Dreptul la un stil propriu de mediere 2

Observ cu bucurie ca subiectul abordat de curand , mai exact medierea facilitativa , a starnit interesul dvs.
Revenind la aceeasi tema , care in opinia subsemnatei are nevoie de clarificari, arat ca:
In cursurile de pregatire a subsemnatilor ca mediatori in mod repretat (si pe buna dreptate) s-a revenit asupra necesitatii de a identifica nevoile si dorintele de baza ale partilor aflate in conflict, elementele care ii unesc , de la care sa pornim in a cladi o noua relatie de cooperare , in masura in care dorim ca medierea sa fie un succes.
In practica am constatat ca
exista elemente comune , interese comune , pe care le-am putut identifica in absolut toate cazurile care au venit spre mediere:
-persoanele care au apelat pana in prezent la mediere sunt persoane cu un nivel de pregatire si cultura in general peste medie , persoane care si-au dorit o cale mai simpla si mai eleganta de solutionare a problemelor lor , de natura a le proteja in egala masura si viata privata.
Nu spun ca persoanele mediate fac parte exclusiv din clasa de mijloc , dar pana in prezent acestea sunt cam 80% , cel putin in cazuistica intalnita de subsemnata.
Ne aflam asadar in fata unei clase sociale educate si informate , avizate , care citeste presa si urmareste evolutia societatii , care pentru moment constituie publicul nostru tinta.
Acesta este un aspect pozitiv, caci in masura in care atare persoane sunt satisfacute de beneficiile aduse de catre mediere devin factor de popularizare in mediul in care traiesc.
Aceasta implica insa si persoane care doresc ca in conditiile unei economii de bani sa beneficieze si de o consultata corespunzatoare.
Nici o persoana dintr-o atare clasa sociala nu va semna un acord de mediere fara sa cunoasca consecintele juridice ale acestuia , ceea ce este de altfel si benefic , in conditiile in care face dovada unei minime culturi juridice de lipsa careia ne plangem atat.
Ajutorul dat de catre colegii avocati in apare situatii nu este intotdeauna indestulator , in conditiile in care acestia au in mod obiectiv pozitii partizane.
Deseori partile se prezinta la mediere fara a fi insotite de avocati si nu doresc sa mei suporte si atare cheltuieli , care le-ar greva bugetul.
Adesea discutand cu partile realizezi ca radacinile litigiului sunt mult mai adanci si mult mai ample decat intinderea litigiului cu care instanta a fost investita.
Ori , instanta de judecata nu poate solutiona decat cereri cu care a fost investita in conditii procedurale , iar nu orice neintelegeri ale partilor litigante , care si-au gasit rezolvarea prin acordul de mediere.
Daca medierea este facilitativa cum indrum eu partea sa isi completeze cererea introductiva pe calea unei precizari sau extinderi de actiune, astfel incat judecatorul investit cu judecarea cauzei sa poata lua act de acordul de mediere in ansamblul sau?
Daca eu sunt un harnic contopist care noteaza tot ce isi comunica partile si nu ii pot indruma juridic , acestia vor depasi cu usurinta cadrul procesual prin intinderea acordului lor. Ori in atare situatie ceva trebuie ajustat, acordul sau cadrul procesual?
Medierea nu trebuie sa se transforme nici in sedinta de psihanaliza si nici in spovedanie , pentru aceasta existand pe lumea asta medici, psihologi si preoti mai inzestrati ca noi.
Medierea trebuie in opinia mea sa fie un mijloc alternativ de solutionare a conflictelor , dar prin dialog constructiv , ghidat , indrumat de catre mediator in limitele legii si al cadrului procesual , ori contractual permis de lege (in masura in care se va prezenta acordul spre autentificare unui notar) , in prezenta unor parti avizate , informate , carora sa le putem acorda servicii multiple , atat de consultata cat si de facilitare a comunicarii.
Cred personal , ca viitorul este al policalificarii si pregatirii pluridisciplinare sau a colectivelor mari , a unor asociati cu specializari diferite , atat “comunicatori”, cat si juristi, avocati ce sa poata oferi consultanta , sau experti tehnici , sau … de ce nu , notari .
In fond oamenii apeleaza la noi pentru a-si rezolva problemele , iar nu ca sa-i sprijinim sa comunice (exista si consilieri maritali) , pentru a beneficia de expertiza ,pentru ca bazandu-se pe aceasta sa genereze solutii .
Comunicarea sterila , incoerenta , necoordonata si mai ales neincadrata intr-un cadru juridic adecvat , nu poate aduce partea in situatia de a genera solutii , pentru ca este precum un minunat autoturism fara combustibil (iar levitatia nu e ceva curent).
Sursa: florentina costas

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu