Medierea în Legea Mica Reforma.

 Reluam selecţia personală de referinţe la mediere din Legea privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, aprobata în şedinţa Guvernului din data de 23 iulie 2010. Facem observaţia că faţă de proiectul postat pe site-ul MJLC nu a apărut nici o modificare referitoare la mediere, Consiliul nu are postată şi probabil efectuată, nici o intervenţie, aşa că am rămas cu destule motive  de insatisfacţie pentru mediatori:

1.  lipsa obligativităţii unei proceduri prealabile de mediere înaintea proceselor în anumite cazuri. 2. numărul redus de domenii la care este prevăzută posibilitatea procedurii medierii. 3. procedura gratuită de informare asupra avantajelor medierii când judecătorul recomandă medierea. 4. impunerea avizării acordului de mediere de către autoritatea tutelară în cazul divorţului cu copii minori.

           Această lege ajută mai mult justiţiabilii decât să reprezinte o adevărată reformă a justiţiei, iar extinderea medierii este încă redusă şi discutabilă. Ea va precede aplicării codurilor de procedură de la 1 noiembrie 2011 probabil, este un pas înainte, dar nu unul hotărât. Vom încerca  să intervenim măcar la parlament, căruia i-a fost transmisă pentru discutarea  în procedură de urgenţă. 

 REFERIRI LA MEDIERE ÎN LEGEA MICII REFORME ÎN JUSTIŢIE

 Art. I. – Codul de procedură civilă se modifică şi se completează după cum urmează:

6. La punctul 1 al alineatului 1 al articolului 108^1, după litera e), se introduce o nouă literă, litera f), care va avea următorul cuprins:
„f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care, potrivit legii, participarea la şedinţa de informare este obligatorie.”

34. Articolul 613^1 se modifică şi va avea următorul cuprins: 

„Art. 613^1. – În cazul în care cererea de divorţ se întemeiază pe acordul părţilor, ea va fi semnată de ambii soţi. Atunci când este cazul, în acţiunea de divorţ, soţii vor stabili şi modalităţile în care au convenit să fie soluţionate cererile accesorii divorţului. 

Primind cererea de divorţ, în cazul prevăzut de art. 38 alin. (2) lit. a) din Codul familiei, preşedintele instanţei va verifica existenţa consimţământului soţilor, după care, va fixa un termen de două luni în şedinţă publică. La termenul de judecată, instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va trece la judecarea cererii, fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ.

În cazul cererii de divorţ prin acordul părţilor prevăzut de art. 38 alin. (2) lit.b) din Codul familiei, instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei conform acordului de mediere şi, în caz afirmativ, pronunţă divorţul fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ. Instanţa poate lua act de învoiala soţilor cu privire la încredinţarea copiilor numai după avizarea acordului de mediere, la cererea părţilor sau la solicitarea instanţei, de către autoritatea tutelară şi ascultarea minorului, potrivit legii. Instanţa poate administra orice probă consideră necesar pentru ocrotirea interesului superior al minorului.    Pentru soluţionarea cererilor accesorii privind numele pe care soţii îl vor purta după divorţ, pensia de întreţinere şi atribuirea locuinţei, instanţa va putea dispune, atunci când consideră necesar, administrarea probelor prevăzute de lege.”

35. După articolul 614, se introduce un articol nou, art.614^1 cu următorul cuprins:  „Art. 614^1. – În faţa instanţei de fond, aceasta va stărui pentru soluţionarea divorţului, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor.

În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea divorţului prin mediere.  Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul – verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.  Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea divorţului prin mediere anterior introducerii acţiunii.

36. Articolul 720^1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 720^1. – În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere.  Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de trei luni de la începerea ei.”

42. Articolul 720^7 se modifică şi va avea următorul cuprins:  „Art. 720^7 – În cursul judecăţii asupra fondului procesului, instanţa va stărui pentru soluţionarea lui, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor.

În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere. Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.  Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea litigiului prin mediere anterior introducerii acţiunii. Înţelegerea părţilor se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie.”

Art. II. – Alineatul (2) al articolului 38 din Codul familiei se modifică şi va avea următorul cuprins:   „(2) Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, în oricare din următoarele cazuri:    a) până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei şi nu există copii minori rezultaţi din căsătorie;   b) acordul părţilor este încheiat ca urmare a medierii, indiferent de durata căsătoriei şi chiar dacă din căsătorie au rezultat copii minori.”

Art. VIII. – Codul de procedură penală se modifică şi se completează după cum urmează:   1. Art.10 alin.1 litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:  „h) a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s-au împăcat, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii.”

2. După art. 16 se introduce un articol nou, art.16^1, cu următorul cuprins:  “Tranzacţia, medierea şi recunoaşterea pretenţiilor civile

Art. 16^1 – (1) În cursul procesului penal, cu privire la pretenţiile civile, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacţie sau un acord de mediere, potrivit legii.                 (2) Inculpatul, cu acordul părţii responsabile civilmente, poate recunoaşte, în tot sau în parte, pretenţiile părţii civile. (3) În cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii. Cu privire la pretenţiile civile nerecunoscute, pot fi administrate probe.”

Art. X. – (1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.  (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii sau să sesizeze direct instanţa judecătorească competentă.

Art. XIV. – Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Sursa: mediereagalati