Cum poate eșua instituția medierii în România?



Cu siguranță, nu ne dorim eșecul medierii. Ea are resursele să reușească, prin numărul mare de litigii care pot fi adresate, conflictele comunitare, capacitatea resurselor umane (în creștere, cantitativă și calitativă) și contextul favorabil. Dar, cu toate astea, următoarele cauze pot avea un rol negativ și pot determina eșecul medierii. 

Lipsa unei viziuni si a unui plan.Are Medierea, o astfel de viziune, cel puțin la nivelul celor care reprezintă profesia la nivel național?
Cineva, înțelept, spunea că ”Dacă eșuezi în implementarea obiectivelor tale, atunci înseamnă că ai planificat eșecul.”   Planul presupune că oamenii, calificați, sunt la locul potrivit, după un scop definit, și îndeplinind sarcini specifice.
Există un plan strategic, prezentat în urmă cu aproape doi ani, dar oare câți dintre mediatori îl cunosc … Reprezintă el, tot ce se poate obține pentru interesele corpului profesional și binele medierii în România?! 

Lipsa transparenței și a unei comunicări neinteresate, asupra deciziilor în mediere.
”De ce trebuie să știe fiecare mediator ce decizie se ia  și cui slujește ea? … Nu are sens… Tot ce trebuie să știe mediatorul autorizat, e ceea ce s-a stabilit deja… Comunicarea și transparența sunt chestii complicate, și nu știm cui folosesc, până la urmă… De ce să o facem?” 
Răspunsurile sunt firești:
-principalul motiv pentru a comunica și a fi deschis, e că toată lumea și fiecare, este prezentă/prezent la masa deciziei. Nu neapărat, că sunt cu toții de acord. dar măcar, participă și ei, indirect.
-mediatorii vor ști care sunt problemele reale, și care sunt cele, particular, nesemnficative.  Pentru care trebuie să contribuie fiecare, cu resursele și competențele proprii, sau pentru care au nevoie să se unească, în satisfacerea interesului comun.
-dacă nu știu care sunt obiectivele (datorită lipsei de transparență și comunicării disfuncționale), cum pot mediatorii să-și dea seama că reprezentanții lor în consiliu  sunt în „offside”?

Lipsa „liderșipului”, ca și cum acesta ar fi desuet. Așa o fi, oare? 
Hmmm…. Uneori în istorie, marile schimbări sunt generate de oameni care luptă pentru crezul și valorile lor.  Fără să fie membri în asociații profesionale sau să se supună deciziei unui terț.
Între asumarea unui rol mioritic și co-participarea la decizia autodeterminării, care sunt sarcinile prescrise, cotizantului instituționalizat?
„Fiecare să-și facă treaba lui, și să nu se amestece în afacerile comenduirii.”
Poate că, pe termen scurt, funcționează, însă, pe termen mediu și lung, oamenii nu pot răspunde cu motivație proprie la ceva ce lipsește.
Respectiv, un lider… Deschis, recunoscut, model, mereu pozitiv, echilibrat, cu atitudine constructivă și purtător de viziune. Viziune, dincolo de limita rațiunii percepute.

Raportul dezechilibrat, în structura consiliului, dintre reprezentații școlilor de formare și cei ai mediatorilor.
Al cui interes îl apără un consiliu, din care majoritatea promovează și susține interesele unor școli de formare?
Și nu mai e perioada medierii, pe baza proiectelor comunitare, cu finanțare nerambursabilă. E nevoie de dovada câștigului, în  mediere, din practică. Ca profesie liberală. Sau, ca și alternativă la sistemul juridic.
Soluția, e simplă. Cei care intră în structura consiliului să se dedice doar protejarii intereselor mediatorilor, și nu formării. Poate chiar interzicerea implicării în formare, pe durata mandatului.
Chiar și asociațiile profesionale, copiază stilul și managementul școlilor de formare.  O fi, asocierea, un drept constituțional și înălțător, dar să obligi pe fiecare să se înscrie într-o asociație profesională, pare forțat.
Lupta pentru membrii noi, continuă. Cu cât mai mulți, cu atât  mai bine se va putea controla o decizie favorabilă grupului propriu. Sau nu, căci nici în asociații, membrii nu știu de ce susțin, pe cine susțin.
Politic vorbind, da.  E mai ușor să convingi o structură care respectă o autoritate, însă ce te faci, când autoritatea asta slujește propriilor interese și nu celor libere, adică ale fiecărui mediator, independent sau nu.
Riscul sau tendința, previzibilă de altfel, identifică un raport direct între numărul de membri și locurile protejate, din viitorul consiliu. Unde intră competența? La mulțime? Și cine are capacitatea să o cearnă? Managementul unei asociații, bazat pe școala de formare?

Lipsa feedback-ului beneficiarilor. Uneori, deși bine intenționați, beneficiarii serviciilor pot produce mult rău. Din păcate, în mediere vocea acestora e tăcută. Nu se aud beneficiari care vorbesc de mediere, ci se aud mediatori vorbind despre mediere.
Pentru cei care nu știu, revoluția începe, întotdeauna, de la beneficiari.  

Autor: mediator Daniel Vieru

4 comentarii:

  1. Trist, dar adevarat!
    Concret...ce trebuie facut, exista un plan?

    Despre ce plan este vorba "Există un plan strategic, prezentat în urmă cu aproape doi ani, dar oare câți dintre mediatori îl cunosc … "

    RăspundețiȘtergere
  2. Trist...dar adevarat.

    Si ca tot vorbeai de un plan "Există un plan strategic, prezentat în urmă cu aproape doi ani, dar oare câți dintre mediatori îl cunosc … ", ne poti spune mai multe.....in acest sens????

    RăspundețiȘtergere
  3. Ne sunt aratate greselile altora,fara solutii concrete ,fara o viziune si un proiect. E doar o critica pentru construirea unei imagini a unui formator patron de scoala de formare care realizeaza aceleasi beneficii ca si cei lalti din consiliu.

    RăspundețiȘtergere
  4. D-lor Anonimi...,

    Daca nu ati fi 'anonimi' v-ar raspunde ceva de genul urmator:
    1. nu e trist, e un prilej de invatare, prin identificarea unor aspecte problematice care poti fi indreptate.
    2. Nu sunt patron de firma de formare, ci doar formator principal. Tin la asta si iubesc sa fiu formator, cu toate frustrarile si bucuriile implicate. In plus, nu sugerez, recomand, oblig si la inscrierea intr-o asociatie profesionala, ci subliniez absolventilor cursului, la care sunt formator, sa aleaga singuri, dupa propriul interes si ceea ce primesc din partea acestor asociatii.
    3. Nu arat greseli personale ale altora, pt ca in articolul meu m-am centrat pe probleme si nu pe oameni. Unii ar spune ca am fost chiar didacticist, urmand o abordare manageriala.
    4. Cand voi hotari, si daca, sa-mi asum un rol de candidat la a deveni membru in CdM, o voi face ca urmare a unui mandat cu obiective concrete, tinand cont de cele semnalate.
    5. Urmeaza o perioada importanta pentru fiecare mediator, prin punerea in discutie a R.O.F., regulamentul de organizare si functionare a consiliului. Importanta, pentru ca stabileste cine, de ce si cum va conduce institutia medierii la nivel national.

    Astea vi le-as spune, probabil, daca nu ati fi anonimi.

    Doamne ajuta.

    RăspundețiȘtergere