Reactiile doamnei Anca Ciuca cu privire la mediatorul bancar


Mediatorul este o profesie liberală, asemeni avocaţilor sau notarilor, iar instituţia care o administrează este Consiliul de mediere, autoritate naţională de reglementare în domeniul medierii, înfiinţată prin Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.

„Un mediator îşi poate desfăşura activitatea, după obţinerea autorizaţiei, în orice domeniu, inclusiv în cel bancar, aşa încât, din punct de vedere juridic, mediatorul bancar nu este o profesie în sine”, precizează Anca Elisabeta Ciuca, preşedintele Consiliului de Mediere.

Medierea între două părţi în conflict se realizează pe baza unui contract semnat cu mediatorul, iar avantajul îl reprezintă rapiditatea şi costurile reduse cu care se poate rezolva un litigiu, evitându-se apelul la justiţie.

Mediatorul este obligat de lege, în acelaşi timp, să asigure imparţialitatea rezolvării cazului, indiferent care dintre cele două părţi implicate în conflict achită comisionul de furnizare a serviciului de mediere. „În mod normal, comisionul se plăteşte de ambele părţi, însă legea prevede ca acesta poate fi achitat şi de o singură parte, interesată să rezolve mai rapid şi mai ieftin conflictul, respectiv banca, în acest caz”, spune doamna Ciuca. Mai ales că puţini clienţi, care oricum se consideră păgubiţi, sunt interesaţi să plătească din propriile buzunare şi comisionul datorat mediatorului.
Problema e: cine plăteşte?

Mediatorii independenţi pun însă problema imparţialităţi,i în cazul funcţionării unui mediator bancar plătit din banii băncilor.

„Chiar dacă băncile ar fi dispuse să plătească şi comisionul aferent clienţilor, apare problema imparţialităţii. Clienţii s-ar putea întreba, ulterior, dacă nu cumva mediatorul a favorizat banca, pentru că aceasta a achitat onorariul, chiar dacă mediatorul este obligat de lege să fie obiectiv”, precizează Anca Ciuca. Astfel, adaugă aceasta, mediatorul s-ar putea confruta ulterior cu acţiuni în justiţie tocmai din aceste considerente, clienţii băncilor urmărind să obţină o despăgubire.

Acesta a fost principalul impediment în punerea în practică a proiectului mediatorului bancar, care se rezumă de fapt la găsirea unei proceduri prin care băncile să fie de acord să accepte medierea. „Pentru că, să nu uităm, principala condiţie a funcţionării medierii este acceptul băncilor”, precizează preşedinta Consiliului de Mediere.

O soluţia pentru ieşirea in impas ar fi constituirea unui fond la care să cotizeze toate băncile şi din care să fie plătiţi mediatorii, aceştia nemaiputând ulterior să pretindă că au fost dezavantajaţi pentru că o anumită bancă a plătit comisionul, adaugă Ciuca, precizând că instituţia pe care o conduce colaborează cu Asociaţia Băncilor pentru găsirea unei formule de rezolvare a problemei.

Aşadar, problema mediatorului bancar pare a fi mai degrabă una de finanţare a respectivului fond de sprijinire a mediatorilor, dar şi de colaborare cu mediatorii independenţi. Rămâne să vedem dacă băncile vor considera că merită efortul financiar pentru a ieşi mai ieftin în conflictele cu clienţii, mai ales că astfel ar putea avea şi un câştig de imagine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu