Medierea va deveni obligatorie in cauzele de divort si comerciale?

Juridice logo1. In Expunerea de motive [1] la Proiectul Legii privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor [2] se arata ca: ”Dintre disfunctionalitatile majore ale justitiei din Romania, cel mai aspru criticata a fost lipsa de celeritate in solutionarea cauzelor. Intrucat procedurile judiciare se dovedesc deseori greoaie, formaliste, costisitoare si de lunga durata, s-a constientizat faptul ca eficacitatea administrarii actului de justitie consta in mare masura si in celeritatea cu care drepturile si obligatiile consfintite prin hotarari judecatoresti intra in circuitul juridic, asigurandu-se astfel stabilitatea raporturilor juridice deduse judecatii.

Prin reformarea codurilor de
procedura, civila si penala – recent adoptate – s-a urmarit, ca obiectiv esential, crearea in materia procedurilor judiciare a unui cadru legislativ modern care sa raspunda pe deplin imperativelor functionarii unei justitii moderne, adaptate asteptarilor sociale, precum si necesitatii cresterii calitatii acestui serviciu public.”

2. In urmarirea acestor deziderate s-a simtit nevoia instituirii unor norme procedurale care sa aiba efecte imediate si in ideea pregatirii implementarii noilor coduri.
Astfel, au fost propuse si cateva norme privind medierea prin care, pe de o parte, se urmareste armonizarea Legii medierii (Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de nediator [3]) cu anumite prevederi din Codul familiei si din Codul de procedura civila, iar pe de alta parte, se urmareste atat degrevarea instantelor de judecata, cat si asigurarea celeritatii procedurilor judiciare.
Aceste norme vizeaza cauzele de dreptul familiei, in special procedura de divort si posibilele cereri accesorii, si cauzele comerciale.
Dupa cum se arata in expunerea de motive, mai sus amintita, au fost propuse aceste modificari ”Pentru stimularea partilor de a incerca solutionarea unor conflicte in afara cadrului judiciar”, dandu-se inca o data posibilitatea magistratului de a recomanda partilor medierea chiar si atunci cand nu s-a implinit un an de la incheierea casatoriei, chiar si cand au rezultat copii minori.
De asemenea, si in materie comerciala se aduc modificari, in sensul ca se inlocuieste procedura prealabila a concilierii (asa cum este aceasta reglementata in prezent in cuprinsul art. 7201 C. pr. civ.) cu procedura medierii, ca procedura prealabila unui litigiu.

3. Noutatea, in ambele cazuri, este data de faptul ca atunci cand instanta recomanda partilor medierea, acestea trebuie sa apeleze la un mediator, in vederea informarii, in acest sens instanta acordand un termen. Astfel, din redactarea textelor reiese faptul ca partile vor fi nevoite sa urmeze procedura prealabila a medierii si abia la finalul acesteia vor putea decide daca aleg sa parcurga procedura propriu-zisa a medierii sau revin in instanta.
Prin urmare, putem afirma ca atunci cand instanta va recomanda medierea in cauzele de divort sau in cauzele comerciale, partile litigiului vor fi obligate sa aleaga un mediator, de comun acord, in vederea informarii. Aceasta informare se va realiza in cadrul procedurii prealabile a medierii asa cum este aceasta prevazuta de Legea medierii (art. 43 si art. 44), procedura ce se poate finaliza fie cu incheierea unui contract de mediere (situatie in care partile vor incerca solutionarea litigiului pe parcursul urmatoarelor sedinte de mediere), fie cu revenirea in instanta.
In oricare dintre situatii, la finalul sedintelor de informare, mediatorul va elibera partilor un proces-verbal prin care va informa instanta cu privire la rezultatul acestor sedinte, proces-verbal ce va trebui depus in termenul stabilit de instanta.

4. Astfel, putem spune ca procedura prealabila a medierii va deveni obligatorie ori de cate ori instanta va recomada medierea, atat in cauzele de divort cat si in cele comerciale.
O veste buna pentru partile aflate in conflict este data de faptul ca mediatorul va face aceasta informare fara sa perceapa un onorariu. Acest lucru este impus prin lege. Ca atare, procedura prealabila se va derula fara niciun cost pentru justitiabilul ce a fost trimis de catre instanta la mediere.
In sustinerea celor afirmate mai sus, se impune o analiza a textelor ce au fost propuse.

5. Propunerile privitoare la desfacerea casatoriei

5.1. Modificarile propuse pentru Codul familiei

Alin. 2 al art. 38 C. fam. se va modifica in sensul urmator:
”(2) Divortul poate fi pronuntat si numai pe baza acordului ambilor soti, in oricare din urmatoarele cazuri:
a) pana la data cererii de divort a trecut cel putin un an de la incheierea casatoriei si nu exista copii minori rezultati din casatorie;
b) acordul partilor este incheiat ca urmare a medierii, indiferent de durata casatoriei si chiar daca din casatorie au rezultat copii minori.”
Cu alte cuvinte, divortul se poate pronunta:
- doar prin acordul partilor, dar dupa implinirea a cel putin un an de la casatorie cu conditia sa nu fi rezultat copii minori din casatorie (fara a fi necesar sa se recurga la mediere, fiind suficient sa se prezinte instantei acordul sotilor) sau
- ori de cate ori sotii urmeaza procedura medierii si ajung la un acord, indiferent ca a trecut sau nu un an de la incheierea casatoriei, fiind totodata indiferent faptul ca au rezultat ori nu copii minori din casatorie.
Altfel spus, atunci cand din casatorie rezulta copii minori, se poate divorta amiabil numai daca se va incheia un acord de mediere. De asemenea, in cazul casatoriilor ce au durat mai putin de un an, divortul se poate efectua prin acordul sotilor numai daca sotii urmeaza procedura medierii si incheie un acord de mediere prin care se consfinteste invoiala acestora.
Desigur, in cazul acordului de mediere, partile trebuie sa se prezinte in fata instantei competente pentru a se pronunta hotararea de divort, in conditiile legii.

5.2. Modificarile propuse pentru Codul de procedura civila

5.2.1. Art. 6131 C. pr. civ. va avea urmatorul cuprins:

”In cazul in care cererea de divort se intemeiaza pe acordul partilor, ea va fi semnata de ambii soti. Atunci cand este cazul, in actiunea de divort, sotii vor stabili si modalitatile in care au convenit sa fie solutionate cererile accesorii divortului.
Primind cererea de divort, in cazul prevazut de art. 38 alin. (2) lit. a) din Codul familiei, presedintele instantei va verifica existenta consimtamantului sotilor, dupa care, va fixa un termen de doua luni in sedinta publica. La termenul de judecata, instanta verifica daca sotii staruie in desfacerea casatoriei pe baza acordului lor si, in caz afirmativ, va trece la judecarea cererii, fara a administra probe cu privire la motivele de divort.
In cazul cererii de divort prin acordul partilor prevazut de art. 38 alin. (2) lit. b) din Codul familiei (prin mediere, asa cum am aratat mai sus – n.n. F.L.), instanta verifica daca sotii staruie in desfacerea casatoriei conform acordului de mediere si, in caz afirmativ, pronunta divortul fara a administra probe cu privire la motivele de divort. Instanta poate lua act de invoiala sotilor cu privire la incredintarea copiilor numai dupa avizarea acordului de mediere, la cererea partilor sau la solicitarea instantei, de catre autoritatea tutelara si ascultarea minorului, potrivit legii. Instanta poate administra orice proba considera necesar pentru ocrotirea interesului superior al minorului.
Pentru solutionarea cererilor accesorii privind numele pe care sotii il vor purta dupa divort, pensia de intretinere si atribuirea locuintei, instanta va putea dispune, atunci cand considera necesar, administrarea probelor prevazute de lege.”
Observam un avantaj pe care legiuitorul il confera celor care inteleg sa apeleze la mediere si anume, in cazul incheierii acordului de mediere, instanta va verifica staruinta sotilor in ceea ce priveste divortul fara a mai acorda termenul de doua luni, asa cum este impus in ipoteza prevazuta la art. 38 alin. 2 lit. a) C. fam.
De asemenea, un alt avantaj este dat de faptul ca, dupa incheierea acordului, partile pot cere ele insele avizul autoritatii tutelare, fara a mai astepta implinirea termenului impus de instanta.

5.2.2. Dupa articolul 614 C. pr. civ., se va introduce un articol nou, art. 6141, cu urmatorul cuprins:

”In fata instantei de fond, aceasta va starui pentru solutionarea divortului, in tot sau in parte, prin intelegerea partilor.
In cazul in care judecatorul recomanda medierea, partile se vor prezenta la mediator, in vederea informarii lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea partilor. Dupa informare, partile decid daca accepta sau nu solutionarea divortului prin mediere.
Pana la termenul fixat de instanta, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, partile depun procesul-verbal intocmit de mediator cu privire la rezultatul sedintei de informare.
Prevederile alin. 2 si 3 nu sunt aplicabile in cazul in care partile au incercat solutionarea divortului prin mediere anterior introducerii actiunii.”
Din coroborarea art. 6 din Legea medierii, prin care magistratul are obligatia de a recomanda partilor medierea, cu aceasta noua reglementare, rezulta ca pasii ce vor fi urmati sunt urmatorii:
- instanta, in virtutea rolului activ, va starui ca sotii sa ajunga la o intelegere in ceea ce priveste casatoria si cererile accesorii divortului;
- in ipoteza in care partile nu pot ajunge la un acord, instanta poate recomanda partilor medierea; in aceasta ipoteza, partile nu mai au de ales, in sensul ca vor fi nevoite sa parcurga procedura prealabila a medierii care presupune informarea lor, etapa la finalul careia pot lua decizia, fie de a solutiona litigiul prin mediere, fie de a reveni in instanta;
- pasul trei este cel de informare cu privire la mediere si obtinerea procesului-verbal prin care se constata parcurgerea acestei etape si rezultatul la care partile au ajuns, de comun acord, indiferent care ar fi acest rezultat;
- daca, in urma procedurii de informare, partile se hotarasc sa urmeze procedura propriu-zisa a medierii, impreuna cu mediatorul vor stabili calendarul sedintelor de mediere, in vederea solutionarii litigiului si incheierii acordului de mediere. Intre timp, inainte de implinirea termenului stabilit de instanta pentru informare, partile vor inmana instantei procesul-verbal ce va fi incheiat de mediator, la finalul procedurii de informare. Desigur ca exista posibilitatea ca partile sa incheie acordul de mediere inainte de implinirea termenului fixat de instanta. In aceasta ipoteza, partile se pot prezenta instantei nu doar cu procesul-verbal, ci si cu acordul de mediere, care va fi insotit si de procesul-verbal prin care se constata solutionarea medierii (de aceasta data, necesitatea intocmirii procesului-verbal avand drept temei prevederile Legii medierii).
- la incheierea acordului de mediere sotii revin in instanta pentru obtinerea hotararii de divort;
- daca, in urma procedurii de informare, partile doresc sa revina in instanta, sunt libere sa o faca, iar instanta va proceda la solutionarea litigiului pe calea clasica. Si in aceasta ipoteza partile trebuie sa prezinte instantei procesul-verbal intocmit de mediator si semnat de parti.

6. Conchidem ca, in caz de divort, atunci cand instanta va recomanda medierea, sotii vor urma, in mod obligatoriu, procedura prealabila a medierii.

De fapt, asa cum am mai afirmat si cu alte ocazii, este singurul mod in care medierea poate fi prevazuta ca procedura obligatorie.
Procedura prealabila, fiind de fapt o etapa de informare a partilor cu privire la mediere, este o procedura in care mediatorul are obligatia de informare pentru ca partile sa inteleaga scopul, limitele si efectele medierii, astfel ca numai aceasta etapa poate fi prevazuta ca obligatorie fara a aduce atingere drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor.

7. Propunerile privitoare la cauzele comerciale

7.1. Articolul 7207 C. pr. civ. va avea urmatorul cuprins:

”In cursul judecatii asupra fondului procesului, instanta va starui pentru solutionarea lui, in tot sau in parte, prin intelegerea partilor.
In cazul in care judecatorul recomanda medierea, partile se vor prezenta la mediator, in vederea informarii lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea partilor. Dupa informare, partile decid daca accepta sau nu solutionarea litigiului prin mediere.
Pana la termenul fixat de instanta, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, partile depun procesul-verbal intocmit de mediator cu privire la rezultatul sedintei de informare.
Prevederile alin. 2 si 3 nu sunt aplicabile in cazul in care partile au incercat solutionarea litigiului prin mediere anterior introducerii actiunii.
Intelegerea partilor se constata prin hotarare irevocabila si executorie.”
Dupa cum se poate observa, se reia continutul art. 6141 C. pr. civ., analizat mai sus. Astfel, si in cauzele comerciale, algoritmul este identic cu cel descris anterior, iar pasii de urmat sunt cei evidentiati mai sus.
Prin urmare, si in cauzele comerciale, cand instanta va recomanda partilor medierea, acestea vor parcurge in mod obigatoriu procedura prealabila a medierii. In urma parcurgerii acestei etape, partile pot continua medierea, cu sanse mari de a ajunge la un acord, sau pot reveni in instanta dupa ce, in urma sedintei/sedintelor de informare, mediatorul va intocmi procesul-verbal prin care se constata rezultatul la care partile au ajuns.

7.2. Articolul 7201 C. pr. civ. va avea urmatorul cuprins:

”In procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, partile pot incerca solutionarea litigiului prin mediere.
Termenul de prescriptie a dreptului la actiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspenda pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de trei luni de la inceperea ei.”
In prezent, art. 7201 alin. 1 C. pr. civ. prevede: ”In procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, partile vor incerca solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte.”
Dupa cum lesne se poate observa, sintagma ”partile vor incerca” din actuala reglementare se propune a fi inlocuita cu sintagma ”partile pot incerca”, dand astfel caracter facultativ reglementarii noi.
Prin urmare, daca in actuala reglementare concilierea este prevazuta ca procedura prealabila obligatorie inainte ca partile sa recurga la instanta de judecata pentru solutionarea litigiului dintre ele, potrivit noilor propuneri partile nu mai sunt obligate sa incerce nici concilierea, nici medierea. Astfel, inainte de sesizarea instantei, partile conflictului de natura comerciala vor apela la mediere doar in mod facultativ.
Este de apreciat faptul ca s-a dorit inlocuirea concilierii cu medierea insa, asa cum este textul formulat, inlocuirea in mod real nu se realizeaza. Din acest motiv, apreciem ca actuala propunere de modificare a textului, la care ne-am referit mai sus, constituie mai degraba o scapare a legiuitorului; speram ca la momentul trecerii prin Parlament, formularea va fi una imperativa, la fel ca in actuala reglementare.
Astfel, de lege ferenda, alin. 1 al art. 7201 C. pr. civ. ar trebui formulat in felul urmator:
”In procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, partile vor incerca solutionarea litigiului prin mediere.”

8. Recapituland, putem afirma ca medierea, ca procedura de informare prealabila, devine obligatorie atat in caz de divort, cat si in cauzele comerciale, atunci cand instanta recomanda partilor medierea.
Obligatia este sustinuta de o alta propunere de modificare a Codului de procedura civila. Astfel, la punctul 1 al alin. 1 al art. 1081, dupa litera e), se introduce o noua litera, litera f), care va avea urmatorul cuprins:
[”Daca legea nu prevede altfel, instanta, potrivit dispozitiilor prezentului articol, va putea sanctiona urmatoarele fapte savarsite in legatura cu procesul, astfel:
1. cu amenda judiciara de la 50 lei la 700 lei:...”]
”f) refuzul partii de a se prezenta la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in situatiile in care, potrivit legii, participarea la sedinta de informare este obligatorie.”
Prin urmare, observam ca partile nu vor fi doar obligate sa parcurga procedura prealabila a medierii, ci vor putea fi si sanctionate, potrivit aprecierii instantei, cu amenda judiciara, in cazul in care nu vor urma etapa de informare, atunci cand instanta o recomanda.
Cu alte cuvinte, in cauzele de divort si in cauzele comerciale, atunci cand instanta va recomanda medierea, partile vor fi obligate sa aleaga, de comun acord, un mediator in vederea informarii si obtinerii procesului-verbal cu care se va face dovada parcurgerii acestei etape. In caz contrar, instanta poate sanctiona partile, potrivit lit. f) a art. 1081 pct. 1 C. pr. civ.
Autor: Fanuta Lisman
Sursa:  juridice.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu