Europa nu vrea mediatori avocaţi sau jurişti fiindcă au ochelari de cal!!!

Sute de avocaţi şi jurişti au dat năvală în centrele de formare din toată ţara, ca să se pregătească pentru o nouă meserie part-time: cea de mediator. Cum în ţările europene majoritatea mediatorilor sunt psihologi şi sociologi (avocaţi foarte puţini), mediatorii noştri riscă să nu fie recunoscuţi de UE, după ce au băgat bani grei în cursuri. Încă nu există directive în acest sens, dar statutele organizaţiilor de mediere din Europa îi recomandă pe psihologi şi sociologi ca fiind cei mai apropiaţi de ceea ce ar trebui să fie un mediator. Sigur, legal, oricine poate deveni mediator, indiferent de profesie. „Jumătate dintre mediatorii europeni sunt psihologi, foarte puţini sunt avocaţi, invers faţă de cum e în România. Europa nu vrea mediatori avocaţi sau jurişti fiindcă au ochelari de cal. Prin natura sa, această breaslă tinde să se apropie mai mult de o parte decât de alta, să dea dreptate unei singure părţi. Or, în mediere, nu trebuie să se întâmple aşa ceva. Mediatorul trebuie să facă astfel încât nici o parte să nu iasă în pierdere, aşa cum s-ar întâmpla în Justiţie. Ori ambele părţi au dreptate, ori amândouă sunt vinovate, asta înseamnă medierea. În România se întâmplă că breasla avocăţească încearcă să monopolizeze din faşă această profesie nouă, ca să câştige şi mai mulţi bani”, ne-a explicat R.P Oostveen, un olandez care a pus pe picioare în România o asociaţie de formare a mediatorilor. La noi, lucrurile stau invers faţă de ţările europene. Pentru a realiza amploarea avocaţilor care vor să se facă mediatori, să luăm exemplul centrului de formare de la Craiova, pus pe picioare de Ministerul Justiţiei: din ultimele 200 de cereri, aproape 50% sunt avocaţi, peste 13% – jurişti, iar restul au diverse profesii. Există un singur psiholog şi nici un sociolog. Cam aceeaşi situaţie o regăsim la mai toate centrele din ţară pornite din iniţiativa Ministerului Justiţiei. În judeţe mai sunt şi alte asociaţii care formează mediatori şi care nu au nici o legătură cu Ministerul Justiţiei. Diferenţa este că în astfel de centre nu predomină breasla avocăţească. Ministerul a înfiinţat şi o entitate care să-i acrediteze pe toţi cei care vor să devină mediatori autorizaţi: Consiliul de Mediere. Acesta este format din nouă membri: trei sunt avocaţi de profesie, doi sunt jurişti, iar restul au alte profesii. Consiliul încă nu funcţionează, deocamdată se află în stadiul de redactare a criteriilor pe baza cărora vor fi acreditaţi mediatorii. Cei de la Consiliu nu par să aibă nici o problemă legat de faptul că mediatorii noştri sunt „pe dos” faţă de cei europeni. Constantin Gavrilă, şeful Consiliului, recunoaşte că „poţi să fii cel mai mare avocat din lume, dacă la mediere spui un cuvânt care avantajează o parte, ai stricat totul” sau că, într-adevăr, „componenta psihologică este extraordinar de mare”.Susţine, însă, că marea masă a mediatorilor nu trebuie să fie formată din psihologi sau sociologi.Paradoxal, ne pregătim să aruncăm pe piaţă mediatori acreditaţi, dar nici măcar nu avem o lege completă în acest sens. Legea 192 din 2006 nu numai că nu configurează clar profesia de mediator, dar nu poate fi aplicată fiindcă este incompletă. Nu specifică în ce situaţii anume poate interveni mediatorul.Situaţiile sunt numeroase: dreptul familiei, insultă, calomnie, criminalitate minoră (vătamare corporală, tulburare de posesie, distrugere de bunuri, înşelăciune), accidente rutiere cu pagubă mică, protecţia consumatorului, litigii de muncă, contracte comerciale şi multe altele. În principal, meseria de mediator presupune ca, într-o dispută, să regleze astfel lucrurile, încât cazul să nu ajungă în instanţă. Astfel, clienţii săi împuşcă doi iepuri dintr-o dată: nu mai plătesc o grămadă de bani pe avocaţi şi taxe de timbru şi nici nu mai pierd timp preţios, aşteptând termenele de judecată.
Sursa: Gandul.ro