Constantin Asofronie...Despre specializarea mediatorilor (II)
Voi continua primul meu articol pe aceasta tema cu alte cateva opinii. Desigur, este necesar cu timpul sa acumulezi cunostinte din mai multe domenii, altfel nu faci fata nici macar cu studiile juridice, pe care unii cred ca ii recomanda ca mari specialisti in mediere. Dar nici ca inginer, psiholog, profesor, psiholog, sociolog, medic sau orice alt specialist cu studii superioare, nu trebuie sa spui ca studiile juridice te incurca ori te indeamna sa consiliezi sau sa judeci partile, in loc sa mediezi conflictul dintre ele. Ambele pretentii sunt extremiste si adevarul este, ca de obicei, la mijloc. Cine nu intelege asta si mai rau, o impune si altora, dovedeste ca nu poate avea intelegerea necesara pentru acest domeniu hibrid care este medierea, cu atat sa performeze in solutionarea conflictelor din orice domeniu, cu atat mai putin nu poate face pe altii sa ajunga la o intelegere.
Deja cateva persoane erijate de mult in factotum in mediere, arogane si exclusiviste, au edictat ca ele vor stabili in ce domenii este necesara specializarea, depasind limitele legale, didactice, libetatea de alegere si autocunoasterea mediatorilor, dar si absurdul, prin aceea ca stiu ele mai bine ce-mi lipseste mie, de exemplu, ca sa mediez intr-un domeniu sau altul.
Ca jurist, mi-am dat seama ca nu pot patrunde in iţele conflictului si nu pot convinge partile fara puţina psihologie sau sociologie. Apoi, in functie de domeniul conflictului, am inceput sa caut date si informatii despre domeniul respectiv, pentru a intra in tema conflictului si a merge alaturi de parti spre dezlegarea lui. Neavand studii economice, am simtit ca experienta proprie nu-mi este de ajuns sa patrund in clauzele unor contracte si aspectele lor financiare, asa ca am hotarat sa fac o scurta specializare in domeniul financiar-bancar, fie ca are sau nu vreo persoana din Consiliul de mediere sau vreun coleg alta parere. Cand am fost cautat pentru o mediere intre o victima si un agresor, nu a mai fost nevoie sa ma gandesc la o specializare, pentru ca intr-o perioada de cativa ani a activitatii mele am trait in acest mediu si a trebuit sa rezolv cauze complexe, pe care mi-as fi dorit sa le vad rezolvate prin mediere. Mai ales pentru faptul ca, dupa mult efort, cheltuieli, presiuni, observatii critice, supunerea la unele activitati indoielnice dispuse de sefi sau procurori, ma trezeam ca in dosarul trimis dupa luni de zile in instanta, partile se impacau in fata judecatorului si toata munca, cheltuielile si tensiunile prin care treceam se duceau de rapa, complesindu-ma inutilitatea acestora.
Cand un coleg avocat, mare specialist in civil mi-a cerut cateva sfaturi, nu am facut-o pe desteptul si i le-am dat, simtind ca si el, ca si mine, nu ne pricepem la toate si avem tot timpul de invatat. Cu atat mai mult ca mediatori, pentru ca in fata noastra pot veni oameni cu probleme variate, de unele poate neauzind sau poate necunoscandu-le aproape deloc. Si atunci? Consider ca trebuie sa nu ni se impuna ce specializari trebuie sa urmam, fiecare trebuie sa declare domeniile in care se pricepe mai bine, sa aleaga singur cazurile pe care poate sa le rezolve, iar in rest sa-si decline disponibilitatea, recomandand partilor, potrivit legii, sa se adreseze altor colegi. Vremea cand toti se pricepeau la toate a trecut de mult, experienta statelor dezvoltate ne indruma spre specializare, pentru ca serviciul prestat de mediator nu poate fi de calitate in orice domeniu, iar interesul si obligatia membrilor consiliului sunt, in afara cresterii numarului de mediatori, si de a asigura o calitate acceptabila a acestui serviciu.
Mai mult decat atat, sustin ca trebuie sa plecam cu sanse egale, sa nu mai impunem ceva intr-o profesie profund liberala, interesul nostru, cererea pietii, alegerea domeniilor, fiind singurele care ne vor indrepta catre niste forme de specializare, asa cum se intampla de mult timp in alte profesii liberale, si nu numai. Consiliul de mediere trebuie numai sa avizeze eventualele cursuri de pregătire continuă, conform art. 7-8 din Legea 192/2006, dupa o apreciere exhaustiva, nu de esenta sau utilitate, cu atat mai mult cu cat in Consiliul de mediere sunt si vor fi mediatori care nu au nici o legatura cu activitatea didactica sau formarea profesionala a adultilor ori sunt in conflict de interese, aproape toti fiind patroni de furnizori de servicii de formare iniţială a mediatorilor şi, deja conturându-se în mari furnizori pentru pregătirea continuă, adică perfecţionare (generală şi obligatorie) sau specializare (individuală, pe grupuri, dar facultativă-voluntară). Daca 10 mediatori aleg un domeniu de activitate si negociaza cu un formator autorizat un curs de specializare pentru ca nu au studii in domeniu, consiliul trebuie sa se bucure ca respectivii mediatori vor sa presteze un serviciu de mediere de calitate mai buna, sa nu le puna bete in roate din motive personale sau invidie si sa avizeze imediat acel curs. Mai ales ca urmarea unui asemenea curs inseamna cheltuieli financiare, lipsa de la activitatea de baza si familie, alte sacrificii adaugate la cele din formarea initiala si neacoperite inca de castigul din medierile desfasurate.
Subliniez inca o data, nu mai trebuie facut caz de studiile mediatorilor, de formatorul care ne-a intiat, experienta sau vechimea in profesie, nu trebuie sa ne mai arogam dreptul sa impunem cate ne trec prin minte in mediere, pentru ca in aceasta profesie liberala este loc pentru inca multa lume, piata cere mediere si este nevoie de mediatori, iar acestia sunt liberi sa aleaga cazurile si specializarile dupa cum apreciaza fiecare. Bine ar fi ca medierea sa fie mai mult promovata, mediatorii sa fie mai bine organizati, sa se ajute si sa se completeze intre ei, sa gaseasca solutii pentru perfectionarea pregatirii si sa propuna imbunatatirea reglementarilor astfel incat si in Romania, profesia de mediator sa fie cat mai curand cunoscuta, apelata, respectata si valorata asa cum se intampla in alte tari.
Specializarile si perfecţionarea pregătirii mediatorilor nu este inca reglementata in Romania, deşi acesta atributie trebuia îndeplinită după consultarea asociaţiilor şi mediatorilor, de către Consiliul de mediere. Acesta este investit de legea 192/2006 cu atribuţii de reglementare a profesiei de mediator, astfel: la art. 20 lit.b, c si l din Legea 192/2006, astfel cum a fost modificata prin Legea 370/2009, Consiliul de mediere: “b) elaboreaza standardele de formare in domeniul medierii; c) autorizează programele de formare profesională iniţială şi continuă, precum şi pe cele de specializare a mediatorilor; l) face propuneri pentru completarea sau, dupa caz, corelarea legislatiei privind medierea.” Consiliul de mediere si comisia consultativa a mediatorilor din care fac parte, a stabilit că deocamdată mediatorii vor declara în ce domenii sunt specializati, pentru a fi astfel înscrişi în Tabloul mediatorilor de pe site-ul CM www.cmediere.ro şi cel dat sub formă de listă la diverse instituţii, ramanand un act voluntar, cu avantajele si dezavantajele acestei declaratii proprii (în sensul că, de ex. dacă te declari mediator în penal si familial, nu o sa te mai caute clienti din alte domenii).
Dacă cei din primele două Consilii de mediere (unii cu 2 mandate) nu s-au preocupat până acum de atribuţia privind pregătirea continuă (perfecţionarea şi specializarea) mediatorilor, dacă nu avem încă furnizori de asemenea servicii dintre cei încadraţi cu mediatori, cei care vor să se specializeze o pot face, cred, şi la alţi furnizori acreditaţi de CNFPA şi dacă sunt corecti, cu avizul Consiliului. Astfel, de exemplu, la cererea Uniunii Mediatorilor Bancari, Institutul Bancar Roman (IBR) a introdus in oferta de programe pentru anul 2010 Cursul de Mediator bancar, care se adreseaza mediatorilor autorizati în conditiile Legii nr. 192/2006 înscrisi în Tabloul mediatorilor. Cursul are avizul consiliului. Acesta se desfasoara pe parcursul a trei zile si presupune 15 ore de pregatire la sediul IBR, prima serie fiind pentru zilele de 1-3 iulie 2010.
Înainte de apariţia Legii 192/2006 în Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR) apăruseră ocupaţiile de mediator social, şcolar şi sanitar. Dar acestea nu au ceva in comun cu standardul ocupational al mediatorului, acestia desfasurand in principal activitati de consiliere. Am cerut de la conferinta de alegeri de la 23.05.20909 şi apoi în comisia consultativă ca acest consiliu de mediere sa intervina la Ministerul Muncii, familiei şi protecţiei sociale pentru modificarea în COR a acestor ocupatii, care au competenţe şi explicaţii greşit formulate, acum trebuind ca mediatorii să aibe studii superioare, să fie autorizaţi şi desfăşoare activităţi de mediere în baza legii 192/2006, în domeniile stabilite. Deasemenea, să se ceară introducerea şi a altor ocupaţii, pentru că în cadrul profesiei de mediator pot apărea şi alte ocupaţii potrivit specializărilor convenite de consiliu, cu consultarea asociaţiilor profesionale şi mediatorilor neasociaţi încă. Nu trebuie făcut caz cu denumirea mai mult decât trebuie, ca să-şi dovedească de fapt public unii incompetenţa arogantă şi neluarea unei poziţii până acum referitor la aceste ocupaţii din COR, întrucât denumirea arată o specializare, ocupaţie în domeniul respectiv a mediatorului autorizat, NU O ALTĂ PROFESIE, cum în mod eronat şi ilegal şi-a exprimat opinia preşedintele CM faţă de mediatorii bancari. De altfel, atât pentru coerenţa cu alte profesii şi ocupaţii, cum s-ar fi auzit şi scris în COR, în loc de “mediator bancar” expresia “mediator autorizat specializat în soluţionarea litigiilor din domeniul bancar”??? . Deci este vorba de o prescurtare ca la toate celelalte specializări sau ocupaţii înscrise în COR. Prin această intervenţie la MMFPS pentru corectarea standardelor la ocupaţiile de mediator social, şcolar şi sanitar, precum şi înscrierea altora, de genul: mediator familial, comercial, financiar, fiscal, penal, Consiliul de mediere trebuie să protejeze atât profesia de mediator cat si consumatorii serviciului de mediere. Referitor la aceştia din urmă se susţine eronat (APMR) că “ar fi derutaţi consumatorii, care nu mai au repere cand pe piata serviciilor apar: mediator, mediator sanitar, mediator bancar, mediator scolar. Ce ar trebui sa inteleaga consumatorul? Sunt profesii distincte sau specializari ale profesiei de mediator? Rapunsul este in realitate si da si nu. In cazul mediatorului sanitar si scolar sunt ocupatii distincte, (?) care din nefericire poarta denumirea de mediator. In cazul mediatorului bancar nu vorbim nici de o profesie distincta si nici de o specializare, inca. De specializari nu putem vorbi inca, dat fiind faptul ca specializarile profesiei de mediator nu au fost deocamdata reglementate de catre Consiliul de mediere.” “Iar mediatorul potrivit legii poate fi specializat in anumite domenii ca de ex: mediere victima, agresor, medierea disputelor cu mai multe parti.”!!! Şi-au făcut unii specializarea gratis în domeniul victimă-agresor (cealaltă fiind o prostie) şi acum se dau specialişti şi faţă de unii care au lucrat în drept penal peste 10 ani? şi numai ei se declară cu asemenea specializare? Sau “In prezent, putem vorbi de mediatorul care alege sa se specializeze in practica intr-unul din domeniile de aplicare a medierii: domeniul bancar, pe relatie cu instantele (organele judiciare), domeniul afacerilor, protectiei consumatorilor, munca, comunitate. Mediatorul nu este comercial pentru ca a ales ca in practica sa-si ofere serviciile oamenilor de afaceri cum nu poate fi nici judiciar pentru ca lucreaza in domeniul in care medierea se aplica pe parcursul unui proces judiciar si exemplele pot continua.” Cu asemenea confuzii în cap, cum să-i lămureşti pe consumatori? Chiar dacă suntem la începuturi, după 5 ani era cazul să se contureze asemenea specializări, mai ales că mulţi mediatori vin din domenii în care au studii postuniversitare şi experientă de 10, 20 de ani şi este normal să aleagă asemenea specializări. Dar să nu faci nimic şi să pretinzi că nu recunoşti o speciazare pentru că nu ţi-ai îndeplinit atribuţiile este o sfidare, şi ilegalitate, o neruşinare. Mai ales că recent, unul din acoliţii celor care au refuzat înscrierea UMB în Reg. N.A.P.M. a afirmat că asociaţia – colegiul său de mediatori vor media conflictele între bănci şi clienţi conform OUG 50/2010!!! după ce au refuzat recunoaşterea unei asociaţii specializate, UMB, care ar fi fost altă profesie!!! şi care nici măcat nu şi-a arogat ca ei, exclusivitatea în domeniu!
În esenţă trebuie înţeles că mediatorul este o profesie iar adjectivul anexat este determinat de domeniul de specializare, ca să poată fi înscris pe scurt în COR, Tablou, firmă, carte de vizită, reclamă permisă, titulatură de asociaţie, etc., nu de altă profesie. Ca la avocaţi, medici, ingineri, maiştri, magistraţi, poliţişti, etc. Greu, nu?
Ne bucurăm că Asociaţia Română a Băncilor (co-acţionar la IBR) a înţeles ca mediatorii bancari nu pot fi în subordinea lor, pentru a se asigura neutralitate, imparţialitatea şi independenţa de părţi şi că aceştia trebuie să fie în primul rând mediatori autorizaţi conform Legii nr. 192/2006. Mai puţin bucuroşi suntem când suportăm taxa de 1215 lei pentru 15 ore de pregătire, dar asta este, cine are nevoie suportă şi ne rugăm ca apoi băncile să nu mai fie atât de refractare la procedura de mediere pentru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiilor cu clienţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu