Codul de procedura penala si medierea

 Cazuri care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale
Art.15.- (1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:
f) a fost retrasă plângerea prealabilă  în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;
 Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatului
Art.17.- În caz de amnistie, de prescripţie, de retragere a plângerii prealabile, de existenţă a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunţării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.
 Art.21. Renunţarea la pretenţiile civile
(1) Partea civilă poate renunţa, în tot sau în parte, la pretenţiile civile formulate, până la terminarea dezbaterilor în apel. (2) Renunţarea se poate face, fie prin cerere scrisă, fie oral în şedinţa de judecată. (3) Partea civilă nu poate reveni asupra renunţării şi nu poate introduce acţiune la instanţa civilă pentru aceleaşi pretenţii.
 Art.22. Tranzacţia, medierea şi recunoaşterea pretenţiilor civile
(1) În cursul procesului penal, cu privire la pretenţiile civile, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacţie sau un acord de mediere,
potrivit legii.  (2) Inculpatul, cu acordul părţii responsabile civilmente, poate recunoaşte, în tot sau în parte, pretenţiile părţii civile. (3) În cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă  la despăgubiri în măsura recunoaşterii. Cu privire la pretenţiile civile nerecunoscute, părţile pot administra probe.
 Art.23. Exercitarea acţiunii civile de către sau faţă de succesori
(1) Acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale în caz de deces, reorganizare, desfiinţare sau dizolvare a părţii civile, dacă moştenitorii sau după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii acesteia îşi exprimă opţiunea de a continua exercitarea acţiunii civile, în termen de cel mult 2 luni de la data decesului sau a reorganizării, desfiinţării sau dizolvării.
(2) În caz de deces, reorganizare, desfiinţare sau dizolvare a părţii responsabile civilmente, acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale dacă partea civilă indică moştenitorii, sau după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii acestora, în termen de cel mult 2 luni de la data la care a luat cunoştinţă de împrejurarea respectivă.
 Art.79. Drepturile persoanei vătămate
În cadrul procesului penal, persoana vătămată are următoarele drepturi:
h) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
 Art.81. Drepturile inculpatului
În cursul procesului penal, inculpatul are următoarele drepturi:
f) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile premise de lege;
 art.295 Termenul de introducere a plangerii prealabile
1) Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei.
(2) Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data  persoana îndreptăţită a reclama a aflat cine este făptuitorul. În cazul în care plângerea prealabilă este formulată împotriva reprezentantului legal al acestora, termenul menţionat curge de la data numirii unui alt  reprezentant legal.
Art. 312. Cazuri de suspendare
 (1) În cazul când se constată printr-o expertiză medicolegală că suspectul sau inculpatul suferă de o boală gravă, care îl împiedică să ia parte la procesul penal, organul de cercetare penală înaintează procurorului propunerile sale împreună cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmăririi penale.
(3) Suspendarea urmăririi penale se dispune şi pe perioada desfăşurării procedurii de mediere, potrivit legii.    (Nn: pentru o perioada de maximum 3 luni)
Art. 313 Sarcina organului de urmărire pe timpul  suspendării
(4) Organul de cercetare penală este obligat să verifice periodic, dar nu mai târziu de 3 luni de la data dispunerii suspendării, dacă mai subzistă cauza care a determinat  suspendarea urmăririi penale.
 Art. 314. Soluţii de neurmărire şi netrimitere în judecată
(1) După examinarea sesizării, când constată că au fost strânse probele necesare potrivit dispoziţiilor art. 285, procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, soluţionează cauza prin ordonanţă, dispunând: a) clasarea, când nu exercită acţiunea penală ori, după caz, stinge acţiunea penală exercitată, întrucât există unul din cazurile prevăzute de art. 15 alin. (1);
 Art. 315. Clasarea
(1) Clasarea se dispune când: a) nu se poate începe urmărirea penală întrucât nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă esenţiale ale sesizării ori există unul din cazurile prevăzute la art.15 alin.(1);
b) nu se poate pune în mişcare acţiunea penală sau aceasta nu mai poate fi exercitată întrucât există unul din cazurile prevăzute de art.15 alin.(1);
 Art.316. Înştiinţarea despre clasare (1) Ordonanţa de clasare se comunică în copie persoanei care a făcut sesizarea, suspectului, inculpatului sau persoanelor interesate, care au solicitat comunicarea soluţiei.
 Art. 331. Cazurile de reluare a urmăririi penale
(1) Urmărirea penală este reluată în caz de: a) încetare a cauzei de suspendare;
bc) redeschidere a urmăririi penale.
(2) Reluarea urmăririi penale nu poate avea loc dacă a intervenit o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.
 Art. 332. Reluarea urmăririi penale după suspendare
Reluarea urmăririi penale după suspendare are loc când se constată de procuror ori de organul de cercetare penală, după caz, că a încetat cauza care a determinat suspendarea. Organul de cercetare penală care constată că a încetat cauza de suspendare înaintează dosarul procurorului pentru a dispune asupra reluării.
 Art.362. Participarea procurorului la judecată
(4) Când în cursul judecăţii constată că a intervenit vreuna din cauzele care împiedică exercitarea acţiunii penale, procurorul pune, după caz, concluzii de achitare sau de încetare a procesului penal.
 Art.366. Suspendarea judecăţii
(1) Când se constată pe baza unei expertize medico-legale că inculpatul suferă de o boală gravă, care îl împiedică să participe la judecată, instanţa dispune, prin încheiere, suspendarea judecăţii până când starea sănătăţii inculpatului va permite participarea acestuia la judecată.
(3) Suspendarea judecăţii se dispune şi pe perioada desfăşurării procedurii de mediere, potrivit legii.
(4) Încheierea dată în primă instanţă prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacată separat cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru procuror, părţile şi persoana vătămată prezente, şi de la comunicare, pentru părţile sau persoana vătămată care lipsesc. Contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la înregistrare.
4^1) Contestaţia nu suspendă executarea şi se judecă în termen de 3 zile de la primirea dosarului.
(5) Procesul penal se reia din oficiu de îndată ce inculpatul poate participa la judecată sau la încheierea procedurii de mediere, potrivit legii
(6) Instanţa de judecată este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 3 luni, dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea judecăţii.
(8) Ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate nu suspendă judecarea cauzei.
 Art. 385. Schimbarea încadrării juridice
Dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea.
(2) Dacă noua încadrare juridică vizează o infracţiune pentru care este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, instanţa de judecată cheamă persoana vătămată şi o întreabă dacă înţelege să facă plângere prealabilă. În situaţia în care persoana vătămată formulează plângere prealabilă instanţa continuă cercetarea judecătorească, în caz contrar, dispunând încetarea procesului penal.
 Art. 396. Rezolvarea acţiunii penale
(1) Instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.
(6) Încetarea procesului penal se pronunţă în cazurile prevăzute la art.15 alin.(1) lit.d) – i). 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu