Reforme in Justitie...Arbitraj, Mediere si...Tribunale private!!!

Chiar dacă justiţia este un serviciu deosebit de important pentru buna funcţionare a oricărei societăţi, este în acelaşi timp unul din serviciile cele mai prost oferite de Statul Român (şi nu numai). Cu toate că în general sunt sceptici şi suspicioşi la adresa intervenţiei Statului în viaţa privată, mulţi liberali au ajuns să concedă că justiţia trebuie să fie în mod obligatoriu monopol de Stat, măcar atâta vreme cât avem un monopol al Statului asupra violenţei (adică o singură societate de protecţie impusă tuturor). Cu toate acestea, o anumită doză de liberalizare este posibilă chiar şi în justiţia actuală.
Orice persoană care a avut de a face cu un tribunal a văzut gradul de ineficienţă şi lentoare cu care funcţionează. Avocaţii se plâng constant (şi degeaba) de situaţie. Recent, mi-a mărturisit o avocată că are un client cu un caz destul de presant care a primit primul termen de judecată abia în februarie 2011. Termen la care, deşi depărtat, se mai pot adăuga amânări şi întârzieri care pot face un proces să dureze, în mod realist, ani de zile, şi asta numai ca să treci de prima instanţă.
Tot sistemul de justiţie este învechit, ineficient şi incapabil să rezolve în timp util problemele celor care apelează la el. Tribunalele sunt suprasolicitate. Cozi interminabile aşteaptă pe oricine are de ridicat vreo hârtie sau certificat din ele. Tone de dosare şi hârtii se plimbă curent prin culoare fără a fi informatizate. Dacă nu eşti un specialist al sistemului, te aşteaptă şi o lungă perindare prin camere şi birouri pentru a lua timbre, ştampile şi semnături pentru cele mai banale acţiuni. Nu e foarte greu de imaginat că aceşti magistraţi care, din câte ştiu, încă au un spor de „suprasolicitare neuropsihică” nu se pot ocupa serios de fiecare dosar în parte având în vedere numărul foarte mare de solicitări comparat la numărul de judecători.Ca orice serviciu furnizat de Stat, care prin definiţie nu este supus disciplinei concurenţei, magistraţii şi lucrătorii din tribunale nu au nici un interes pentru a furniza un serviciu mai bun. Mai grav, chiar dacă ar avea spiritul civic exacerbat, pe care unii chiar pretind că îl au, şi că îşi dau toată silinţa pentru îmbunătăţirea situaţiei, în sistemul actual, nici măcar nu au puterea de a schimba ceva. Schimbarea nu poate veni decât printr-o reformă mai generală a sistemului. O reformă care să dea tribunalelor stimulentele necesare pentru a fi mai bune (eficiente, rapide, ieftine,…).
Cum poate fi îmbunătăţit sistemul?
O soluţie care în acelaşi timp ar diminua sarcina de lucru a tribunalelor existente, care este aplicabilă imediat şi care ar introduce o doză de concurenţă în sistem, este ca toate litigiile legate de contracte să fie judecate în curţi de arbitraj private (care de altfel există deja, dar sunt puţine şi scumpe din cauza reglementărilor în vigoare) selecţionate voluntar de părțile contractante. Astfel toate contractele semnate ar fi, practic, obligate să menţioneze una sau mai multe curţi de arbitraj în care se pot rezolva conflictele survenite. Iar acestea, prin procesul ameliorator al concurenţei, ar furniza servicii de o calitate superioară celor din tribunalele actuale. Dar, evident că pentru ca această soluţie să meargă trebuie să existe şi o reală concurenţă pe piaţa arbitrajului. Nu spunem că Statul ar trebui să o încurajeze, dar măcar să se oprească din a o descuraja. În alte cuvinte pentru ca soluţia să fie aplicabilă, trebuie de-reglementată piaţa arbitrajului privat astfel încât furnizorii buni ai acestui serviciu să fie selectaţi de piaţă şi nu de funcţionari.
Chiar dacă, adepţii statului minimal acceptă, în general, idea de justiţie privată în materie de contracte, mai rămâne de rezolvat problema litigiilor de ordine publică. Aici neavând un contract prestabilit şi agreat de părţi, putem mai greu să avem un judecător cu care să fie automat de acord ambele părţi. Hoţul, de exemplu, va refuza probabil orice judecător care nu este în cârdăşie cu el. Problemele acestea sunt justificate şi, e drept, nu e uşor de imaginat un sistem cu o justiţie complet privată (cel puţin în societatea de azi cu o singură agenţie de protecţie care este monopol). Cu toate acestea, o soluţie fezabilă la problemele cu care este confruntată justiţia care ar putea merge şi în societatea noastră ar fi liberalizarea pieţei tribunalelor pentru magistraţi. În alte cuvinte, să le fie permis judecătorilor deschiderea de tribunale private care să îndeplinească aceleaşi funcţii ca şi tribunalele publice şi care să poată cere un preţ contra serviciilor oferite. Pentru a nu avea un risc mai mare de judecăţii subiective putem concepe ca aceste tribunale private să poată fi deschise numai de magistraţi deja avizaţi de Stat pentru a judeca probleme de ordine publică. Având în vedere că aceşti magistraţi, o dată avizaţi de Stat, ar răspunde aceluiași sistem de control la care răspund şi magistraţii în prezent, riscul judecăţilor subiective ar fi, a priori, acelaşi ca şi acum. Magistraţii cu un număr de decizii casate ar risca să îşi piardă dreptul de a profesa.
Astfel am putea avea un sistem care să-l dubleze pe cel actual în care cei care au nevoie de servicii rapide şi eficiente pot să se ducă la un tribunal mai scump. Ceilalţi pot să rămână în tribunalele publice, care de această dată vor avea o sarcină mai uşoară.
Sursa:cadi
Comentariu la acest articol....
PS Mai exista si institutia medierii, insa, potrivit legii 192/2006, mediatorii s-au transformat intr-o casta, desi barierele de intrare nu sunt prohibitive (inca)