Fanuta Lisman...Contractul de mediere versus acordul de mediere.

Deseori, în practică, se face confuzie între cele două noțiuni. Ambele sunt contracte însă, multe elemente le diferențiază.
Contractul de mediere este acordul de voință cu privire la soluționarea unui conflict, prin procedura medierii, în condițiile Legii 192/2006, contractîncheiat între mediator, pe de o parte, și părțile conflictului, pe de altă parte, convenție prin care mediatorul se obligă să depună toate diligențele necesare în vederea soluționării amiabile a conflictului iar părțile își asumă obligația de a achita mediatorului un onorariu si cheltuielile aferente derulării procedurii și soluționării conflictului, obligându-se totodată să respecte regulile aplicabile medierii.
Potrivit definiției date mai sus, în conformitate cu prevederile legale, contractul de mediere se încheie între mediator, pe de o parte, și părțile conflictului pe de altă parte.
Prin urmare, obiect generic al contractului de mediere îl constituie chiar procedura medierii propriu-zise ce urmează a fi derulată, cu acordul tuturor părților contractului, în condițiile legii și ale clauzelor ce se vor stabili prin contract, procedură ce are drept scop imediat generarea soluțiilor reciproc avantajoase, pentru a se pune capăt conflictului în mod amiabil. Astfel, obiect subsidiar al contractului de mediere îl constituie conflictul dintre părți.
Sub sancțiunea anulării, contractul de mediere va cuprinde anumite clauze obligatorii, impuse de lege, sancțiunea omiterii uneia din aceste clauze expres prevăzute de art. 45 fiind cea a nulității relative.
Acordul de mediere este un tot contract,  în condițiile art. 942 Cod civil (cu unele excepții ), o convenție care, pe tărâm probator, are valoarea unui înscris sub semnătură privată , potrivit art. 58, alin. 1, teza ultimă. Acordul de mediere va îndeplini condițiile cerute de lege, în funcție de obiectul său, obiect diferit de la caz la caz, în funcție de natura conflictului mediat. În situațiiile în care este necesar a fi îndeplinite anumite condiții de fond și formă, potrivit legii , acordul de mediere va trebui supus încuviințării instanței ori autentificării notarului public, după caz.

Ce le diferențiază?

  • Un prim element ce diferențiază cele două contracte este cel privitor la obiect. Contractul de mediere are în vedere procedura medierii, modul de derulare, conduita părților în timpul ședințelor de mediere, potrivit obligațiilor asumate prin contract (unele fiind impuse în mod imperativ de lege) iar acordul de mediere are de fiecare dată alt obiect, în funcție de natura conflictului mediat.
Spre exemplu, acordul de mediere poate cuprinde o donație, un partaj sau o vânzare; poate cuprinde înțelegerea soților cu privire la desfacerea căsătoriei sau o înțelegere în cazul unei răspunderi delictuale.
  • Momentul de încheiere al fiecăruia dintre contracte, este întotdeauna diferit. Contractul de mediere , astfel denumit de lege, se încheie întotdeauna înainte de declanșarea procedurii propiu-zise de mediere , în timp ce acordul de mediere se încheie la finalul procedurii de mediere, când părțile ajung la o înțelegere cu privire la conflictul ce a fost mediat.
  • Contractul de mediere se încheie între mediator și părțile conflictului, în timp ce acordul de mediere se încheie numai între părțile conflictului.
  • Sub aspectul condițiilor de formă, contractul de mediere se va încheia în formă scrisă , impusă de lege ad validitatem, în timp ce acordul de mediere va fi încheiat, de regulă, în forma agreată de părți, urmând ca în acele situații în care legea impune îndeplinirea anumitor condiții de fond și formă, părțile să ceară încuviințarea acordului de mediere sau autentificarea lui.
  • Articol scris de Fanuta Lisman

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu