai puțin, ,,să impună” anumite reguli de procedură. Buna reputație și pregătire profesională dar și folosirea cu îndemanare a tehnicilor specifice, pot să-i confere însă o autoritate, izvorată chiar din încrederea acordată de către părți, care se poate dovedi mult mai
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
18
eficientă în cazul în care părțile sunt de bună credință și doresc sincer rezolvarea conflictului dintre ele.
Cu toate acestea, procesul de mediere este guvernat de câteva principii și reguli de a caror respectare depinde atât realizarea înțelegerii între părțile unui conflict dedus medierii cât și validitatea actelor întocmite cu acest prilej.
În capitolul 5 – Procedura medierii - al Legii nr.192/2006, sunt descrise regulile de procedură începând de la prezentarea părților sau a unei părți la mediator, clauzele obligatorii ale Contractului de mediere, închiderea procedurii de mediere și până la medierea în cazul unui litigiu civil pe rolul instanţelor de judecată.
În locul analizei teoretice unor asemenea prevederi, vă propun prezentarea unui model de document redactat ca temă personală în cadrul cursului de Master – Medierea Conflictelor, respectiv un proiect-îndrumar al unei etape de o importanță deosebită în activitatea practică a mediatorilor – Declarația mediatorului, prezentată părților la semnarea Contractului de mediere și începutul sesiunii comune:
DECLARAȚIA
PREZENTATĂ PĂRȚILOR LA ÎNCEPUTUL MEDIERII
1. Buna ziua și bine ați venit. Mă numesc Ion Constantin și sunt mediator autorizat. Vă felicit ca ați ales medierea ca soluție de rezolvare a disputei dvs și vă mulțumesc că ați ales biroul nostru de mediator.
2. Scopul întalnirii noastre îl constituie identificarea acelor soluții care să conducă la rezolvarea diferendului dintre dvs printr-un acord în beneficiul dvs comun.
3. Vă rog să-mi acordați permisiunea și atenția dvs pentru prezentarea câtorva informații și reguli pe care, conform prevederilor L.192/2006, care reglementează această activitate în Romania, este obligatoriu dar și indicat sa le cunoaștem, înainte de a intra în această procedură. Medierea reprezintă o modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în cazul de
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
19
față, subsemnatul, în condiții de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților. Subliniez că întreaga procedură se bazează pe încrederea cu care dvs m-ați investit iar eu va asigur de tot sprijinul meu pentru soluționarea conflictului, prin obținerea unei soluții reciproc convenabile, eficiente și durabile.
4. Printre numeroasele și realele avantaje ale acestei proceduri, relativ noi în țara noastră, aș sublinia în primul rând, costurile în bani mult mai reduse precum și durata incomparabil mai scurtă a unei medieri decât în cazul unui proces în instanță; nu este de neglijat nici faptul că vorbim de o întâlnire într-un cadru privat, ferit de prezența ori indiscreția altor persoane sau a presei, unde putem discuta relaxat și civilizat după reguli stabilite chiar de noi, în condiții de deplină confidențialitate; nu în ultimul rând, vă mai informez că rata mare de succes a medierii în cazurile în care ea a fost folosită este datorată și faptului că înțelegerile realizate se fac prin aportul și participarea directă a părților care își mențin sau refac relațiile la sfârșitul acestei proceduri .
5. În ceea ce mă privește, voi respecta dreptul dvs la o procedură corectă și vă declar că nu am vreo legatură cu niciunul dintre dvs sau cu subiectul disputei, voi ramane în afara conflictului ,iar singurul meu interes în această cauză este acela de încheiere al acordului de mediere prin soluțiile identificate de dvs; De asemenea, vă asigur de imparțalitatea mea, în sensul că nu voi fi părtinitor și voi conduce procesul de mediere în mod echidistant, fără a favoriza pe unul din cei prezenți.
6. Rolul meu ca mediator este de a conduce în mod echilibrat procesul de mediere și vă asigur că voi depune toate diligențele pentru ca dvs să ajungeți la un acord reciproc convenabil și într-un termen rezonabil. Pentru aceasta vă voi asista în identificarea problemelor și voi facilita rezolvarea voluntară a disputei, ajutându-vă să ajungeți la propria dvs înțelegere. Vă rog să rețineți că nu voi fi nici avocat și nici judecător, sfătuitor, psiholog sau terapeut și nici nu voi da sfaturi sau consultații juridice; medierea este, în fapt, o negociere pe care dvs o veți desfășura cu asistența mea dar puterea și libertatea de a decide și accepta soluția vă aparține în totalitate.
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
20
7. Procedura medierii se bazează pe cooperarea părților, scop în care voi utiliza unele metode și tehnici specifice, bazate pe comunicare și negociere. Acestea vor servi exclusiv intereselor legitime și obiectivelor urmărite de dvs în rezolvarea acestui conflict. Veți avea posibilitatea de a vă exprima poziția și oportunitatea de a vă asculta reciproc. Dacă la un moment dat doriți sau, dacă evoluția medierii o impune, avem posibilitatea desfășurării unor sesiuni separate ce constau în discuții individuale, cu fiecare dintre dvs, în ordinea pe care o voi stabili la momentul potrivit și cu alocarea unor intervale de timp aproximativ egale și suficiente pentru clarificarea problemelor apărute. Reamintesc că, în calitate de mediator, nu vă pot impune o soluție cu privire la conflictul supus medierii iar în situatia în care scopul nostru va fi atins și vom ajunge la o înțelegere, (daca părțile doresc sau legea impune) vom redacta un acord care va cuprinde toate clauzele consimțite și care are valoarea unui înscris sub semnătură privată. Înțelegerea nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii și ordinii publice și poate fi afectată, în condițiile legii, de termene și condiții. Aceasta poate fi supusă verificării notarului public în vederea autentificării ori, după caz, încuviințării instanței de judecată, în condițiile legii. Indiferent de rezultatul la care vom ajunge, la închiderea procedurii de mediere, avem obligația de a întocmi un proces-verbal care va fi semnat de către dvs ca părti, și de mine în calitate de mediator iar fiecare semnatar va primi câte un exemplar original al procesului-verbal. V-aș ruga să-mi spuneți care este limita de timp în care ne putem încadra, iar dacă nu aveți o limită, vă propun să ne încadrăm într-un interval de 2,5-3 ore (este orientativ, dacă părțile nu doresc, nu fixăm limita de timp). Pentru o bună desfășurare a ședinței de mediere vă propun să închidem telefoanele mobile. Mulțumesc.
8. Vă aduc la cunostință că, pentru o mai bună înțelegere a problematicii discutate, îmi voi lua unele notițe pe parcursul ședinței, notițe care nu constituie o stenogramă și care vor fi distruse la închiderea procedurii de mediere. Ca mediator, sunt obligat să păstrez confidenţialitatea informaţiilor de care iau cunoştinţă în cursul activităţii de mediere, precum şi cu privire la documentele întocmite sau care mi-au fost predate de către părţi pe parcursul medierii, obligație care-mi revine chiar şi după încetarea funcţiei.
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
21
CONFIDENȚIALITATEA procedurii de mediere presupune ca toate susținerile făcute de părțile aflate în conflict, inclusiv avocații și celelalte persoane participante, precum și de către mediator, au caracter confidențial față de terți și nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale – excepție: când părțile convin altfel sau cazuri prevăzute de lege. Înregistrarea, prin orice mijloace tehnice, a discuțiilor pe care le vom avea este ilegală și strict interzisă. Vă atrag atenția că obligația de păstrare a confidențialității este prevazută de L.192/2006, ea constituind și unul din principiile de bază ale medierii. (Dacă la ședința sunt prezenți avocați sau alte persoane, se va putea solicita semnarea unui acord de confidențialitate).
9. Pentru o bună desfașurare, vă voi prezenta câteva reguli de protocol de a căror respectare va depinde eficiența și finalitatea acestei întalniri: * fiecare dintre dvs veți vorbi pe rând, în ordinea anunțată și la momentele stabilite; ** niciunul nu are dreptul de a întrerupe pe celălalt, iar dacă unul din dvs dorește să adreseze vreo întrebare sau să facă comentarii vă rog să vi le notați pe agenda pusă la dispoziție și să le expuneți la acordarea cuvântului; *** este absolut necesar să avem un comportament civilizat și să ne abținem de la insulte, atacuri personale sau remarci ofensatoare și vă pun în vedere ca violențele fizice și de limbaj nu vor fi tolerate. Doresc să-mi confirmați dacă ați înțeles și agreați aceste reguli și dacă mă pot baza pe acceptul dvs privind respectarea lor în timpul medierii. Mulțumesc. Înainte de semnarea Contractului de mediere și de a începe procedura propriu-zisă, vă rog să reflectați câteva minute la prezentarea făcuta, iar dacă aveți întrebări sau neclarități, nu ezitați să mă întrebați, vă voi raspunde cu plăcere.
*Conținutul acestei declarații se adaptează situației concrete a fiecărui caz de mediere.
______________________________________/ /_____________________________________
Cu privire la efectele procedurii de mediere, distingem următoarele situații :
1. Conflicte ajunse la mediere înainte de declanșarea procedurii judiciare
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
22
– înțelegerea/acordul intervenit între părți conduce la încetarea conflictului. Dacă legea impune sau părțile doresc, se poate solicita autentificarea acordului de mediere, care, în cazul unei creanțe certe și lichide, devine titlu executoriu la data când creanța devine exigibilă, ori se poate cere încuviințarea instanței;
-în cazul eșuării medierii, părțile sau una din ele, se pot adresa instanței de judecată.
2. Litigii ajunse în faza de judecată
-încheierea acordului de mediere pune capăt litigiului. părțile solicită instanței pronunțarea unei hotărâri de expedient care constituie titlu executoriu și pot cere restituirea taxei de timbru ;
-în cazul eșuării medierii, părțile pot repune cauza pe rol, iar judecata va fi reluată din stadiul de la momentul suspendării.
2.3. Organizarea actuală a mediatorilor – eroare sau confuzie?
Legea nr. 192/2006 – Legea medierii a dat startul unui veritabil ,,maraton” al formării mediatorilor.
,,A credinței biruință, cată orice cavaler…” Judecători, politicieni, ,,tineri pensionari”, avocați, consilieri juridici, vedete – personalități sau personaje - ori, pur și simplu, mulți, foarte mulți oameni de bine și de diferite profesii, care detestă conflictele și toate efectele lor, și-au îndreptat privirea - unii cu speranță, alții cu foarte mult interes spre … mediere.9
Pe fondul încetinelii înregistrate în utilizarea practică a medierii, asteptările optimiste ale noilor intrați în profesie au făcut loc, mai ales în ultimul timp, nerăbdării, iar aceasta face, încet, dar constant, loc întrebărilor, nemulțumirii și, uneori, protestului sub diverse forme. În acest
9 N.A. - Precizăm că enumerarea de mai sus nu se dorește, în niciun caz, ironică ci relevă diversitatea și experiența diversă a celor care formează categoria mediatorilor.
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
23
context au devenit vizibile neînțelegerile și divizarea, dar au apărut, atât necesitatea cât și primele semne de conștientizare și coagulare a corpului profesional al mediatorilor.
Există în prezent un dialog constant atât între mediatori, cât și numeroasele lor asociații, iar mediatorii, în marea lor majoritate, au înțeles că rezolvarea problemelor este și trebuie să fie în puterea lor. În întâlniri directe, colocvii, conferințe sau pe diferite forumuri on-line s-au înmulțit dezbaterile cu privire la locul, rolul și, mai ales, viitorul medierii, dar și referitoare la organizarea lor prezentă și în perspectiva anilor ce vin.
Este important să subliniem că, referindu-ne la ,,organizarea actuală a mediatorilor” nu avem în vedere organizarea profesiei de mediator reglementată de Cap. III, art. 22 din Legea medierii. Acesta prevede 3 modalități de desfășurare a activității: societatea civilă profesională, biroul de mediator sau mediatori asociați și în cadrul unei organizații nonguvernamentale. Precizarea și delimitările sunt absolut necesare întrucât, în mod voit sau nu, este menținută o confuzie cu privire la acest aspect, pe care vom încerca să-l clarificăm mai jos.
În afară de Consiliul de Mediere ca ,, organism autonom cu personalitate juridică, de interes public cu sediul în mun. București”10 cu atribuții de promovare, reprezentare, autorizare și reglementare în domeniul medierii la nivel central, trebuie să atragem atenția că, NU există structuri organizatorice teritoriale ale mediatorilor.
Asociațiile profesionale înființate în baza O.G. nr. 26/2000 și O.G. nr. 37/2003 au drept scop promovarea medierii, sunt persoane de drept privat, înființate în baza unor legi specifice și NU reprezintă forme de organizare a corpului profesional mediatorilor. Este de ajuns să aruncăm o privire la modul de organizare a celorlalte profesii liberale (cu experiență și tradiție atât în organizare, cât și funcționare eficentă) pentru a vedea că un corp profesional este constituit din membrii săi autorizați și nu din diferite asociații ale acestora.
Rezolvarea acestei probleme, a organizarii corpului profesional, presupune înființarea de unități teritoriale descentralizate ale Consiliului de Mediere ( județene, regionale, etc) care să
10 Legea 192/2006, Sectunea a II a , Consiliul de Mediere, art. 17, al. 1
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
24
includă toți mediatorii autorizați din respectiva unitate teritorială. Efectele unei asemenea măsuri de organizare unitară vor fi, printre altele:
- eficientizarea activității de transmitere a informațiilor, modificărilor legislative de interes, precum și a schimbului de experiență care conduce la crearea unei practici unitare a procedurii medierii;
- desfășurarea unitară și cu costuri substanțial reduse, inclusiv prin modalitatea electronică, e-learning, a activității de formare profesională continuă;
- foarte important, noua organizare va revigora și impulsiona activitatea de promovare și
popularizare a medierii pe tot cuprinsul țării;
- restabilirea legalității - numeroasele hotărâri deja adoptate de Consiliu referitoare la Asociațiile profesionale ale mediatorilor –majoritatea dintre ele, discutabile din punct de vedere legal- nu-și vor mai avea rostul, devenind caduce;
- o mai mare legitimitate și dispariția acuzațiilor și suspiciunilor referitoare la corectitudinea proceselor de alegere a reprezentanților în Consiliul de Mediere.
Este imperios necesar să demonstrăm tuturor că putem gestiona și rezolva în spiritul profesiei noastre propriile neînțelegeri și astfel vom prezenta cel mai bun exemplu și un pertinent argument în alegerea medierii de către toți cetățenii aflați în diferite conflicte. Medierea nu va depăși impasul în care staționează în mod inutil, dacă nu ne organizăm și funcționăm după reguli și norme foarte clare, precise și general acceptate. Acest lucru presupune că interesele personale ale mediatorilor cu cele ale Medierii, în general, să fie armonizate, unite și foarte important, cu o singură și puternică voce, care în mod sigur va fi atât, ascultată cât și, respectată.”
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
25
Capitolul 3. Evoluția și impactul medierii în societatea românească
3.1. Relația medierii cu societatea civilă
Atât în contextul general al lumii globale actuale cât și prin prisma specificului nostru de țară aflată în permanentă și nefinalizată tranziție, numeroasele conflicte generate, în special de problemele sociale, dar nu numai, au devenit o realitate a vieţii cotidiene. Rezolvarea acestor conflicte se face prin negocieri și medieri complicate, datorate faptului că, în majoritatea cazurilor, ele tratează nevoile cele mai stringente ale vieții oamenilor legate de lipsa hranei, a locului de muncă, asigurarea unui adăpost, a educației sau a sănătății s.a.
Evoluția ultimelor decenii este caracterizată atât de un dinamism fără precedent al ,,erei tehnologice”, dar și de o competiție agresivă, în care oamenilor le este tot mai greu să se adapteze, gradul de toleranță față de ceilalți este mai scăzut, iar șansele de a se ajunge la conflicte de orice fel cresc proporțional. Pe acest fond, oamenii și grupurile sociale, profesionale, economice și politice de pretutindeni realizează utilitatea medierii precum și posibila amploare a misiunii ei sociale.
O analiză obiectivă a cauzelor respingerii sau a insuficienței utilizări a medierii în România trebuie să aibă însă în vedere contextul special și oarecum singular al situației țării noastre, atât înainte, cât și după decembrie 1989. Nu împărtășim opinia potrivit căreia ,,mentalitatea românească este una tradițional conflictuală, incapabilă de a întelege și accepta medierea” și suntem de părere că altele sunt cauzele care conduc la o asemenea concluzie.
România, ca de altfel toate ţările care s-au debarasat de un regim autoritar și dictatorial, a moştenit povara dureroasă a unor încălcări sistematice sau violări semnificative ale drepturilor omului şi ale preceptelor umanitare. Aceasta a constituit o moştenire dramatică ce a creat o mare dilemă la care majoritatea țărilor din spațiul fostului Tratat de la Varșovia, care au beneficiat de un transfer pașnic al puterii, au găsit un răspuns în ceea ce s-a numit: Reconciliere.
O asemenea reconciliere ar fi trebuit să conducă la restaurarea sau asigurarea respectării drepturilor omului, nesocotite sau încălcate cu brutalitate în trecutul apropiat comunist și ar fi
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
26
presupus participarea justiției, a oamenilor politici, dar şi a reprezentanţilor şi organizaţiilor societăţii civile implicate în compromisul democratic. La noi, acest lucru nu s-a produs!
Reconcilierea, în opinia mai multor autori consacrați, nu este un eveniment, ci un proces de durată care presupune o anume evoluție ce poate fi împarțită în mai multe etape:
1. Înlocuirea fricii inoculate în anii dictaturii, printr-o coexistenţă nonviolentă;
2. Refacerea și statornicirea încrederii, după ce teama a fost eliminată;
3. Construirea climatului favorabil și parcurgerea primilor pași către obținerea empatiei.
În țara noastră, un asemenea proces nu a fost avut în vedere. Reformele necesare transformării țării au fost amânate de toate guvernele post revoluționare, sub pretextul ,,păstrării păcii sociale” în timp ce, adevăratul motiv a fost următorul: Interesele personale sau ale diferitelor grupări, naționale sau multinaționale, ale celor care au exercitat puterea aveau nevoie de o țară nereformată. Spre deosebire de țările cu democrație reală și autentică, unde accesul la putere se face ca urmare a pregătirii, competenței și, de ce să nu recunoaștem, a resurselor finaciare disponibile, în România traseul a fost exact invers: Accesul, direct sau prin interpuși, la putere a permis dobândirea marilor averi.
Expunerea de mai sus a fost necesară pentru a ajunge astfel, la un punct important al înțelegerii ,,refuzului” acceptării medierii și anume: Abordarea rezolvării conflictelor este în funcţie şi de o altă variabilă – ÎNCREDEREA. ,,Sociologul polonez Piotr Sztompka observa, după primul deceniu al perioadei postcomuniste în Europa Centrală şi de Est, un nivel scăzut al încrederii care s-a instalat după scurta „lună de miere” ce a urmat înlăturării vechilor regimuri. Încrederea – precizează el – se referă nu numai la instituţii, tehnologie, organizaţii, produse etc. dar şi la zona relaţiilor interpersonale, iar acest tip de încredere este cu deosebire important în procesul de reconciliere naţională.”11 Cetățenii români s-au considerat înselați în asteptările și
11 Corneliu Vlad- Reconcilierea, Editura Institutului Revolutiei Romane, 2009, pag. 216
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
27
speranțele lor, iar imensul capital de încredere, cu care au investit toate ,,schimbările” de după 1990, a fost risipit în mod umilitor.
Neîncrederea în clasa politică şi în prestaţia instituţiilor statului este o consecință a impactului social negativ al tranziţiei care, pentru majoritatea populației a adus: şomajul, sărăcia, inegalitatea, insecuritatea, criminalitatea, instabilitatea politică şi conflictele.
„ O societate care-şi vede speranţele înşelate îşi pierde încrederea în regimul, instituţiile şi oamenii care o conduc, iar aceasta duce fie la nemulţumire, fie la indiferenţă.”12
Încrederea este o condiție a procesului de mediere, iar acest lucru este prevăzut inclusiv în Legea 192/2006. În opinia autorului, medierea nu este însă o opțiune la îndemâna oricui. Ea presupune (atât pentru mediator, cât și pentru părți) o anumită conformație etică și de caracter care o face aproape inaccesibilă unor categorii de semeni care trăiesc, pentru și într-un permanent conflict, și pentru care, buna credință, sinceritatea, dorința de cooperare sau chiar bunul simt reprezintă noțiuni din categoria abstractului.
Din cele mai sus prezentate se poate concluziona că:
1. După o jumatate de secol de dictatură, în care oamenii au fost învățați că alții trebuie să decidă ce este mai bine pentru ei, aceştia încă mai așteaptă ca soluțiile la problemele lor să vină ,,de sus”
2. Cetățenii nu au nimic special împotriva medierii, despre care oricum cunosc destul de puține lucruri, dar neîncrederea și indiferența lor se transferă automat asupra acestei instituții, ca un efect al climatului general de la nivelul societății.
O altă explicație, în completarea celor de mai sus, este aceea că, în țara noastră, medierea este catalogată de foarte mulți, ca fiind o construcție artificială și atipică. Argumentele sunt: primul, că instituția medierii nu a apărut ca urmare a unor necesități concrete, respectiv pe fondul unei minime cereri a pieței pentru servicii de mediere; al doilea, susținând că, dacă nu ar fi existat angajamentul de introducere a medierii asumat prin Protocolul de aderare la Uniunea Europeană și nu ar fi trebuit bifată o astfel de cerință expresă, medierea poate ar fi fost și astăzi
12 Idem, pag. 225
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
28
un deziderat al unor ONG-uri sau altor organizații civice mai mult sau mai puțin determinate în atingerea acestui obiectiv.
3.2. Relația medierii cu justiția
Cel puțin din punct de vedere al intențiilor declarate, medierea ar fi trebuit să fie un obiectiv prioritar încununat de succes și pentru justiția română.
Domnul Cătălin Predoiu, ministrul justiției, afirma într-un interviu că ,,Unul din obiectivele asumate prin Strategia pentru dezvoltarea justiției ca serviciu public 2010-2014, este consolidarea instituției medierii, ținându-se cont de faptul că importanța medierii, ca alternativă la procesul în instanță, depășeste granițele create de nevoile sistemului judiciar. Stabilirea acestui obiectiv a pornit de la dezideratul degrevării instanțelor de numeroase cauze - prima țintă a medierii. În plan intern, Ministerul Justiției urmărește valorificarea propriilor competențe în promovarea valorilor medierii și în încurajarea funcționării instituției, convinși fiind că este în beneficiul nostru, al tuturor, o societate în care cetățenii învață să dialogheze, să-și soluționeze în comun disputele și să devină din adversari, parteneri.” 13
Nici doamna Anca Elisabeta Ciucă, Președintele Consiliului de Mediere din România nu are o părere diferită în legătură cu acest subiect: ,,De la bun început, marele beneficiar al utilizării medierii a fost perceput ca fiind sistemul juridic, cu precădere instanțele de judecată. Această apreciere se bazează pe experiența din SUA, unde impactul cel mai mare al medierii a fost obținut prin preluarea de cazuri aflate pe rolul instanțelor.”14
Dacă analizăm rezultatele obținute în perioada scursă de la data acestor afirmații, octombrie 2010 - iunie 2011, ne putem gândi mai degrabă la prefigurarea unui eșec.
Marea majoritate a judecătorilor nu cunosc sau, mai degrabă ignoră - atâta timp cât nu sunt cuprinse în codurile de procedură care le jalonează activitatea profesională - prevederile legale referitoare la recomandarea ce trebuie făcuta părților unui litigiu ajuns în instanță de a participa la ședința de informare în legatură cu procedura și avantajele medierii. Formularea ambiguă din ultimele modificări și completări ale legislației care privește medierea, prin
13 Revista Medierea – tehnica și arta, nr.1, octombrie 2010
14 Idem, pag. 11
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
29
folosirea unor cuvinte de genul; dacă, poate și altele de acest fel, precum și faptul că, deloc întâmplător, nerespectarea acestor prevederi nu atrag nicio sancțiune pentru judecători, explică probabil și ignorarea rolului activ conferit acestora de articolul 129 din actualul Cod de procedură civilă, a cărei respectare ar fi fost suficientă pentru o îndrumare către mediere în toate acele cauze în care se poate realiza un acord. Despre posibilitatea ca judecatorul să citeze părțile direct pentru a le informa și îndruma spre mediere, nici nu mai îndrăznim să discutam.
Întâlnim și în această situație un alt paradox - alături de acela că, într-o societate în care conflictul este un mod de a fi, nu există cerere pentru servicul de mediere - și anume: judecătorii se plâng că sunt sufocați de numărul enorm de dosare repartizate, dar nu fac nimic pentru a folosi o oportunitate de a reduce numărul acestor dosare. Acest lucru este recunoscut și în Raportul Ministerului Justiției pe anul 2010, din care cităm:
,,Dintre disfuncţionalităţile majore ale justiţiei din România, cea mai aspru criticată a fost lipsa de celeritate în soluţionarea cauzelor. Întrucât procedurile judiciare se dovedesc deseori greoaie, formaliste, costisitoare şi de lungă durată, s-a conştientizat faptul că eficacitatea administrării actului de justiţie constă în mare măsură şi în celeritatea cu care drepturile şi obligaţiile consfinţite prin hotărâri judecătoreşti intră în circuitul juridic, asigurându-se astfel stabilitatea raporturilor juridice deduse judecăţii.”15
Tot din datele oficiale prezentate de Ministerul Justiției pentru anul 2010, aflăm că pe rolul insțantelor au fost aproape 4 milioane de dosare, adică un sfert din populația României –reclamanți sau pârâți - așteaptă o rezolvare a situației lor de la justiție. Această situație presupune că, oricare dintre noi, cetățenii acestei țări, am fost, suntem sau putem deveni justițiabili – iar acest lucru poate fi doar o chestiune de timp;
- supraaglomerarea instanţelor de judecată are ca efect, deși nimeni nu recunoaște acest lucru, restrângerea, pe cale birocratică, a liberului acces al cetățeanului la justiţie.
Că s-a conștientizat acest lucru am înteles, ceea ce nu înțelegem este ce asteaptă Ministerul Justiției pentru a pune în aplicare prevederile legale deja existente, ori, dacă acestea
15 MJ –Raport de activitate 2010- www.just.ro
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
30
sunt insuficiente, de ce nu se propune completarea lor? Răspunsul la această întrebare poate să schimbe statutul actual al Medierii din acela de serviciu public ,,uitat în debaraua justiției”, în ,,suplimentul natural și energizant” al justiției românești.
Până vom obține un răspuns la această întrebare, trebuie să mai aducem în discuție un alt aspect referitor la destinația și utilizarea medierii și anume acela că, în mod greșit, s-a afirmat că scopul principal al medierii este de a degreva instanțele de judecată prin trimiterea de către acestea către mediere. Succesul deplin al medierii s-ar realiza atunci când conflictele ar fi stinse prin această metodă înainte de a ajunge în faza de judecată și când semnificația de ,,alternativă la justiție” ar fi pe deplin înțeleasă.
3.3. Relația medierii cu instituțiile publice și alte profesii liberale
Dacă, în ceea ce privește justiția, există intenții, declarații și proiecte chiar și insuficient aplicate, în ceea ce privește implicarea altor instituții publice cu atribuții în rezolvarea conflictelor și mentinerea unui climat de siguranță și stabilitate socială putem spune, la modul elegant, că este destul de …sublima. Avem în vedere atât pe cele cu atribuții directe în acest sens - Parchetul, Poliția - dar și Primăriile, Consiliile județene și locale, Inspectoratele școlare, Protecția Consumatorilor s.a.
O posibilă explicație a indiferenței manifestate de autoritățile și institutiile publice o constituie și inexistența unor prevederi privind obligativitatea acceptării de a participa la mediere de către o autoritate publică ce acționează în regim de putere publică și pentru satisfacerea unui interes public. Deși în legile specifice de organizare și funcționare a autorităților publice, centrale și locale, întâlnim atribuția acestora de a coopera cu organismele sociale interesate, acest lucru nu se întâlnește în practică.
Desfășurarea ședințelor de mediere nu poate avea loc decât după încheierea contractului de mediere, iar unul dintre principiile de bază ale acestei proceduri este acceptarea voluntară conform căreia nimeni nu poate fi obligat să contracteze. Cu toate acestea, apreciem că obligația de a coopera ar trebui reglementată ori, pâna atunci, interpretată în mod pozitiv în sensul acceptării de a participa la mediere a autorităților publice.
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
31
O relație specială are sau ar putea avea medierea cu profesia de avocat. Are, pentru că sunt deja un număr însemnat de avocați-mediatori în sensul legal al termenului adică autorizați să exercite profesia de mediator de către Consiliul de Mediere. Ar putea avea pentru că, în afară de avocații – mediatori, care au înțeles care-i rostul medierii și avantajele ei inclusiv pentru profesia de avocat, restul corpului avocaților, în marea lor majoritate, are o atitudine mergând de la ironic până la opoziție înverșunată.
