Ma gandesc cum era pe vremea bunicilor, cand se duceau la profesor, uneori la preot, isi spuneau pasul si problemele le erau rezolvate. Erau intelegeri simple, verbale si avocatul nu era o solutie. Cuvintele potolite, vorba linistita si lipsa unei plati erau pe atunci "procesele" satenilor. Era o rusine daca mergeai
in instanta si te arata satul cu degetul daca erai implicat in vreun proces.
Acum trebuie sa avem dosare de judecata, ne ducem la consulatii la avocati, ii cautam ca prima si definitiva solutie. Ne place sa fim vedete, sa ne dam in spectacol, chiar daca nu mai dormim noptile cu gandul la judecata de maine, nu cea de apoi...
Spre bucuria avocatilor, romanilor le plac procesele, le plac scandalurile, sa mearga la judecata , chiar daca pentru o singura data. Ar trebui sa se gandeasca de doua ori inainte. Pentru ca nu de putine ori citesc nemultumirile publicului nostru in privinta proceselor care se prelungesc la nesfarsit. Sunt oameni care s-au saturat de salile de judecata, de avocati, tribunale si procese.
In final, pe cine sa aleg? Profesorul din satul bunicului sau avocatul de azi... Prefer mediatorul.
Pentru romanii care s-au saturat de procese, au inceput sa apara schimbari, chiar daca marunte. Profesorul de la sat se numeste acum mediator. Legea privind medierea, 192/2006, a inceput sa fie cunoscuta si de avocati. Multi dintre ei participa la work-shop-uri si se gandesc cum ar putea sa devina mediatori. Nu ne vom mai plimba prin sali de judecata, insa va trebui sa fim mai deschisi si mai comunicativi.
Apreciez ca se deruleaza proiecte de informare privind rolul mediatorului, insa lucrurile se misca inca greu si multa apa va mai trece pe Dambovita pana cand vor aparea adevaratii mediatori. In timpul asta nu ne ramane decat sa asteptam, sa ne implicam si sa vrem sa avem mediatori. Indrum avocatii sa se gandeasca de doua ori la profesia de mediator iar romanii sa inteleaga ca nu e nevoie de instanta pentru a rezolva conflictele.
Autor: Cristina Murariu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu