1.1. Avantajele medierii pentru magistrati
In fiecare an, in instantele romanesti se solutioneaza peste 2 milioane de cauze, din care 20% in materie penala. Cum medierea se poate aplica in orice cauza ce tine de materia civila si doar partial in materie penala, teoretic aproximativ 80% din cauzele aflate pe rolul instantelor ar putea fi solutionate prin mediere.
In felul acesta s-ar rezolva problema supraincarcarii judecatorilor cu dosare de solutionat. Pentru cauzele solutionate prin mediere mai inainte de sesizarea instantei, in timp se va obtine o scadere a numarului dosarelor aflate pe rolul instantelor. Pentru cauzele solutionate prin mediere in timpul proceselor, judecatorii nu vor mai trebui sa isi motiveze in mod detaliat solutiile, limitandu-se la a lua act de acordul partilor; evident, in acest caz exercitarea cailor de atac nu si-ar mai gasi rostul, ceea ce va duce si la scaderea numarului de dosare aflate pe rolul instantelor de control judiciar. In toate situatiile, judecatorii vor castiga timp pentru a studia mai mult si mai bine celelalte dosare, legislatia aplicabila lor si jurisprudenta incidenta. Ceea ce va duce, inevitabil la o scadere a timpului necesar solutionarii acestor din urma cauze si la o crestere a calitatii actului de justitie in dosarele in care este necesara cu adevarat interventia unui magistrat pentru lamurirea situatiei de fapt si de drept in cadrul unui litigiu.
1.2. Avantajele medierii pentru sistemul juridic
Pentru sistem, medierea va presupune reducerea de catre stat a unor cheltuieli sau, poate, alocarea lor mai judicioasa pentru dosarele ramase pe rol. Pentru societate in ansamblu, medierea ar putea in timp duce la cresterea gradului de tolerare a comportamentelor neconvenabile si la un alt nivel de solutionare a litigiilor.
1.3. Avantajele medierii pentru parti
Ceea ce partile nu intrevad atunci cand promoveaza o actiune sunt sansele de a castiga procesul, timpul cat va dura acesta si cheltuielile finale ale demersului judiciar.
In privinta primul aspect, justitia romana sufera de problema lipsei de jurisprudenta unitara. Datorita legislatiei deficitare, dar si a unei exacerbari a rolului judecatorului in interpretarea legii, nu putine sunt situatiile in care actiuni similare sunt solutionate in mod diferit de judecatori din instante din judete diferite sau uneori chiar din aceeasi instanta. Oricum, prin intermediul medierii niciuna dintre parti nu este stigmatizata ca perdant.
Cu privire la durata de solutionare a cauzelor, datele statistice oficiale arata ca pentru fiecare etapa de judecata media este de 6 luni. Realitatea este insa ca sunt cauze ce trateaza subiecte importante pentru parti, cum ar fi cauzele funciare, de dreptul muncii sau de familie care dureaza inadecvat de mult raportat la obiectul dosarului. Evident, medierea ar determina accelerarea solutionarii litigiului.
In fine, legea prevede o anumita taxa de timbru pentru a introduce o actiune in justitie. La aceasta se adauga taxele pentru copierea actelor din dosar, taxele pentru promovarea cailor de atac, onorariile destinate avocatilor pentru fiecare cale promovata. In conditiile in care sunt posibile mai multe rejudecari in cazul comiterii unor greseli ce impun reluarea ciclului procesual, cheltuielile totale nu pot fi anticipate. Daca mai adaugam si pierderile suferite de parti ca urmare a trecerii timpului rezultate din nefolosirea obiectului judecatii, vedem ca cifra poate fi mai ridicata.
Fata de aceste aspecte este preferabila, cu siguranta, apelarea la mediator, care ar presupune cheltuieli financiare reduse, dar, mai ales, reducerea timpului de solutionare a diferendelor si obtinerea unui rezultat multumitor pentru toate partile implicate.
2. Rolul judecatorului in popularizarea medierii
Potrivit dispozitiilor din Codul de procedura civila, in dreptul nostru judecatorul se poate implica in materie civila si uneori chiar penala pentru a obtine impacarea partilor (conciliere judiciara). Legea nu dezvolta insa modalitatile prin care organul judiciar se poate implica in concret in aceasta procedura.
Insa, potrivit Legii medierii, judecatorul trebuie sa recomande partilor sa apeleze la mediere. Ata cum am aratat in partile anterioare ale studiului nostru, aceasta presupune comunicarea catre parti a unor informatii cu privire la rostul si modul de desfasurare a medierii, precum si a locului unde se gasesc date despre mediatori.
Singura, aceasta incunostintare nu va putea avea succes decat poate peste o perioada lunga de timp. Pentru ca medierea sa functioneze, existenta ei trebuie adusa la cunostinta publicului larg prin politici de popularizare, respectiv la cunostinta justitiabililor prin moduri specifice.
2.1. Popularizare generala
Ministerul Justitiei si Consiliul de Mediere au principalul rol in aducerea la cunostinta maselor a existentei medierii. Prin programe de intindere larga se pot demara campanii de constientizare a populatiei cu privire la modul de organizare a sistemului judiciar, la existenta mijloacelor alternative de solutionare a litigiilor, la modul de desfasurare a medierii si la avantajele acesteia. Evident, mijlocul de comunicare este mass-media, de aceea campaniile de informare, comunicatele de presa si emisiunile radio si televizate au un rol principal. Nu trebuie omisa inserarea in programele scolare, in cadrul orelor de educatie civica sau de drepturile omului, a unor notiuni elementare in acest sens. Cunostinte mai aprofundate pot fi predate la facultati precum cele de drept, de psihologie ori de asistenta sociala.
Pe site-urile web ale cabinetelor de mediere este indicat sa se posteze, pe langa informatiile practice, si cazuri concrete de medieri realizate sau care se pot realiza. Hotarari prin care se ia act de acordurile de mediere se pot expune site-urile instantelor cuprinse in portal, dar si pe blogurile magistratilor (cu respectarea, acolo unde e cazul, a confidentialitatii anumitor elemente legate de persoanele implicate sau de faptele mediate) si pe listele virtuale de discutii ale acestora.
In mod regulat, cu sprijinul elevilor sau studentilor, se pot organiza campanii de informare, constand in distribuirea de pliante si oferirea de informatii verbale cu privire la mediere, in special cu privire la costuri si durata.
Nu este exclusa ideea de a crea o retea de centre regionale si/sau locale, inclusiv in mediul virtual, de unde particularii sa poata obtine o parere impartiala si informatii despre procedura medierii, chiar prin telefon, prin scrisoare sau prin e-mail.
In fine, odata cu modificarea codurilor de procedura, se poate prevedea ca in continutul citatiei sa existe mentiuni cu privire la posibilitatea recurgerii la mediere si a faptului ca statul faciliteaza pecuniar aceasta procedura. Ar fi indicat ca la depunerea inscrisurilor la registratura sau odata cu citatia sa se comunice din partea instantei o lista cu drepturile si obligatiile partilor, inclusiv facilitatile acestora in vederea recurgerii la mediere.
2.2. Popularizare specifica
Acest tip de popularizare a medierii vizeaza eforturile care trebuie facute la nivel local.
Avem in vedere in primul rand necesitatea publicarii numelor si a datelor de contact ale mediatorilor. Un tabel in acest sens trebuie sa se gaseasca la fiecare instanta si parchet. Cu timpul, astfel de liste ar trebui sa fie disponibile la orice institutie care lucreaza cu publicul, cum ar fi primaria, prefectura, directia de finante, inspectoratul teritorial de munca, dar si scoli si spitale, unde afluxul de populatie este semnificativ.
In afara datelor de contact, este necesara existenta unor informatii permanente cu privire la mediere la afisierul din fiecare institutie. Referindu-ne in special la instante si parchete, inca de la intrarea in institutie justitiabilul trebuie sa aiba la indemana afise prin care sa fie atentionat cu privire la mediere, inclusiv postate pe usa fiecarei sali de judecata. De asemenea, un loc special de informare existent atat la intrarea in institutie, cat si langa fiecare sala de judecata trebuie sa ofere pliante continand informatii primare despre mediere. Nu trebuie omisa comunicarea despre facilitatile oferite de stat: dreptul la restituirea taxei judiciare de timbru, dreptul persoanelor paupere de a solicita recuperarea onorariul mediatorului daca li s-a aprobat cererea de acordare a ajutorului public judiciar in materie nepenala cand s-a parcurs procedura de mediere a litigiului anterior inceperii procesului sau s-a solicitat medierea dupa inceperea procesului, dar inainte de prima zi de infatisare.
Cel mai important rol va reveni, pentru o perioada chiar semnificativa de timp, magistratilor. Prin autoritatea pe care o detin, judecatorii si procurorii pot impune cu usurinta partilor sa apeleze la mediatori, dupa declansarea procedurii judiciare. Chiar daca efortul va fi unul considerabil la inceput datorita informatiei redundante de transmis si a timpului relativ redus impus de incarcatura cu dosare pe sedinta, efectul pe termen mediu si lung va fi unul semnificativ, fara indoiala. Oricum, procedura de informare ar fi mai rapida daca judecatorul ar remite partii, chiar in sala, o brosura cu datele necesare, iar partilor lipsa daca li s-ar comunica odata cu citatia un astfel de material.
Pentru ca judecatorii si procurorii sa fie sensibilizati, la randul lor, asupra importantei medierii, trebuie sa li se transmita informatii minime cu privire la aceasta. Structurile teritoriale, locale, de mediatori au aici un rol esential. Trebuie incheiate protocoale si organizate intalniri periodice intre mediatori si magistrati pentru gasirea unor practici administrative de comun acord cu privire la popularizarea medierii pe de o parte, si cu privire la modul de functionare a medierii in tipuri de cauze, pe de alta parte. De asemenea, este utila participarea mediatorilor impreuna cu judecatorii si avocatii la mese rotunde, dezbateri, emisiuni radio-TV, tocmai pentru a arata populatiei ca medierea nu contine nimic ocult si este un mijloc agreat de cele mai avizate autoritati ale statului [1].
3. Concluzii
Numarul mare al dosarelor de solutionat in Romania, raportat la procedurile greoaie si multiplele motive de amanare, poate afecta posibilitatea instantelor competente de a instrumenta cazurile intr-un termen rezonabil, dupa cum prevede art. 6 paragraful 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului [2]. Pe de alta parte, nu intotdeauna solutia magistratului rezolva problema reala a partilor.
In acest context, medierea este o institutie care permite accesul la justitie prin simplificarea procedurilor: acestea devin simple, rapide si mai putin costisitoare. De aceea, trebuie luate masuri pentru facilitarea sau, dupa caz, incurajarea concilierii partilor sau a solutionarii conflictelor pe cale amiabila, chiar inainte de demararea procedurii judiciare sau pe parcursul unei proceduri deja initiate.
Avantajele proprii ale acestor modalitati de justitie privata si criza eficientei sistemelor jurisdictionale au recastigat interesul pentru aceste metode consensuale de pacificare a conflictelor. Este clar ca medierea previne si reduce supraincarcarea instantelor. In felul acesta, judecatorii se vor putea concentra pe cauzele cu adevarat importante, fara a-si risipi energia si timpul in dosare relativ simple. Pentru aceasta, nu numai ca judecatorii trebuie sa incurajeze partile sa apeleze la mediatori la inceputul procedurii si in orice alt stadiu al acesteia, dar si avocatii trebuie sa isi indeplineasca aceasta obligatie inscrisa deja in codul lor deontologic [3].
Suntem convinsi ca medierea va contribui la reducerea costurilor economice si sociale produse de litigiul clasic, atat pentru parti, cat si pentru organele judiciare, si la reducerea perioadei de timp necesare solutionarii conflictului. In fine, medierea va permite recurgerea la principiul echitatii si nu doar la litera legii, precum si o mai mare discretie cu privire la conflict.
Sursa: Cristi Danilet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu