In acest curs se urmareste dobandirea de cunostinte minime de tehnica a comunicarii, accentul punandu-se pe comunicarea partilor implicate in conflict.
Îmi permit să opinez că pentru a fi performant și a impune această profesie atare cunoștințe , oricât de temeinic însușite sunt absolut insuficiente.
Medierea se va putea impune doar prin performanța înaltă a unui corp profesional foarte bine pregătit apt să presteze servicii de foarte bună calitate , să facă dovada unor cunoștințe temeinice pluridisciplinare.
Birourile de mediatori vor trebui să ofere servicii complete și complexe , ce vor necesita fie colaborarea unor specialiști din domenii diferite, fie policalificarea mediatorului.
Exacerbarea importanței comunicării și a încurajării exclusiv a comunicării părților fără a avea în vedere și alte aspecte este în opinia subsemnatei o eroare grosieră.
Trebuie să avem în vedere că legea 192/2006 ne permite să redactăm acordurile de mediere, și ca atare trebuie să deținem cunoștințele juridice necesare în vederea redactării acestora de atare manieră încât acestea să nu constituie doar o reproducere fidelă a celor convenite de către părți , ci , în egală măsură , și un titlu executoriu care să poată fi adus la îndeplinire fără probleme.
Odată încuviințat acordul de mediere acesta devine titlu executoriu. Iar în măsura în care maniera de redactare a acordului este deficitară și nu va putea fi pus în executare , ”reclama” făcută medierii va fi una negativă.
Iar aceste minusuri se vor face simțite în situația în care colegii care nu au cunoștințe juridice nu vor conștientiza că se impune să dobândească noțiuni elementare de drept sau să își asigure serviciile unui jurist în prealabil redactării unui acord de mediere.
La rândul lor juriștii vor trebui să se pregătească temeinic în domeniul comunicării și al psihologiei.
Aceste minusuri care s-ar putea ivi în practică nu vor putea fi corectate sau prevenite decât printr-o pregătire suplimentară a corpului mediatorilor , corp profesional care se află în formare , printr-o pregătire continuă în profesie , care să asigure dobândirea unor noțiuni de drept , a unor tehnici de comunicare , a unor noțiuni temeinice de psihologie.
Pentru aceasta s-ar impune organizarea de cursuri de pregătire la nivel național.
În măsura în care mediatorii vor rămâne la bagajul de cunoștințe dobândite în cadrul programului de formare , prevăd un eșec al medierii , care se va cantona într-o anexă a avocaturii , folosind avocaților mediatori pentru a-și scuti clienții de taxele de timbru și a transforma instanțele de judecată în autentificatori de acte în locul notarilor , că la instanță ”e gratis”.
Și , în această manieră , medierea va pierde orice șansă de a se afirma ca profesie de sine stătătoare , urmând să constituie o rudă săracă deplin subordonată unor profesii juridice.
Autor
COSTAS FLORENTINA MEDIATOR AVOCAT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu