Propunere pentru Conferinta Nationala a Mediatorilor 2013 - mediator Paul Aghinita

In a doua decada a lunii sptembrie anul curent, am mers, din proprie initiativa, in calitate de mediator, la directorul liceului din localitatea unde imi desfasor activitatea, cu propunerea de a colabora cu scoala respectiva, in sensul sa imi ofer cunostintele si o mica parte din timp, pentru a ajuta elevii(in cadrul orelor de dirigentie sau dupa orele de curs) sa intelega unele aspecte, unele notiuni necesare educatiei lor si care nu sunt prevazute in programa scolara.

Paul Aghinita, mediator

De unde a venit motivatia actiunii mele?
In primul rand, am constatat(din putina mea experienta ca mediator) ca cetatenii adulti care mi-au fost parti in procedura medierii, sunt lipsiti de cele mai elementare cunostinte de drept, nu isi cunosc drepturile si obligatiile personale, iar despre conflict si modalitatile de solutionare a acestuia nu cunosc decat, citez: „cum, spune legea”!
Aici este vorba de educatie, mai exact lipsa acesteia, despre educatia primita in famile, scoala, mediu social. Din pacate, pentru multi dintre concetatenii nostri nu putem face mare lucru in termen scurt, insa mai avem o cale… cea a educarii tinerilor.
Intamplarea face ca, intr-una dintre medierile incheiate cu succes, am avut ca parte( alaturi de parintii sai) un tanar ce tocmai pasise pragul maturitatii. A fost o experienta utila si placuta in acelasi timp, in care am remarcat deschiderea tinerilor catre dialog si pot spune ca acesta persoana tanara si fara mare experienta in viata a fost un liant intre partile aflate in conflict, un factor important al intelegerii.
In al doilea rand, am inteles ca rolul nostru, al mediatorilor din Romania acestor timpuri, este un rol de pionerat, iar modul cum reusim sa ne afirmam in mediul social in care traim este unul decisiv, atat pentru noi cat si pentru generatiile viitoare. Rolul nostru trebuie sa fie activ, dinamic, in sensul si spiritul profesiunii noastre. Fiecare dintre noi avem datoria, obligatia chiar, de a cauta sa schimbam ceva in bine si sa iesim putin din rand si prin asumarea rolului de educator. Suntem mesagerii comunicarii, a bunelor relatii, a pacii.
In al treilea rand, sa nu uitam ca noi, ca toti liberii profesionisti din lumea asta, traim din prestarea unor servicii, din plata unui onorariu de catre clienti. Posibilitatile de promovare a noii noastre profesiuni sunt destul de limitate.
Sa privim putin ca o afacere profesiunea nostra. Avem nevoie de o piata. Piata exista, este vasta si neacoperita. In cazul nostru, ca a tuturor deschizatorilor de drumuri, piata se formeaza si se educa in timp.
Cum putem intra pe acesta piata si cum putem sa ne-o formam in calitate de pioneri? Eu, Paul Aghinita, in calitate de mediator, intentionez sa ies la pensie din aceasta profesiune! Este dorinta mea.
Pasii mici si siguri fac posibil acest deziderat. Vreau sa am rabdarea si priceperea sa-mi formez o piata educata si corect informata.
Care este cel mai simplu si sigur raspuns ? Simplu, educatia. Educatie care este insuficienta in scolile romanesti, pe langa societatea romanesca in ansamblu.
Si nu in ultimul rand, unul dintre motivele dorintei mele de a colabora cu scolile este si acela ca imi doresc, pur-si-simplu, sa impartasesc si altora cunostintele acumulate in timp. Necomunicarea acestora insemna irosire.
Ce folos au anii de acumulare a informatiilor, experienta si educatia noastra, daca nu le impartasim?
Suntem fiinte sociale si locul nostru este in societate si nu in afara ei. Uitam, de cele mai multe ori, acesta axioma fundamentala.
Revenind la oferta mea facuta liceului din localitate, pot spune ca a fost primita cu deschidere si placuta surprindere si am primit asigurari ca in proxima sedinta a consiliului profesoral va fi discutata si aceasta propunere. Dar pana la ora scrierii acestui articol, din pacate, nimic nu s-a concretizat. Propusesem sa vin cu informatii utile elevilor din clase terminale, informatii despre capacitatea de exercitiu si folosinta a persoanei, informatii despre conflict si modalitati de prevenire si rezolvare a acestuia.
Se pare insa ca noi,cetatenii romani, suntem obisnuiti sa asteptam totul de la stapanire, sa vina de sus recomandari si directive. Se pare ca initiativa unei persoane cu o profesiune liberala, autorizata in conditiile legii, care poate sa medieze conflictele cetatenilor, sa redacteze si sa incheie acorduri durabile, ce pot fi supuse autentificarii, care vine in mod gratuit (si necesar) in ajutorul tinerei generatii, nu reprezinta o prioritate pentru institutorii nostri.
Asadar, propun ca la Conferinta Nationala a Mediatorilor sa ne rezervam cateva minute, in care sa adoptam o pozitie comuna, o oferta de propunere a unui parteneriat cu scolile din tara, pe care, cu ajutorul Consililui de Mediere, sa o inaintam Ministerului Invatamantului. Parteneriat la care sa adere mediatorii sau asociatiile profesionale care doresc sa-si ofere benevol serviciile de informare si educare in scoli.
In urma faptelor relatate aici, am impartasit ideea mea si altor colegi mediatori cu rugamintea ca oricine care crede ca este o idee viabila, sa faca demersurile necesare in localitatea unde isi desfasoara activitatea pentru a da curs acesteia.
Constat cu placuta surprindere ca acesta initiativa este foarte bine primita si de bun-augur si rog a se da curs si sus-mentionatei propuneri.
Paul Aghinita, mediator