Sesizând oportunitățile oferite de Recomandările europene în direcția recunoașterii și promovării medierii, aceștia au obținut modificarea propriei legi de organizare, Legea nr. 51/1995, astfel că, prin Legea nr. 255/2004, la art. 3 a fost adaugată, printre altele, o nouă literă ,,f” prin care se prevede:
Art. 3 (1) Activitatea avocatului se realizează prin: … f) activități de mediere;
Această modificare nu precizează însă ce se înțelege prin termenul de mediere și nici cărui tip de conflicte se poate adresa medierea făcută de avocați. Invocând această prevedere, precum și anterioritatea ei față de legea medierii, care a apărut în anul 2006, în cursul anului trecut, UNBR a solicitat includerea în Legea avocaturii a unui articol prin care să se prevadă că ,,avocatul este mediator de drept” și, ca urmare a acestui fapt, să poată exercita profesia de mediator fără efectuarea cursurilor de formare și parcurgerea procedurii de autorizare reglementată de Consiliul de Mediere.
O asemenea inițiativă, denotă cel puțin o ,,necunoaștere” a Legii 192/2006, dar și o atitudine, impardonabilă, din partea unor distinși profesioniști ai dreptului, de ignorare a spiritului acestei legi, care definește și explică medierea ca pe un proces structurat care se bazează, printre altele, pe principiul neutralității și imparțialității mediatorului.
O asemenea reglementare –respinsă între timp, la nivelul Parlamentului- ar fi reprezentat un nonsens. Avocatul, prin definiție, este situat de o parte sau alta a ,,baricadei” unui conflict - litigiu, dacă acesta este în faza de judecată. În calitate de avocat angajat de către una din părți el și-a pierdut astfel neutralitatea, iar imparțialitatea sa ar fi pusă, mai mult ca sigur, sub semnul îndoielii. Angajat în calitate de avocat, el poate, cel mult, să fie un foarte bun negociator al părții pe care o apară, iar în acest sens cunoștintele dobândite la cursul de formare ca mediator îl vor ajuta cu siguranță. Nimic nu-l împiedică însă pe avocat să se formeze, autorizeze și să practice
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
32
profesia de mediator, el putând să aleagă încă de la primul contact cu un posibil client, dacă își oferă serviciile de avocat sau este preferabil să recomande medierea.
Excluzând pe cei care știu ce înseamnă medierea, am afirmat mai sus că, avocații s-au dovedit printre cei mai înverșunați adversari ai medierii, pe care o văd ca pe o concurență neloială, combătând-o cu vehemență. Le putem răspunde că avocații sunt acceptați și chiar sunt necesari în mediere – în unele cazuri fiind chiar obligatorie prezența lor - unde își pot dovedi, la fel de bine ca şi în instanţă, calitățile combative sau de buni negociatori și, mai ales, își pot satisface la un nivel superior proprii clienți, prin rezolvarea mult mai rapidă a conflictului în care aceștia sunt implicați.
Acest lucru presupune însă, o alta viziune a avocaților asupra conflictului, dar și o schimbare în atitudinea lor managerială: onorarii mai mari, la soluții favorabile obținute rapid și nu ca efect al unor procese întinse pe durata a mulți ani de zile.
În ceea ce privește relația cu notarii, aceasta vizează chiar finalitatea procedurii de mediere, adică realizarea înțelegerii părților, concretizată în Acordul de mediere. În cazul în care în cuprinsul acordului încheiat ca urmare a medierii în afara procesului judiciar sunt prevăzute obligații bănești, este recomandată, și părțile pot cere, autentificarea acordului de mediere. Conform art. 66 din Legea 36/1995 a notarilor publici, înscrisul autentificat care constată o creanță certă și lichidă, dobândește valoare de titlu executoriu în momentul în care obligația ajunge la scadență. Ca urmare a faptului că, în activitatea practică au fost situații în care notarii au taxat în mod diferit acest serviciu de autentificare –în unele cazuri, depășind de 2-3 ori onorariul mediatorului – se impune reglementarea de urgență a problemei taxării acordului de mediere, prin lege sau prin protocol încheiat cu Uniunea Națională a Notarilor Publici.
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
33
Capitolul 4. MEDIEREA - ÎNTRE NECESITATE și IDEAL
4.1. Despre utopie și ideal
O scurtă retrospectivă asupra destinului unor mari personalități ale lumii ne poate oferi o concluzie mai degrabă ,,amuzantă”: în marea lor majoritate, savanții, filozofii, profeții, gânditorii sau creatorii ilustri ai unor opere care constituie obiectul de admirație și venerație al tuturor generațiilor ulterioare, au fost, la data apariției ideilor și creațiilor lor, priviți cu severitate, scepticism, mirare ori chiar zâmbete îngăduitoare. Multe sau, cele mai multe din marile realizări și cuceriri umane au la bază idealuri care, au fost clasificate inițial, drept utopii.
Deși nu toate ideile și speranțele exprimate de acești mari vizionari au fost transpuse în practică, iar unele nici nu au șansa să fie realizate vreodată, fiind în totală opoziție chiar cu firea și natura umană – ele au devenit idealuri care jalonează și în prezent viața a zeci sau chiar sute de milioane de oameni, constituindu-se în repere fundamentale ale vieții lor, individuale sau colective. Unele sunt transmise din generație în generație prin viu grai, altele sunt înscrise în Cărțile sfinte ale marilor religii –Biblia, Coranul- iar unele au ajuns să fie incluse în Constituții sau în Strategiile de viitor ale statelor.
Cu peste 230 de ani în urmă, în Introducerea Declarației de independență a Statelor Unite ale Americii, scrisă de Thomas Jefferson în 177616, se proclama:
,,Considerăm aceste adevăruri ca de la sine evidente, că toţi oamenii sunt creaţi egal, că sunt înzestraţi de Creatorul lor cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt dreptul la Viaţă, Libertate şi Căutarea fericirii. Şi că, pentru a asigura aceste drepturi, Oamenii instituie Guverne, care îşi derivă puterile legitime din consensul celor guvernaţi; Şi că, ori de cate ori vreo Formă de Guvernământ devine contrară acestor scopuri, este Dreptul Poporului de a o schimba sau aboli şi de a crea un nou Guvernământ, punându–i bazele pe asemenea principii şi
16 Thomas Jefferson (13 aprilie 1743 – 4 iulie 1826) - Al treilea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, coautor al Declaraţiei de Independenţă, fondator al Universităţii din Virginia, unul dintre părinţii fondatori ai Statelor Unite şi totodată unul dintre principalii artizani ai limitării puterii statului în sistemul constiţutional american.
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
34
organizându-i puterile după cum consideră mai adecvat pentru a-şi proteja Siguranţa şi Fericirea.”
Dacă nu sunteți suficient de convinși de exemplul de mai sus, ar trebui să rețineți că acest lucru se întâmplă în plină epocă a sclaviei din America, până la a cărei abolire completă mai avea să treacă încă, aproape un secol.
După încă un secol, formularea a fost reluata și de cunoscutul lider al drepturilor cetățenești, Martin Luther King, Jr., care în celebra sa cuvântare, ,I Have a Dream”, reafirmă faimosul citat ca un adevărat credo al Statelor Unite ale Americii: „ Am un vis, (acela) că într-o zi acestă națiune se va ridica și va trăi la adevărata semnificație a credo-ului : "Noi menținem aceste adevăruri a fi evidente, acela că toți oameni sunt creați egali."17
În anul 2008 Barack Obama devenea președintele SUA, ca primul afro-american din istorie care a ajuns la Casa Alba. În această calitate, pe data de 5 aprilie 2009, rostea la Praga un discurs memorabil: “Există cei care se îndoiesc dacă o cooperare internaţională adevărată este posibilă, date fiind diferenţele inevitabile între naţiuni. Şi sunt şi cei care aud vorbindu-se despre o lume fără arme nucleare şi se îndoiesc dacă se merită stabilirea unui scop care pare imposibil de împlinit. Astfel, astăzi, afirm clar şi cu convingere angajamentul Americii de a căuta pacea şi siguranţa unei lumi fără arme nucleare. Nu sunt naiv. Acest scop nu va fi atins repede – poate că nu în cursul vieţii mele. Va necesita răbdare şi perseverență. Dar noi, acum, trebuie de asemenea să ignorăm vocile care ne spun că lumea nu se poate schimba. Noi trebuie să insistăm, Da, noi putem.” 18
Putem înțelege astfel, că mari personalități ale istoriei au devenit acei oameni care, pe lângă inteligența, caracterul, charisma ori harul lor, au înțeles aspirațiile și au simțit pulsul
17 /ro.wikipedia.org/wiki
18 Remarci făcute de către Preşedintele Obama asupra Eliminării Armelor Nucleare. Praga, Republica Cehă, Piaţa Hradcany, 5 Aprilie, 2009 http://www.whitehouse.gov/the_press_office/Remarks-By-President-Barack-Obama-In-Prague-As-Delivered/
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
35
popoarelor din care veneau, au reușit să devină călăuze și infăptuitori ai viselor lor. Ei au înțeles și formulat corect și sugestiv mesajul popoarelor, au colectat și canalizat forța și energia lor pozitivă, reformând din temelii imperii, sisteme, ideologii sau mentalități ce se defineau sau, auto-intitulau ca fiind ETERNE.
4.2. Pacea și Armonia socială. Noțiune și delimitări
,, Pacea nu este decât o scurtă pauză între două războaie”19
Expunerea și exemplele de mai sus au fost special alese ca să prefigureze o mai bună înțelegere a două din componentele temei lucrării noastre și anume: pacea și armonia socială.
După cum am menționat și subliniat deja, Medierea poate avea o aplicabilitate cu efecte practice imediate, în plan juridic – reducerea numărului de litigii, degrevarea instanțelor, etc, dar mai poate avea și alte efecte, cu mult mai benefice și importante, pe termen mediu și de perspectivă, în planul vieții colectivităților – locale, naționale sau chiar globale – în ce privește realizarea și menținerea păcii sociale.
Pacea socială. Dacă în sens larg, noțiunea de pace se traduce, pe scurt, prin absența războiului, pacea socială se definește prin acea stare de linişte generată de atmosfera paşnică şi stabilitate socială existentă într-o colectivitate ce exclude confruntarea violentă între membrii sau grupurile acesteia.
„Ca regulă generală, o societate înzestrată cu un bun echilibru şi o distribuţie de resurse economice şi sociale, este capabilă să administreze tensiunile cu mai puţine riscuri de avarie instituţională şi socială decât o societate marcată de condiţii destabilizatoare cum sunt sărăcia cronică, disparităţile socio-economice, lipsa sistematică de oportunităţi şi absenţa instituţiilor credibile care să rezolve nedreptăţile şi nemulţumirile”, constată un studiu OECD din 1998, în care se mai sublinia că:
“stabilitatea şi pacea socială se întemeiază pe coeziunea socială construită pe o structură socială cu o clasă mijlocie dominantă, dar actualul proces prezintă o tendinţă opusă şi duce la
19 Constantin Kirițescu - "Istoria războiului pentru întregirea României: 1916-1919
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
36
polarizare socială şi dezintegrare. În realitate, procesul de diferenţiere şi polarizare între clasele sociale, comunităţile etnice şi naţionalităţile devine cel mai mare pericol pentru stabilitatea socială. Multe teorii şi confirmări arată că tranziţiile economice şi politice pot genera tensiuni, îndeosebi atunci când balanţa puterii înclină în favoarea unor grupuri şi le defavorizează pe altele”.20
Instaurarea și menținerea păcii sociale nu este o activitate sau un eveniment care să se realizeze odată și pentru totdeauna. Reconcilierea după mari traume sociale, distribuția echitabilă a resurselor, crearea cadrului corespunzător de funcționare pentru o economie eficientă şi competitivă, care să aibă capacitatea şi disponibilitatea de a oferi bunăstarea cetăţenilor, respectarea drepturilor și libertăților cetățenești sunt toți atâția factori de care depinde stabilitatea societăţii. Aceștia pot suferi modificări frecvente în parametrii lor optimi de funcționare și atunci apare necesitatea unui antidot sau ,,calmant de urgență”.
Pentru aceasta, există un remediu puternic ce poate preveni și limita disensiunile și conflictele sociale, iar el se numește DIALOGUL SOCIAL.
Menirea principală a dialogului social este de a contribui la pacea şi stabilitatea socială prin realizarea consensului între principalii actori sociali, ceea ce permite evoluția favorabilă a dezvoltării economice și implicit a celei sociale.
Dialogul social se poate realiza atât în mod direct între părțile aflate în dispută (guvern, sindicate, patronate, comunități locale, categorii sau colectivități profesionale, etnice sau de orice natură) interesate în găsirea unei înțelegeri, dar și prin folosirea metodelor ADR, respectiv Negocierea, Facilitarea, Concilierea, Arbitrajul și, bineînțeles, Medierea.
Deși, în mod formal, începând cu Constituția României și terminând cu legile de funcționare ale diferitelor ministere și instituții sunt prevăzute asemenea modalități de rezolvare amiabilă, ele nu sunt folosite. Nu putem vorbi însă despre judecători, procurori, polițisti, primari ș.a. fără să amintim și ignorarea sau nerespectarea întocmai a prevederilor art. 80 din Constituție, referitoare la exercitarea funcției de mediere între puterile statului, precum și între stat și
20 www.oecd.org
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
37
societate, chiar de către persoanele ce-și exercită mandatul în funcția investită cu asemenea atribuții.21 Este un aspect deosebit de important, întrucât medierea exercitată în acest context și la un asemenea nivel ar avea o valență deosebită și ar constitui un bun și elocvent exemplu de promovare a dialogului social. Pentru mai multă siguranță, cred că este prudent să precizăm că o asemenea mediere trebuie să se desfășoare în limitele principiului separației puterilor în stat, întrucât încălcarea acestui principiu ar aduce atingere păcii și stabilității sociale.
Armonia socială. În sens larg, noțiunea de armonie este definită ca o potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg22.
Armonia socială include armonia personală și reflectă o stare de echilibru, cooperare și consens cu privire la problemele fundamentale ale unei comunități, în scopul evitării adversității și manifestărilor violente, precum și a extremelor în distribuirea resurselor și a exercitării puterii. Armonia socială este o alternativă logică şi umană la starea de competiție acerbă și nemiloasă ce caracterizează societatea actuală ce conduce, în cele din urmă, la violenţă, divizare, intoleranţă, lipsă de respect, nedreptate, sărăcie.
Armonia socială presupune, în primul rând, abandonarea teoriei necesității și inevitabilității războiului, ce este bazată pe principiul ”dacă vrei pace, pregăteşte-te pentru război”, conform căruia toate perioadele de pace alternau cu pregătiri febrile și continue pentru război.
Conştiinţa colectivă a popoarelor aspira la înlocuirea acestui gen de pace, ce a fost caracterizată de o permanentă aşteptare, acceptare, şi chiar predispoziţie de a merge la război, cu pacea ca expresie a unui drept uman fundamental pentru care nu mai trebuie să se lupte și să se moară. Apare aici și principala diferență între noțiunea de pace și cea de armonie socială. În timp ce pacea a ajuns să fie definită ca o ,,lipsă a războiului” cu care a alternat în toată istoria lumii, starea de armonie reprezintă o etapă superioară în evoluția și dezvoltarea speciei umane, care implică existența păcii ca o condiție primordială.
21 Art. 80 al. (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.
22 DEX '98
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
38
Noțiunea de armonie nu este un concept nou, ea apărând încă din antichitate, în marile civilizații ale acesteia – Egipt, Grecia, India, China, dar și în imperiile sud-americane Maya și Inca, iar cu trei secole în urmă, marele filozof german, Gottfried Leibnitz, a stabilit-o ca fiind legea divină a lumii ”harmonia praestabilita” - armonia prestabilită .
Evoluția istorică a omenirii, caracterizată printr-o permanenta succesiune de conflicte militare, din care unele au fost de-a dreptul devastatoare, nu a permis transpunerea în practică a acestui concept. Până în prezent, instauarea armoniei nu a fost recunoscută ca o prioritate universală, astfel că, pentru majoritatea popoarelor lumii rămâne un ideal, iar unele voci îl califică pur și simplu ca utopie.
Cu toate acestea, China, țara în care trăiește aproape un sfert din populația lumii, a renunțat în octombrie 2006, la sintagma de ,,dictatură a proletariatului” și a decis că idealul ei național este ”construirea unei societăţi a armoniei sociale”.23
In mesajul său pentru Anul Jubiliar 2000, Papa Ioan Paul al II-lea afirmă că sănătatea este: “Tinderea spre armonia fizică, psihică, socială şi spirituală, şi nu numai lipsa bolilor, care îl capacitează pe om să îndeplinească misiunea pe care Dumnezeu i-a încredinţat-o în viaţa sa”.
Înțelegând că obținerea unei păci durabile presupune, în primul rând, dezarmarea nucleară, tot cu ocazia discursului susținut la Praga în 2009, președintele Obama, adaugă:
“Când naţiunile şi oamenii îşi permit să fie definiţi de către diferenţele lor, prăpastia dintre ei se adânceşte. Când noi eşuăm să urmăm chemarea păcii, ea va rămane atunci, pentru totdeauna, dincolo de înţelegerea noastră. Noi cunoaştem această cale de când am mai aşezat frica deasupra speranţei. A denunţa, sau a ezita să raspundem la un apel la cooperare este de asemenea o laşitate. Aşa începe războiul. Aici se termină progresul uman. … Destinul uman va fi ceea ce vom face noi din el…Să trecem peste diviziunile noastre, să ne construim speranţele noastre, să acceptăm responsabilitatea noastră de a lăsa această lume mai prosperă şi mai paşnică decât am găsit-o. Împreună putem face aceasta.”24
23 www.peacefromharmony.org
24Remarci făcute de către Preşedintele Obama asupra Eliminării Armelor Nucleare. Praga, Republica Cehă, Piaţa Hradcany, 5 Aprilie, 2009 http://www.whitehouse.gov/the_press_office/Remarks-By-President-Barack-Obama-In-Prague-As-Delivered/
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
39
La acest moment, cred că avem suficiente argumente să concluzionăm că armonia socială este inseparabilă de valori precum respectul şi înţelegerea, bunăvoinţa şi recunoştinţa oamenilor către semenii lor, dar și a toleranţei, compromisului, iertării, reconcilierii şi dialogului permanent - ca unică soluție de a o obține și statornici, pentru noi și generațiile viitoare.
Medierea a fost folosită din cele mai vechi timpuri, fiind strâns legată de conceptul de umanism, dar își are rădăcina în abilitatea ființelor umane de a găsi soluții la problemele proprii, fără a recurge la forme de autoritate extremă. Ea și-a demonstrat valoarea, importanța și utilitatea, atât în timp de pace, cât și în perioadele de conflict și va continua să existe cât timp logica și rațiunea umană nu vor fi dispărut din atributele ființei numite ,,om”.
Pacea, în general, dar mai ales obținerea și menținerea păcii sociale și aspirația spre atingerea unei armonii sociale nu pot exclude Medierea.
Democraţia şi statul de drept poate conferi justiţiei mai multe roluri în ansamblul mecanismelor sociale. În cele mai multe din țările cu democrație avansată și consolidată și-a făcut loc, în ultimele decenii, ca răspuns al societății civile moderne la sistemul punitiv al justiției penale, bazată pe urmărirea judiciară, conceptul de Justiție Restaurativă. Scopul principal, în lumina acestui nou concept, este acela de a repara mai întâi prejudiciul cauzat victimei și după aceea de a pedepsi infractorul. ,,Justiția restaurativă urmărește echilibrarea preocupărilor victimei și cele ale comunității cu nevoia infractorului de a se reintegra în societate.”25
Ea funcţionează cu participarea efectivă a victimelor şi a comunităţilor implicate, prin analizarea faptelor, identificarea cauzelor conduitei delictuale şi definirea sancţiunilor. Scopul final al procesului restaurativ este restabilirea, pe cât posibil, a relaţiilor dintre victime şi agresori, în interiorul comunităţii căreia îi aparţin deopotrivă şi unii şi alţii.
25 Consiliul Economic si Social al ONU, 2002 – Principiile de baza ale Justitiei Restaurative
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
40
Justiția restaurativă se bazează în principal pe Mediere, iar ,,medierea între victimă și infractor este cea mai utilizată modalitate de soluționare a conflictelor în sistemele de drept europene”26.
Nu acelașii lucru îl putem afirma și în ceea ce privește țara noastră unde instaurarea acestui concept este încă la stadiul de deziderat. Medierea - ca și Negocierea, Concilierea, Arbitrajul - se poate înscrie în peisajul mai amplu al dialogului social care ar permite relansarea unui adevărat proces de reformă, în primul rând morală, care ar avea efecte benefice solide și pe termen lung, în toate planurile, începând cu cel economic și social. Pentru acest lucru ea trebuie înscrisă între prioritățile prezentului pentru a-i putea culege roadele și a ne bucura de efectele ei benefice într-un viitor ce ni-l dorim cât mai apropiat.
4.3. Studiu de caz
Așa cum am arătat pe tot parcursul lucrării, Medierea este într-o stransă și permanentă interdependență cu noțiuni fundamentale ca: justiție, încredere, ideal, pace și armonie socială. Am precizat de asemenea că abordarea rezolvării conflictelor în special prin Mediere este în funcţie şi de o indispensabilă variabilă – ÎNCREDEREA.
Studiul este menit să demonstreze faptul că noțiunea de mediere, în sensul de proces structurat condus de un mediator profesionist și nu în cel folosit în vorbirea și accepțiunea curentă, merită și trebuie privită, abordată și promovată ca o procedură cu adevărat inovatoare a cărei nefolosire și ignorare se soldează cu mari pierderi în planul stabilității sociale dar și, la fel de importante pierderi în plan financiar.
Intenția inițială a autorului a fost de a prezenta un caz de Mediere din domeniul social, finalizat cu succes, care să fie înregistrat în România. Mărturisesc că, analizând mai multe exemple din puținele aflate la dispoziția unui public interesat de acest subiect, nu am găsit unul cu adevărat elocvent, în special sub aspectul acurateții - în ceea ce privește respectarea etapelor și principiilor unui proces de mediere – care să poată servi ca model. Îmi asum responsabilitatea unei insuficiente căutari sau poate a unei exigențe exagerate și promit să caut în continuare.
26 Luminita Dragne, Anamaria Tranca, Medierea in materie penala, Editura Pro Universitaria 2011, pag. 14
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
41
Poate voi găsi ceva sau, cine știe, poate chiar perioada imediat următoare ne va oferi o asemenea oportunitate.
Din acest motiv am ales o modalitate, ușor inedită, și anume: plecând de la o situație concretă, de mare notorietate, petrecută ,,sub ochii nostri”, în țara noastră, voi încerca să demonstrez ce ar fi însemnat folosirea Medierii de către cei îndreptățiți și abilitați prin lege să exercite această prerogativă, (dar și obligație) și care ar fi putut fi efectele unei asemenea Medieri.
Pentru o mai corectă înțelegere vă propun următoarea cronologie:
I. Declarațiile primului-ministru sau ale altor membrii ai guvernului:
1. Noiembrie - Decembrie 2008: România nu este în criză; 2. Ianuarie 2009: România nu are nevoie de împrumut de la FMI; 3.- Februarie 2009: un eventual împrumut, de câteva sute de milioane, nu ar fi indispensabil dar, ar fi ,,ca o plasă de siguranță”; 4.- Martie 2009: Trebuie să ne împrumutăm, dar banii de la FMI vor fi folosiți numai pentru demararea marilor lucrări de infrastructură și pentru crearea de noi locuri de muncă. Nici măcar un leu nu va fi cheltuit pentru salarii;.- Septembrie 2009: Fără banii de la FMI nu putem asigura salariile și pensiile; 6.- Octombrie 2009: ROMÂNIA a ajuns la cca 80 miliarde datorie externă dar, ,,NU PUTEM SCOATE ȚARA DIN CRIZĂ”
II.Măsuri luate:
1.- Mai 2010: Președintele Traian Băsescu a declarat că se va reduce fondul de salarii al bugetarilor cu 25%, în timp ce pensiile și ajutorul de șomaj vor fi reduse cu 15%. În schimb, TVA și cota unică nu vor fi majorate. Reacția sindicatelor – de dezaprobare, proteste de stradă fără amploarea preconizată; Patronatele și oamenii de afaceri consideră că măsurile sunt corecte, deși sunt dureroase, susținând că nu este oportună creșterea taxelor și impozitelor în perioada de criză, pentru că oricum nu rezolvă problema deficitului bugetar. Solicită Guvernului să direcționeze banii pentru susținerea atragerii de fonduri europene, pentru proiectele de investiții publice și în parteneriat public privat pentru a asigura perspectivele de relansare economică.
2. - Iunie 2010: Curtea Constituţională a decis că măsurile de austeritate din legile pentru care Executivul şi-a angajat răspunderea în faţa Parlamentului, care reglementau
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
42
reducerea pensiilor cu 15% sunt neconstituţionale. În aceste condiţii, Executivul a decis majorarea, de la 1 iulie 2010, a TVA de la 19% la 24%. "Guvernul va stabili în mod distinct că măsurile de austeritate sunt aplicate până la 31 decembrie 2010, în condițiile în care din 2011 vor fi aplicate Legea pensiilor și modificările la Legea salarizării", declară premierul Emil Boc. Reacția sindicatelor – de dezaprobare, mitinguri, demonstrații dar incoerentă chiar divizată în unele momente; Reacția patronatelor și a oamenilor de afaceri: de dezaprobare generală și condamnare, avertizează că această măsură va conduce la majorarea preţurilor în toate domeniile economiei, la scăderea puterii de cumpărare, la inflaţie şi la creşterea şomajului precum și faptul că, va atrage falimentul a cel putin 25% din numărul firmelor care au rezistat până la acest moment.
3. - 20 mai 2011: Creșterea TVA-ului de la 19% la 24% a fost una din marile erori politice, a declarat prețedintele României care a adăugat că ar fi preferat niște fluierături în plus și să fi rezolvat problema, să nu mai creăm un soc. "Asta e, greșeala oamenilor politici are impact extraodinar de multe ori".27 Măsurile luate pentru anul 2010 sunt valabile și în prezent .
Din punctul de vedere al FMI și al guvernanților, măsurile de austeritate au fost absolut necesare, iar țara a depășit momentul critic și a evitat, cel puțin pentru moment, intrarea în incapacitate de plată. Efectele acestor măsuri, în plan economic și social sunt resimtite și cunoscute de fiecare cetățean în parte, opinia generală fiind că, deși necesare, măsurile de ajustare a deficitului bugetar au fost luate ,,pe picior”, fără o consultare și un acord al partenerilor sociali. Opinia publică nu condamnă reducerea cheltuielilor bugetare prin reducerea stufosului aparat birocratic și nici reașezarea, pe bază echitabilă, a sistemelor de pensii și asigurări sociale ci, modul incoerent și nedemocratic în care au fost impuse aceste măsuri – exclusiv prin ordonante de urgență și asumarea răspunderii. Majoritatea punctelor de vedere exprimate apreciază că existau și alte variante mai puțin dureroase, care ar fi fost identificate în cazul unor dezbateri și negocieri serioase.
27 www.wall-street.ro
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
43
Pentru a extrage o conluzie pertinentă am procedat la o inventariere a declarațiilor de presă a oficialilor guvernamentali, comunicate ale FMI și BNR, reprezentanți ai patronatelor și organizațiilor sindicale, specialiști și analiști în domeniul economic, exprimate în perioada octombrie 2008- iunie 2011.
Din analiza punctelor de vedere exprimate în mod public în legatură cu această problemă, am desprins concluzia conform căreia, dacă guvernul ar avut un dialog social real, care ar fi inclus negocieri directe sau, în cazul eșuării acestora, ar fi avut loc intervenția, în calitate de mediator conform prevederilor art.80 din Constituție a președintelui28, măsurile pentru ieșirea din criza economică ar fi putut arată astfel:
- Planul de austeritate ar fi fost rezultatul unei legi speciale adoptată, în baza reprezentativității, de Parlament;
- Măsurile de austeritate ar fi fost corelate cu pornirea motoarelor gripate ale economiei –agricultura, construcțiile de locuințe, infrastructura de transport s.a - și crearea premiselor relansării producției și a serviciilor. O asemenea strategie era de natură să conducă la reluarea consumului și, pe această cale, la obținerea încrederii mediului de afaceri și a populației prin aceea că limita, în timp, dar și justifică utilitatea sacrificiului lor;
- Reducerea salariilor și a personalului bugetar excedentar ar fi avut la bază criteriile absolut obligatorii ale profesionalismului și competenței pe fiecare funcție și nu ar fi afectat, în mod injust și populist pe toți funcționarii. Sărăcirea și compromiterea celui mai prețios capital al unei țări - capitalul uman, a condus la o majoră demotivare a celor mai buni angajați și implicit la o scădere importantă a calității serviciilor oferite populației – începând de la operativitatea obținerii unei simple adeverințe și până la calitatea actului medical;
28 Art. 80 al. (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
44
- Reducerea cheltuielilor s-ar fi realizat și prin redefinirea priorităților naționale, regionale și locale, astfel încât, să se renunțe la invesțiile care nu erau neapărat necesare și urgente – gen săli de spectacole, sport, parcuri, fântâni arteziene, etc;
- Adoptarea legii pensiilor și asigurărilor sociale în cadrul unor dezbateri parlamentare serioase și prin realizarea consensului –inclusiv prin medierea Președintelui, dacă acest lucru ar fi fost necesar- ar fi condus la o rezolvare stabilă și de perspectivă a asigurării fondului de pensii. Creşterea TVA a fost o măsură care nu rezolvă problema de fond a deficitului cu care fondul de pensii se confruntă, iar opoziția amenință deja cu schimbarea acestor legi, în cazul accederii la guvernare;
- Măsurile de austeritate ar fi inclus și majorarea cotei unice sau, introducerea impozitului progresiv precum și impozitarea diferențiată a averilor, și o cotă de TVA redusă pentru alimente și serviciile de strictă necesitate. Repartizarea echitabilă a poverii și dificultăților crizei ar fi avut o susținere populară care ar fi menținut stabilitatea socială, evitând percepția actuală conform căreia, tot greul crizei a căzut pe umerii celor mulți, în timp ce marii beneficiari ai perioadei de avant economic își păstrează profiturile neatinse.
Dialogul social - care include și Medierea - încrederea populației, respectarea angajamentelor clasei politice făcute cu ocazia solicitării puterii în campaniile electorale, sunt elemente importante ale menținerii păcii și stabilității sociale și implicit a asigurării funcționării democrației și a statului de drept. Ignorarea acestor elemente, esențiale în funcționarea corespunzătoare a mecanismului social, poate avea efecte devastatoare asupra coeziunii naționale punând, la un moment dat, problema funcționării sau chiar a existenței statului. Un asemenea exemplu îl poate constitui evoluția și efectele crizei economice din Islanda, pe care îl prezentăm mai jos:
1.Sub titlul: ,,Pacea socială aduce fericirea”, în cotidianul Evenimentul Zilei apărut miercuri, 02 Iulie 2008, deci în urmă cu 3 ani, când criza economică era doar la orizont, apărea următoarea știre:
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
45
,,Danemarca, unde domnesc atmosfera paşnică şi egalitatea socială, este cea mai fericită ţară din lume, iar la polul opus se situează Zimbabwe, ţară sfâşiată de conflictele sociale şi politice. La această concluzie au ajuns cercetătorii care au întocmit studiul World Values, finanţat de guvernul american, si realizat de Institutul pentru Cercetări Sociale al Universitaţii din Michigan, relevă Reuters. Potrivit acestuia, Statele Unite ale Americii, care se pot lăuda cu cea mai bogată naţiune din lume, ocupă numai locul 16. Per total, lumea este mai fericită, au arătat cercetătorii, conform cărora această stare a devenit tot mai pregnantă în perioada 1981-2007, în 45 dintre cele 52 de ţări analizate. „Cred cu tărie că există o legătură puternică între pace şi fericire“, a declarat coordonatorul studiului Ronald Inglehart. „În final, cel mai important factor care generează fericirea este măsura în care oamenii au libertate de decizie în ceea ce priveşte modul în care-şi trăiesc viaţa“, a adăugat acesta. Printre cele mai fericite ţări din lume se află, de asemenea, Puerto Rico, Columbia, Irlanda de Nord, Islanda, Elveţia, Irlanda, Olanda, Canada şi Suedia.”
2. În luna octombrie 2008, odată cu debutul crizei mondiale, Islanda a fost statul care a avut cel mai mult de pierdut. Primele trei bănci ale țării au dat faliment și au provocat o prăbușire a bursei naționale de peste 70%, iar datoria anuală a țării a depășit PIB-ul. Până si McDonald's a închis toate punctele de lucru din Islanda. Acesta va fi punctul de pornire a ceea ce presa europeană (la noi s-a vorbit doar neoficial, pe surse) a numit și, probabil va intra în istorie ca: REVOLUŢIA SILENŢIOASĂ, metoda islandeză de a ieşi din criză. Istoria cetăţenilor care îşi scriu singuri Constituţia.
- Se naționalizează cea mai mare bancă din țară. Se prăbuşeşte moneda, bursa își suspendă activitatea. Ţara este în stare de faliment.
- 2009. Protestele populare din fața parlamentului fac să fie convocate alegeri anticipate și provoacă demisia primului-ministru şi a membrilor guvernului în bloc.
- Printr-o lege se propune rambursarea datoriei către Marea Britanie şi Olanda având de plată suma de 3.500 de milioane de euro, o sumă pe care toate familiile islandeze să le plătească
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
46
lunar pentru următorii 15 ani la 5,5% dobândă , plan care este însă considerat scandalos de marea majoritate a populaţiei căreia i-ar reveni aproximativ câte 45.000 de euro de familie.
- 2010. Oamenii ajung să iasă în stradă şi cer ca aceasta lege să fie supusă referendumului. În ianuarie 2010, preşedintele refuză să o ratifice şi anunţă că se va consulta poporul. La referendumul, organizat în luna martie 93% din voturi au fost împotriva acestei legi.
- Guvernul începe o anchetă pentru a rezolva responsabilităţile legale ale crizei. Începe arestarea mai multor bancheri seniori şi directori. Interpolul emite un ordin, şi toti bancherii implicati, pleaca din ţară.
- În acest context de criză, se alege o adunare pentru a elabora o nouă Constituţie care să includă lecţiile învăţate în urma crizei şi pentru a înlocui pe cea curentă, o copie a constituţiei daneze. S-au ales 25 cetăţeni fără afiliere politică , din 522 care și-au depus candidaturile, pentru care era necesar sa fie majori şi sa aiba sprijinul a 30 de persoane. Adunarea constituţională a început activitatea în februarie 2011, prezentând un proiect de Constituţie bazată pe recomandările poporului din diverse reuniuni din întreaga ţară. Noua Constituție trebuie să fie aprobată de către actualul Parlament şi de cel care se va forma după alegerile legislative.
3. 2011 - Un nou proiect pentru o nouă ţară
,,În timpul crizei financiare, neîncrederea islandezilor faţă de lumea politică a crescut exponenţial. Cetăţenii se feresc de puterea politică la fel ca şi de bănci. Încrederea stagnează în continuare la un nivel nemaivăzut de scăzut. Iată de ce transparenţa trebuie să fie la baza noii constituţii la care lucrează în prezent ţara. În fiecare săptămână, începând cu aprilie anul trecut, Adunarea Constituantă a Althing-ului publică schiţele proiectului pe site-ul său web. Şi toată lumea este invitată să facă schimb de idei pe site sau prin intermediul reţelelor sociale . În noul proiect de Constituţie se regăsesc directive puternice privind protecţia naturii şi a resurselor comune ale ţării. De asemenea, proiectul se concentrează asupra drepturilor generaţiilor viitoare, ceea ce este fără îndoială o premieră într-o Constituţie.
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
47
Adunarea Constituantă este astfel prezentă pe Facebook şi Twitter, şi postează în mod regulat clipuri video pe YouTube. De altfel, şedinţele sale sunt deschise publicului şi retransmise în direct pe site-ul web şi pe Facebook.
Principiul de externalizare deschisă sau crowdsourcing, care constă în a încredinţa o sarcină unui grup nedefinit de persoane, în special pe Internet, are din ce în ce mai mult succes în ultima vreme. Dar aplicarea în astfel de scop este o premieră. Pe Facebook, ideea a generat un entuziasm internaţional”.29
29 http://www.presseurop.eu/ro/content/article/756181-prima-constitutie-participativa
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
48
Capitolul 5. PROPUNERI ȘI CONCLUZII
5.1. Propunere
Proiect privind promovarea și dezvoltarea medierii în România
Activitatea de promovare trebuie să aiba în vedere stadiul actual al evoluției Medierii în țara noastră, aspectele și domeniile în care s-a lucrat până acum precum și rezultatele concrete dar și eficiența fiecărei măsuri întreprinse. Astfel, dacă până la acest moment activitatea de promovare a fost concentrată cu precadere în direcția popularizării medierii în circuitul intern, destul de restrâns, al domeniului juridic (judecători, procurori, avocați, consilieri juridici, politiști și alte profesii ,,limitrofe” ), iar activitățile de promovare în rândul publicului pot fi catalogate doar ca apariții episodice (câteva conferințe și ieșiri în mass media), centrul de greutate al activității de promovare pentru anul 2011-2012 ar trebui mutat rapid și cu hotărâre spre activități de genul celor din urmă. Fără să diminuăm dialogul permanent cu reprezentanții domeniului juridic, care trebuie continuat, apreciez că este momentul ca instituția medierii și mediatorii ,,să iasă în stradă”. Aceasta înseamnă să vorbească și să explice în mod organizat, eficient și sistematic cetățenilor – potențiali clienți și beneficiari ai serviciului de mediere - despre ce înseamnă medierea, principiile, avantajele și limitele acestei proceduri, dar și despre raportul dintre mediere și celelalte instituții și profesii investite cu atribuții în rezolvarea și soluționarea conflictelor.
Realizarea dezideratului ,,ieșirii în stradă” când vorbim de o anvergură națională a activității de promovare a medierii poate fi obținută prin:
1. În primul rând, prin asumarea acesteia ca un obiectiv strategic prioritar la nivelul Consiliului de Mediere. Acest lucru presupune crearea unui compartiment al ,,Purtătorului de cuvant” al Consiliului de Mediere compus din 2-3 persoane, care să aibă calitatea (cursul de formare) de mediator, dar să fie calificate în domeniul comunicării, cu o prezență agreabilă, care să nu aibă alte atribuții de serviciu și să nu fie membri ai Consiliului de Mediere. Apreciez că, un profesionist specializat în această problemă, care să apară și să țină legătura în mod regulat și constant cu ziarele, fluxurile de știri on-line, radiourile și televiziunile, explicând și prezentând zi de zi Medierea, ar
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
49
aduce un plus considerabil activității de promovare a profesiei care, deși nu lipsește, suferă la capitolul constanță și, implicit, eficiență.
2. Realizarea, în baza strategiei adoptate de Consiliul de Mediere, prin intermediul Asociațiilor profesionale, de Conferințe lunare sau săptămânale pentru promovarea medierii (explicarea Micii reforme) în rândul publicului larg (cetățeni, funcționari, studenți, elevi), desfășurate sub auspiciul Consiliului de Mediere, cu 1-2 invitați –personalități, care să includă în mod obligatoriu și 1-2 simulări ale unor ședinte de mediere. Conferințele au ca scop dezvoltarea unei culturi a medierii în societatea românescă și trebuie intens mediatizate atât în faza de organizare, cât mai ales desfășurarea lor, rezultatele obținute, exemplificate cu opinii ale participanților.
3. După incheierea de către Consiliul de Mediere a semnarii Protocoalelor de colaborare la nivel național și central, se impune continuarea și definitivarea urgentă a acestei activități la nivel județean și local. În acest sens susțin propunerea ca, la nivelul fiecărui județ trebuie să se constituie o singură structură profesională a mediatorilor –asociație, colegiu, consiliu, etc- care să fie în măsură să reprezinte interesele Medierii și ale mediatorilor în raport cu toate instituțiile județului respectiv –instanțe, parchete, poliție și toate celelalte structuri teritoriale și locale ce pot avea un rol activ în sprijinirea și promovarea medierii.
4. Organizarea, sub auspiciile și îndrumarea Consiliului de Mediere a activității de informare gratuită în cadrul instanțelor ca o modalitate eficientă de a face cunoscută procedura medierii chiar de către cei pe care aceasta îi vizează. Și în cazul acestei activități apare cu și mai multă necesitate ideea organizării mediatorilor, menționată la punctul 4.
5. Participarea cu standuri de informare și promovare a medierii (informare facută de mediatori, broșuri, pliante, conferințe, simulări) în cadrul unor manifestări social-culturale, târguri și expoziții cu tematici pretabile. Trebuie plecat de la premisa că este mult mai efcient să folosești contextul unor asemenea manifestări decât să încerci, cu
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
50
costuri și eforturi considerabile, să aduni special pentru un asemenea scop, un mare număr de oameni.
6. Constituirea unei echipe de voluntari formată din mediatori cu o bună pregătire profesională care să-și ofere serviciile de mediere a unor conflicte de mare impact ce apar în diferite domenii –social, cultural, sportiv, economic și, de ce nu, chiar politic.
7. Organizarea unor concursuri cu premii pe teme profesionale pentru construirea încrederii, adoptarea unei atitudini competitive în activitatea de promovare a medierii.
8. Construirea unei strategii care să urmărească în primul rând înțelegerea, sprijinirea și, mai apoi, exercitarea de presiuni din partea organismelor societății civile care să conducă la implicarea statului în sprijinirea și promovarea efectivă a medierii prin decontarea cheltuielilor în cazurile rezolvate prin mediere, care aglomerează cel mai mult justiția. Strategia va avea ca obiectiv convingerea cetățenilor și a autorităților despre avantajele rezolvării prin mediere a litigiilor aflate în instanță inclusiv sau, mai ales, sub aspectul costurilor reiterând ca leit-motiv întrebarea: Ce este mai ieftin de suportat: un proces judiciar sau o mediere? Statul, prin instituțiile sale, va accepta să se implice în promovarea medierii dacă cei vizați vor întelege că problema se referă în primul rând la eficiența în cheltuirea și economisirea banului public chiar de către stat, în acord cu premisa, legiferată deja, a neobligării cetățeanului la o cheltuială suplimentară în legatură cu medierea.
9. Folosirea tuturor posibilităților de promovare a medierii prin pliante, societăți de cablu, sisteme de televiziune cu circuit închis, cum ar fi la metroul bucureștean s.a.
10. Introducerea medierii ca disciplină în programa de învățământ universitar a facultăților de drept și atragerea în ,,cauza medierii” a tuturor vectorilor posibili:, profesori din universități și licee, magistrați, politicieni, personalități și vedete ale vieții sociale.
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
51
5.2. Concluzii
În lucrarea de față am încercat să prezint o abordare de ansamblu a instituției Medierii, în care aceasta apare nu numai ca simplă metodă sau mijloc procedural de limitare ori reducere a unor indicatori din statisticile justiției ci, în primul rând, ca o importantă posibilitate, o verigă lipsă în lanțul activităților absolut necesare în efortul de creare și menținere a păcii, stabilității și, de ce nu, a armoniei sociale.
Nu împărtășesc ideea că starea conflictuală este o caracteristică a poporului roman, dar sunt de acord că, jumătate de secol de regimuri dictatoriale și peste 20 de ani de obositoare și nesfârșită tranziție, au determinat o mentalitate aparte a prezentei generații care, mai degrabă refuză sa mai investească ÎNCREDERE. Schimbarea acestei mentalități se poate face, în primul rând, prin educație iar acest lucru presupune un sistem educațional reformat și performant, dar și o perioadă de timp ce poate fi masurabilă în una-două generații.
Își poate permite România, ca țară membră a comunității europene să aștepte atât sau trebuie să-și propună și să-și asume ,,arderea” unor etape? În anii 1860, proaspetele ,,Principate Unite” românești, încă bâjbâiau prin labirintul feudalismului când, o mână de oameni a zis:
Stop. Asa nu mai merge! A fost adopată o Constituție de inspirație modernă, europeană, care a deschis o nouă cale spre ceea ce urma să devină, nu peste mulți ani: România.
Mentalitatea și tradițiile se schimbă în generații. În schimb, conduita și comportamentul se pot impune prin norme juridice care pot avea succes dacă sunt atent elaborate, temeinic promovate și însușite și, mai ales, corect și exigent aplicate.
Se poate realiza acest lucru dar, cu respectarea urmatoarelor conditii:
- Stabilirea, cu implicarea majoritaţii, a ţelului de urmat şi definirea corectă a obiectivelor de atins;
- Alegerea atenta si cu respectarea regulilor democratice a acelor oameni care să aiba capacitatea, viziunea, puterea dar si determinarea de a coordona efortul necesar realizarii obiectivelor liber asumate.
În Introducerea Declarației de independență a Statelor Unite ale Americii, în anul 1776, se proclamă: ,,dreptul la Viaţă, Libertate şi …..Căutarea fericirii”, iar astăzi, după mai bine de 200 de ani, americanii, liberi cu toţii, încă o mai caută….
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
52
În Codul de etică și deontologie profesională a mediatorilor, adoptat în anul 2007, cap. 1.2.Misiunea mediatorului s-a prevăzut: ,,Într-o societate întemeiată pe respect față de justiție, mediatorul îndeplinește un rol eminent”.
Nu avem decât să sperăm că vom găsi ceva mai repede ,, societatea întemeiată pe respect față de justiție” pentru ca noi, MEDIATORII, să ne putem îndeplini ,,rolul eminent”.
Sunt de acord că introducerea obligativității medierii în soluționarea anumitor tipuri de conflicte, care s-a dovedit eficientă în țările europene care deja au o experiență ce poate fi cuantificată dar si preluata, poate reprezenta un pas înainte pentru întreaga societate romanească.
,, Orice drum începe cu primul pas.” Să încercăm să-l facem acum!
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
53
P.S.Atentie!Folosirea in scopuri comerciale a acestei lucrari se poate face doar cu acordul autorului!
Bibliografie
Cărți:
1. Dumitru Mazilu – Tratat privind teoria și practica negocierilor, ediția a III-a, Lumina Lex, București 2008
2. Madalina Tomescu – suport de curs master UCDC, slides ppt, 2010
3. Luminita Dragne, Anamaria Tranca, Medierea în materie penală, Editura Pro Universitaria 2011
4. William L. Ury, J. M. Brett, St. B. Goldberg: Managementul Conflictului, Frankfurt/New York 1991
5. Mugur Mitroi – Ghidul mediatorului profesionist: medierea facilitativă, Ed. Consensus, Craiova 2010
6. Sustac Zeno, Ignat Claudiu – Modalități alternative de rezolvare a conflictelor (ADR), editura Universitară, București 2008
7. R.A. Bush Baruch, J.P. Folger – The Promise of Mediation: The tranformative approach to conflict, Jossey Bass, San Francisco, 2005.
8. Ion Buzatu – Viața și gândirea lui Confucius, Meteor Press 2009
9. Corneliu Vlad- Reconcilierea, Editura Institutului Revoluției Române, 2009
Reviste:
1. Revista Medierea, București, editura Universitară – numerele 1-4, 2010; numerele 1-2, 2011.
2. Revista Medierea, Tehnica si Arta, Euro Print Company Buzau, numerele 1-3, 2010; numerele 4-6, 2011
Medierea – veriga lipsă a păcii și armoniei sociale – Ion Constantin
54
Site-uri consultate și Publicaţii electronice:
1. Günther Gugel -"Soluţionarea constructivă a conflictelor": http://www.friedenspaedagogik.de/ www.dadalos.org/frieden_rom/grundkurs_4/mediation.htm
2. http://ec.europa.eu/civiljustice/adr/
3. MJ –Raport de activitate 2010- www.just.ro
4. ro.wikipedia.org/wiki
5. http://www.whitehouse.gov/the_press_office
6. www.oecd.org
7. www.peacefromharmony.org
8. http://www.presseurop.eu/ro/content/article
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu