Legea Mica Reforma in forma completa aprobata in sedinta Guvernului din data de 23 iulie 2010

– Proiect –
Lege privind unele măsuri
pentru accelerarea soluţionării proceselor
Art. I. - Codul de procedură civilă se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 1, după punctul 1, se introduce un nou punct, punctul 11, care va avea următorul cuprins:
„11. în primă şi ultimă instanţă, procesele şi cererile evaluabile în bani, în valoare de până la 2.000 lei inclusiv;”
2. După articolul 40 se introduc două noi articole, articolul 401 şi articolul 402, care vor avea următorul cuprins:
“Art. 401. - Strămutarea pricinii nu poate fi cerută din nou, în afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluţionării cererii anterioare sau ivite după soluţionarea acesteia.
Art. 402. - Cererea de strămutare a cauzei introdusă cu nerespectarea prevederilor art. 37, art. 38 alin. 2 sau art. 401 este inadmisibilă.”
3. După articolul 86 se introduce un nou articol, articolul 861, care va avea următorul cuprins:
“Art. 861. - După sesizarea instanţei, dacă părţile au avocat sau consilier juridic, cererile, întâmpinările sau alte acte se pot comunica direct între aceştia. În acest caz, cel care primeşte actul va atesta primirea pe însuşi exemplarul care urmează a fi depus la instanţă sau prin orice înscris depus la dosarul cauzei prin care confirmă, sub semnătură, primirea fiecărui act comunicat.”
4. Punctul 51 al alineatului 1 al articolului 88 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„51. menţiunea că, prin înmânarea citaţiei, sub semnătură de primire, personal sau prin reprezentant, pentru un termen de judecată, cel citat este 2

prezumat că are în cunoştinţă şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată;”
5. După punctul 51 al alineatului 1 al articolului 88 se introduce un nou punct, punctul 52, care va avea următorul cuprins:
“52. alte menţiuni prevăzute de lege;”
6. La punctul 1 al alineatului 1 al articolului 1081, după litera e), se introduce o nouă literă, litera f), care va avea următorul cuprins:

„f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care, potrivit legii, participarea la şedinţa de informare este obligatorie.”
7. Alineatul 5 al articolului 129 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc.”
8. La articolul 129, după alineatul 5, se introduce un nou alineat, alineatul 51, care va avea următorul cuprins:
„Cu toate acestea, părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii.”
9. După articolul 132 se introduce un nou articol, articolul 1321, care va avea următorul cuprins:
„Art. 1321. – Pentru judecarea procesului, instanţa, ţinând seama de împrejurările cauzei, fixează termene scurte, chiar de la o zi la alta. Când consideră necesar, instanţa va putea fixa şi termene mai îndelungate. Dispoziţiile art. 153 sunt aplicabile.
Judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen. Când este cazul, instanţa va ordona 3

luarea măsurilor de refacere a acestor proceduri. În afară de aceste măsuri, instanţa va putea dispune ca încunoştinţarea părţilor să se facă şi telefonic, telegrafic, prin fax, poştă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare care asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înştiinţarea pentru prezentarea la termen, precum şi confirmarea primirii actului, respectiv a înştiinţării. Dacă încunoştinţarea s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care va arăta modalitatea de încunoştinţare şi obiectul acesteia.
Judecătorii pot stabili pentru părţi sau pentru reprezentanţii acestora, precum şi pentru alţi participanţi în proces, îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii scrise, răspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit art. 222, asistarea şi concursul la efectuarea în termen a expertizelor, precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei. Dispozițiile alin. 2 se aplică în mod corespunzător.”
10. Articolul 136 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 136. - Excepţiile de procedură care nu au fost propuse în condiţiile art. 115 şi 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în cursul procesului, în cazurile şi condiţiile legii.”
11. Alineatul 1 al articolului 153 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăşi sau printr-un reprezentant al ei, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanţă, prezumându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziţii îi sunt aplicabile şi părţii căreia, personal sau prin reprezentant, i s-a înmânat citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată.”
12. La alineatul 2 al articolului 153, după punctul 4 se introduce un nou punct, punctul 5, care va avea următorul cuprins:
„5. când, pentru motive temeinice, instanţa a dispus ca partea să fie citată la fiecare termen.”
13. Alineatul 3 al articolului 153 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Termenul luat în cunoştinţă sau pentru care au fost trimise citaţiile nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice şi cu citarea părţilor. Citarea 4

acestora se face în termen scurt, în camera de consiliu. Soluţionarea cererii de preschimbare a termenului de judecată este de competenţa completului de judecată.”
14. La articolul 153, după alineatul 3 se introduce un nou alineat, alineatul 4, care va avea următorul cuprins:
„În cazul în care la termenul fixat instanţa nu-şi poate desfăşura activitatea de judecată din cauza unor motive obiective, judecătorul va dispune preschimbarea termenului din oficiu, fără citarea părţilor. Acestea, însă, de îndată, vor fi citate pentru noul termen fixat. Dispoziţiile art. 1321 alin. 2 sunt aplicabile.”
15. Alineatul 3 al articolului 158 se modifică și va avea următorul cuprins:
„Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.”
16. Alineatul 4 al articolului 158 se abrogă.
17. Articolul 159 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 159. - Necompetenţa este de ordine publică sau privată.
Necompetenţa este de ordine publică:
1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti;
2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad;
3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.”
18. După articolul 159 se introduce un nou articol, articolul 1591, care va avea următorul cuprins:
„Art. 1591. - Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.
Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului. 5

Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.”
19. Alineatul 1 al articolului 201 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau trei experţi, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunţe, după care, de îndată, va convoca o audiere, în şedinţă publică, în cadrul căreia va solicita expertului să se pronunţe cu privire la costul estimativ al lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi cu privire la durata de timp necesară efectuării expertizei. Poziţia părţilor, respectiv a părţii care a solicitat proba va fi consemnată în încheiere. În funcţie de poziţia expertului, a părţilor, respectiv a părţii care a solicitat proba, instanţa va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză şi condiţiile de plată a cheltuielilor necesare efectuării expertizei. Dispoziţiile art. 213 alin. 2 rămân aplicabile.”
20. După articolul 2812 se introduce un nou articol, articolul 2812bis, care va avea următorul cuprins:
„Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 281 – 2812.”
21. Alineatul 1 al articolului 297 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, ca şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.”
22. La articolul 299, după alineatul 1, se introduce un nou alineat, alineatul 11, care va avea următorul cuprins: 6

„Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute de art. 1 pct. 11.”
23. Punctul 3 al articolului 304 se modifică și va avea următorul cuprins:
“3. când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii;”
24. La articolul 312, după alineatul 6 se introduce un nou alineat, alineatul 61, care va avea următorul cuprins:
„Casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. În cazul unei noi casări, după rejudecarea cauzei potrivit alin. 5, precum şi după judecarea cauzei în cazul casării pentru lipsă de competenţă, tribunalele şi curţile de apel vor rejudeca cauza în fond, dispozitiile alin. 4 fiind aplicabile.”
25. La articolul 315, după alineatul 3, se introduce un nou alineat, alineatul 31, care va avea următorul cuprins:
„În cazul rejudecării după casare, cu reţinere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege.”
26. Articolul 329 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 329. – Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.”
27. După articolul 329 se introduc trei noi articole, articolul 3291, articolul 3292 şi articolul 3293, care vor avea următorul cuprins:
„Art. 3291. – Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, care se anexează cererii.
Art. 3292. – Recursul în interesul legii se judecă de un complet format din preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedinţii de secţii din cadrul acesteia, precum şi un număr de 20 de judecători, din care 14 judecători din secţia 7

în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti şi câte doi judecători din cadrul celorlalte secţii. Preşedintele completului este preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secţii, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va stabili numărul judecătorilor din secţiile interesate care vor intra în compunerea completului prevăzut la alin. 1, celelalte secţii urmând a fi reprezentate potrivit dispoziţiilor aceluiaşi alineat.
După sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele acesteia va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, precum şi a judecătorilor din celelalte secţii ce intră în alcătuirea completului prevăzut la alin. 1.
La primirea cererii, preşedintele completului va desemna un judecător din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, pentru a întocmi un raport asupra recursului în interesul legii. În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secţii, preşedintele completului va desemna trei judecători din cadrul acestor secţii pentru întocmirea raportului. Raportorii nu sunt incompatibili.
În vederea întocmirii raportului, preşedintele completului poate solicita unor specialişti recunoscuţi opinia scrisă asupra problemelor de drept soluţionate diferit.
Raportul va cuprinde soluţiile diferite date problemei de drept şi argumentele pe care se fundamentează, jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi opinia specialiştilor consultaţi, dacă este cazul, precum şi doctrina în materie. Totodată, judecătorul sau, după caz, judecătorii raportori vor întocmi şi vor motiva proiectul soluţiei ce se propune a fi dată recursului în interesul legii.
Şedinţa completului se convoacă de preşedintele acestuia, cu cel puţin 20 de zile înainte de desfăşurarea acesteia. Odată cu convocarea, fiecare judecător va primi o copie a raportului şi a soluţiei propuse.
La şedinţă participă toţi judecătorii completului. Dacă există motive obiective, aceştia vor fi înlocuiţi cu respectarea regulilor prevăzute la alin. 3.
Recursul în interesul legii se susţine în faţa completului, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurorul desemnat de acesta, de judecătorul desemnat de colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv al curţii de apel ori de Avocatul Poporului sau de un reprezentant al acestuia.
Recursul în interesul legii se judecă în cel mult 3 luni de la data sesizării instanţei, iar soluţia se adoptă cu cel puţin două treimi din numărul judecătorilor completului. Nu se admit abţineri de la vot. 8

Art. 3293. – Asupra cererii, completul se pronunţă prin decizie.
Decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.
Decizia se motivează în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare şi se publică în cel mult 15 zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
28. Alineatul 1 al articolului 373 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea.”
29. La articolul 373, după alineatul 2, se introduce un nou alineat, alineatul 3, care va avea următorul cuprins:
„Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.”
30. Articolul 3731 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 3731. - Cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv.
Instanţa de executare încuviinţează executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii de încuviinţare a executării silite.
În temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviinţare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege, dispoziţiile art. 3711 alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător. De asemenea, încuviinţarea 9

executării silite este de drept valabilă şi pentru titlurile executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate.
Instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă:
1. cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat;
2. titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerinţă este necesară pentru pornirea executării silite;
3. creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă;
4. titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
5. există alte impedimente prevăzute de lege.
Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.
În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.
Dacă socoteşte că este în interesul executării, executorul judecătoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris, în condiţiile legii, lămuriri în legătură cu veniturile şi bunurile sale, inclusiv cele aflate în proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie, asupra cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află acestea, precum şi pentru a-l determina să execute de bunăvoie obligaţia sa, arătându-i consecinţele la care s-ar expune în cazul continuării executării silite. În toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare.
Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lămuririle necesare, precum şi darea de informaţii incomplete ori eronate atrag răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum şi aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 1082 alin. 2, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea penală.
În situaţia prevăzută de art. 3717 alin. 1, executorul judecătoresc este dator să pună în vedere părţii să îşi îndeplinească de îndată obligaţia de avansare a cheltuielilor de executare.”
31. Alineatul 1 al articolului 402 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Contestaţia la executare se judecă cu procedura prevăzută pentru judecata în primă instanţă, care se aplică în mod corespunzător. Instanţa sesizată va solicita de îndată organului de executare să-i transmită, în termenul fixat, copii 10

certificate de acesta de pe actele dosarului de executare în cauză, dispoziţiile art. 139 fiind aplicabile în mod corespunzător. Părţile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestaţiei se face de urgenţă şi cu precădere.”
32. La articolul 488, după alineatul 3 se introduce un nou alineat, alineatul 4, care va avea următorul cuprins:
„În cazul titlurilor executorii privitoare la creanţe a căror valoare nu depăşeşte 5.000 lei inclusiv, urmărirea bunurilor imobile ale debitorului poate fi făcută numai dacă acesta nu are alte bunuri urmăribile sau dacă are bunuri urmăribile, dar nu pot fi valorificate.”
33. După articolul 578 se introduce un nou articol, articolul 5781, care va avea următorul cuprins:
„Nicio evacuare din imobilele cu destinaţie de locuinţă nu poate fi făcută de la 1 decembrie şi până la 1 martie a anului următor, decât dacă creditorul face dovada că, în sensul dispoziţiilor legislaţiei locative, el şi familia sa nu au la dispoziţie o locuinţă corespunzătoare ori că debitorul şi familia sa au o altă locuinţă corespunzătoare în care s-ar putea muta de îndată.
Dispoziţiile alin. 1 nu se aplică în cazul evacuării persoanelor care ocupă abuziv, pe căi de fapt, fără niciun titlu, o locuinţă, şi nici celor care au fost evacuaţi pentru că pun în pericol relaţiile de convieţuire sau tulbură în mod grav liniştea publică.”
34. Articolul 6131 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 6131. - În cazul în care cererea de divorţ se întemeiază pe acordul părţilor, ea va fi semnată de ambii soţi. Atunci când este cazul, în acţiunea de divorţ, soţii vor stabili şi modalităţile în care au convenit să fie soluţionate cererile accesorii divorţului.
Primind cererea de divorţ, în cazul prevăzut de art. 38 alin. (2) lit. a) din Codul familiei, preşedintele instanţei va verifica existenţa consimţământului soţilor, după care, va fixa un termen de două luni în şedinţă publică. La termenul de judecată, instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va trece la judecarea cererii, fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ.
În cazul cererii de divorţ prin acordul părţilor prevăzut de art. 38 alin. (2) lit.b) din Codul familiei, instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei conform acordului de mediere şi, în caz afirmativ, pronunţă divorţul fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ. Instanţa poate lua act de învoiala soţilor cu privire la încredinţarea copiilor numai după avizarea acordului de 11

mediere, la cererea părţilor sau la solicitarea instanţei, de către autoritatea tutelară şi ascultarea minorului, potrivit legii. Instanţa poate administra orice probă consideră necesar pentru ocrotirea interesului superior al minorului.
Pentru soluţionarea cererilor accesorii privind numele pe care soţii îl vor purta după divorţ, pensia de întreţinere şi atribuirea locuinţei, instanţa va putea dispune, atunci când consideră necesar, administrarea probelor prevăzute de lege.”
35. După articolul 614 , se introduce un articol nou, art.6141 cu următorul cuprins:
„Art. 6141. - În faţa instanţei de fond, aceasta va stărui pentru soluţionarea divorţului, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor.
În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea divorţului prin mediere.
Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul – verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.
Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea divorţului prin mediere anterior introducerii acţiunii.
36. Articolul 7201 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 7201. - În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere.
Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de trei luni de la începerea ei.”
37. Alineatul 2 al articolului 7203 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„La cererea de chemare în judecată se vor anexa copii certificate de pe toate înscrisurile pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile.”
38. Alineatul 1 al articolului 7204 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„La primirea cererii de chemare în judecată potrivit art. 114, când este cazul, reclamantului i se va pune în vedere să depună orice act invocat în susţinerea cererii.” 12

39. Alineatul 3 al articolului 7204 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Dispoziţiile art. 1321 alin. 2 sunt aplicabile.”
40. Alineatul 1 al art. 7205 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului derivând din acelaşi raport juridic, el poate face cerere reconvenţională.”
41. Alineatul 2 al articolului 7206 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Când procedura de citare este legal îndeplinită, judecata, chiar şi asupra fondului, poate continua în şedinţă publică sau în camera de consiliu, în ziua următoare sau la termene scurte, succesive, date în cunoştinţa părţilor. Dispoziţiile art. 1321 alin. 3 sunt aplicabile.”
42. Articolul 7207 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 7207 – În cursul judecăţii asupra fondului procesului, instanţa va stărui pentru soluţionarea lui, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor.
În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere.
Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.
Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea litigiului prin mediere anterior introducerii acţiunii.
Înţelegerea părţilor se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie.”
Art. II. – Alineatul (2) al articolului 38 din Codul familiei se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, în oricare din următoarele cazuri:
a) până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei şi nu există copii minori rezultaţi din căsătorie;
b) acordul părţilor este încheiat ca urmare a medierii, indiferent de durata căsătoriei şi chiar dacă din căsătorie au rezultat copii minori.” 13

Art. III. - Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Alineatul (2) al articolului 19 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Secţia penală, Secţia comercială, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, 6 complete de 5 judecători şi Secţiile Unite, fiecare având competenţă proprie.”
2. Articolul 24 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 24. - Completele de 5 judecători soluţionează recursurile şi cererile în cauzele judecate în primă instanţă de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi judecă şi alte cauze date în competenţa lor prin lege, precum şi ca instanţă disciplinară.”
3. Articolul 32 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 32. - (1) În materie penală se stabilesc la începutul fiecărui an trei complete de 5 judecători formate numai din judecători din cadrul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
(2) În alte materii decât cea penală se stabilesc la începutul fiecărui an trei complete de 5 judecători.
(3) În compunerea completelor prevăzute la alineatul 2 intră, de regulă, judecători specializaţi, în funcţie de natura cauzei.
(4) Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie stabileşte compunerea completelor de 5 judecători la începutul anului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(5) Completul de 5 judecători este prezidat de preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În lipsa acestora, completul poate fi prezidat de preşedintele de secţie sau de un judecător din complet desemnat în acest scop de preşedintele ori vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(6) Cauzele care intră în competenţa completelor de la alineatele 1 şi 2 vor fi repartizate aleatoriu în sistem informatizat.”
4. Alineatul (1) al articolului 33 se modifică şi va avea următorul cuprins: 14

„(1) Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prezidează Secţiile Unite, Completul de 5 judecători, iar în cadrul secţiilor orice complet, când participă la judecată.”
5. Alineatul (1) al articolului 55 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1) Completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie dintr-un judecător şi 2 asistenţi judiciari.”
6. Alineatul (3) al articolului 55 se abrogă.
Art. IV. – Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Articolul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„ Art. 8. - Executorii judecătoreşti îşi îndeplinesc atribuţiile în circumscripţia curţii de apel pe lângă care funcţionează, dacă prin lege nu se dispune altfel.”
2. Alineatele (1)-(4) ale articolului 9 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(1) În cazul prevăzut la art. 7 lit. a) este competent executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a cărei rază teritorială urmează să se facă executarea.
(2) În cazul urmăririi silite a bunurilor este competent executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a cărei rază teritorială sunt situate sau se află acestea. Dacă bunurile urmăribile se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, competenţa aparţine oricăruia dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea.
(3) În cazul prevăzut la art. 7 lit. e) este competent executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde sunt situate sau se află bunurile în privinţa cărora s-a dispus aplicarea acestei măsuri.
(4) În cazul prevăzut la art. 7 lit. f) este competent executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a cărei rază teritorială se va face constatarea.”
3. Articolul 14 se modifică şi va avea următorul cuprins: 15

„Art. 14. - În circumscripţia unei curţi de apel funcţionează executorii judecătoreşti, constituiţi în birouri individuale sau în asociere, numiţi în funcţie şi înregistraţi, potrivit dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 alin. (1).”
4. Alineatul 1 al articolului 17 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1) În termen de 90 de zile de la numirea în funcţie, fiecare executor judecătoresc este obligat să îşi înregistreze numirea la curtea de apel în a cărei circumscripţie îşi are biroul individual sau constituit în asociere. Pentru această înregistrare executorul judecătoresc va prezenta ştampila şi specimenul de semnătură personale.”
5. La articolul 27 litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„b) deleagă, în cazuri excepţionale, pentru o perioadă determinată de cel mult 6 luni, un executor judecătoresc, pentru a asigura funcţionarea unui alt birou de executor judecătoresc, cu încunoştinţarea preşedintelui Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi a preşedintelui curţii de apel în a cărei circumscripţie urmează să îşi exercite atribuţiile; delegarea nu poate fi repetată decât după un an, în afara cazului în care executorul judecătoresc delegat îşi dă acordul;”
Art. V. – Articolul 157 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992, se completează cu un nou alineat, alineatul (2), care va avea următorul cuprins:
„Necompetenţa internaţională a instanţei române poate fi invocată în tot cursul procesului.”
Art. VI. – Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Alineatul (2) al articolului 34 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează plângerea nu este supusă niciunei căi de atac.”
2. Articolul 36 se modifică şi va avea următorul cuprins: 16

„Art. 36. - Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, precum şi orice alte cereri incidente sunt scutite de taxa judiciară de timbru.”
Art. VII. – Articolul III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 12 decembrie 2008, astfel cum a fost aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 276/2009, se abrogă.
Art. VIII. - Codul de procedură penală se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Art.10 alin.1 litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„h) a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s-au împăcat, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii.”
2. După art. 16 se introduce un articol nou, art.161, cu următorul cuprins:
“Tranzacţia, medierea şi recunoaşterea pretenţiilor civile
Art. 161 - (1) În cursul procesului penal, cu privire la pretenţiile civile, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacţie sau un acord de mediere, potrivit legii.
(2) Inculpatul, cu acordul părţii responsabile civilmente, poate recunoaşte, în tot sau în parte, pretenţiile părţii civile.
(3) În cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii. Cu privire la pretenţiile civile nerecunoscute, pot fi administrate probe.”
3. Literele d) şi e1) ale punctului 1 al articolului 27 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
d) infracţiunile privind traficul şi consumul ilicit de droguri;
e1) infracţiunea de spălare a banilor şi evaziunea fiscală.
4. Punctul 2 al articolului 27 se abrogă.
5. La articolul 27, punctul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins: 17

„3. ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;”
6. Punctul 2 al articolului 28 se abrogă.
7. La articolul 28, punctul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„3. ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de tribunalul militar în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunţate de tribunalul militar în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;”
8. La articolul 281 punctul 1, după litera c), se introduc trei noi litere, c1, c2, c3 cu următorul cuprins:
„c1) infracţiunile săvârşite de şefii cultelor religioase organizate în condiţiile legii şi de ceilalţi membri ai Înaltului Cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia,
„c2) infracţiunile săvârşite de magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe,
c3) infracţiunile săvârşite de membrii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ şi de Avocatul Poporului.”
9. La articolul 281, punctul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„3. ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;”
10. La articolul 282, punctul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„3. ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de tribunalul militar în primă instanţă, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;”
11. La articolul 29, punctul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins: 18

„1. judecă în primă instanţă:
a) infracţiunile săvârşite de senatori şi deputaţi;
b) infracţiunile săvârşite de membrii Guvernului;
c) infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale;
d) infracţiunile săvârşite de membrii Consiliului Superior al Magistraturii;
e) infracţiunile săvârşite de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
f) infracţiunile săvârşite de mareşali, amirali, generali şi chestori;
g)alte cauze date prin lege în competenţa sa;”
12. Alineatul (1) al articolului 44 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1) Instanţa penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă de care depinde soluţionarea cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenţa altei instanţe, inclusiv cea de contencios administrativ.”
13. Art.60 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Soluţionarea cererii
Art.60 - (1) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează cererea de strămutare prin sentinţă motivată.
(2) În cazul în care găseşte cererea întemeiată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune strămutarea judecării cauzei, la una dintre instanţele din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau din circumscripţia unei curţi de apel învecinate acesteia. Strămutarea judecării cauzei de la o curte de apel se face la una dintre curţile de apel dintr-o circumscripţie învecinată.
(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte în ce măsură se menţin actele îndeplinite în faţa instanţei de la care s-a strămutat cauza.
(4) Instanţa de la care a fost strămutată cauza precum şi instanţa la care s-a strămutat cauza vor fi înştiinţate de îndată despre admiterea cererii de strămutare.
(5) Dacă instanţa de la care a fost strămutată cauza a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunţată este desfiinţată prin efectul admiterii cererii de strămutare.
(6) Sentinţa prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune asupra strămutării nu este supusă niciunei căi de atac.”
14. Alineatul (1) al articolului 916 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1) Mijloacele de probă prevăzute în prezenta secţiune pot fi supuse expertizei la cererea procurorului, a părţilor sau din oficiu.” 19

15. După articolul 127 se introduce un nou articol, articolul 1271, cu următorul cuprins:
„Ancheta socială în cazul expertizei psihiatrice a minorului
Art. 1271. - În vederea întocmirii expertizei psihiatrice a minorului, autoritatea tutelară în a cărei rază teritorială domiciliază minorul are obligaţia să efectueze ancheta socială la cererea unităţii sanitare de specialitate care efectuează expertiza."
16. Alineatul (3) al art.140 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(3) În cazurile arătate în alin. (1) şi (2), instanţa de judecată, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procurorul, din oficiu sau în urma informării organului de cercetare penală, are obligaţia, potrivit competenţelor prevăzute de lege, să constate încetarea de drept a măsurii preventive trimiţând, în vederea punerii de îndată în libertate a celui reţinut sau arestat, administraţiei locului de deţinere o copie de pe dispozitiv sau ordonanţă ori un extras cuprinzând următoarele menţiuni: datele necesare pentru identificarea învinuitului sau inculpatului, numărul mandatului de arestare, numărul şi data ordonanţei, ale încheierii sau hotărârii prin care s-a dispus liberarea, precum şi temeiul legal al liberării.”
17. La articolul 1606 se introduce un alineat nou, alineatul (41), cu următorul cuprins:
„(41) În cursul urmăririi penale cererea de liberare provizorie se soluţionează de un singur judecător, indiferent de natura cauzei.”
18. La articolul 174 se introduc trei noi alineate, alineatele (3), (4) şi (5), cu următorul cuprins:
„(3) În cazul în care un număr mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot desemna o persoană, care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care părţile civile nu şi-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfăşurare a procesului penal, procurorul sau instanţa de judecată poate desemna un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele.
(4) În cazul în care prin fapta penală s-au adus vătămări unui număr mare de părţi vătămate, care nu au interese contrarii, acestea pot desemna o persoană, care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care părţile vătămate nu şi-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfăşurare a procesului penal, procurorul sau instanţa de judecată poate desemna un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. 20

(5) În cazurile prevăzute la alin. (3) şi (4), toate actele de procedură comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunoştinţă, sunt prezumate a fi cunoscute de persoanele reprezentate.”
19. Alineatul (31) al articolului 184 se modifică şi va avea următorul cuprins :
„(31) Dacă învinuitul, inculpatul, partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente sau martorul refuză să se supună mandatului de aducere sau încearcă să fugă, va fi adus prin constrângere în faţa organelor de urmărire penală sau a instanţei de judecată.”
20. După articolul 184, se introduce un nou articol, art.1841, cu următorul cuprins:
„Accesul la bazele electronice de date
Art.1841 - (1) În vederea realizării procedurii de citare, a comunicării actelor de procedură, sau a aducerii cu mandat la desfăşurarea procedurilor procurorul sau instanţa au drept de acces direct la bazele electronice de date deţinute de organele administraţiei de stat.
(2) Organele administraţiei de stat care deţin baze electronice de date sunt obligate să colaboreze cu procurorul sau cu instanţa de judecată în vederea asigurării accesului direct al acestora la informaţiile existente în bazele electronice de date.”
21. La articolului 192 după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:
„(11) În cazul în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care a făcut sesizarea, în măsura în care se reţine exercitarea abuzivă a acestui drept.”
22. Alineatul 2 al articolului 198 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Lipsa nejustificată a martorului, părţii vătămate, părţii civile, părţii responsabile civilmente se sancţionează cu amendă de la 250 lei la 5000 lei.”
23. La articolul 198 alineatul (4), după litera j), se introduce o nouă literă, litera k), cu următorul cuprins:
„k) abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale şi procedurale de către părţi, reprezentanţii legali sau convenţionali ai acestora ori avocaţii lor;” 21

24. Alineatul 3 al articolului 205 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(3) În cazurile în care, în cursul urmăririi penale, dosarul cauzei este solicitat în acelaşi timp de instanţe diferite, procurorul înaintează copii numerotate şi certificate de grefa parchetului de pe actele dosarului. Organul de urmărire penală păstrează originalul actelor dosarului, în vederea continuării urmăririi penale.”
25. Alineatul 3 al articolului 209 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(3) Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 155 - 173, art. 174 - 177, art. 179, art. 189 alin. 3 - 6, art. 190, art. 191, art. 211 alin. 3, art. 212, art. 236, art. 239, art. 2391, art. 250, art. 252, art. 2531 - 255, art. 257, art. 265 - 268, art. 273 - 276, art. 2791, art. 280, art. 2801, art. 3022, art. 317, art. 323 şi art. 356 - 361 din Codul penal, în cazurile arătate în art. 27 pct. 1 lit. b) - e), art. 281 pct. 1 lit. b), c1) – c3) şi pct. 5, art. 282 pct. 1 lit. lit.a1) şi b) şi art. 29 pct. 1 din prezentul cod, precum şi în cazul altor infracţiuni date prin lege în competenţa sa.”
26. După art.217 se introduce un nou articol, art. 2171, cu următorul cuprins:
„Trimiterea cauzei la un alt parchet
Art. 2171 - Când există o suspiciune rezonabilă că activitatea de urmărire penală este afectată din cauza împrejurărilor cauzei sau calităţii părţilor, ori există pericolul de tulburare a ordinii publice, procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la cererea părţilor sau din oficiu poate trimite cauza la un parchet egal în grad.”
27. Alineatele (2) şi (7) ale articolului 222 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“(2) Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.
(7) Plângerea greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite pe cale administrativă organului competent.”
28. După alineatul 7 al articolului 222 se introduc două noi alineate, alineatele (8) şi (9), cu următorul cuprins: 22

„(8) Plângerea îndreptată la organul de urmărire penală, care nu cuprinde elementele prevăzute la alin.(2), se restituie petiţionarului pe cale administrativă, cu indicarea elementelor care lipsesc.
(9) În cazul în care plângerea este întocmită de către o persoană care locuieşte pe teritoriul României, cetăţean român, străin sau persoană fără cetăţenie, prin care se sesizează săvârşirea unei infracţiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, organul judiciar este obligat să primească plângerea şi să o transmită organului competent din ţara pe teritoriul căruia a fost comisă infracţiunea. Regulile privind cooperarea judiciară în materie penală se aplică în mod corespunzător.”
29. După alineatul 3 al articolului 223 se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:
„(4) Dispoziţiile art. 222 alin. 9 se aplică în mod corespunzător.”
30. Alineatele (1), (2), (4) şi (6) ale articolului 228 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(1) Organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10.”
„(2) În cazul arătat în art. 10 lit. b1), organul de urmărire penală înaintează dosarul procurorului cu propunerea de a dispune, după caz, neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală.
„(4) Dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii sau denunţului rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 organul de urmărire penală înaintează procurorului actele încheiate cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală.”
„(6) În cazul în care procurorul este de acord cu propunerea, dispune prin rezoluţie neînceperea urmăririi penale. În situaţia în care procurorul îşi însuşeşte argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală, motivarea rezoluţiei este facultativă sau poate cuprinde doar argumente suplimentare. Copie de pe rezoluţie şi de pe propunerea organului de cercetare penală se comunică persoanei care a făcut sesizarea, precum şi, după caz, persoanei faţă de care s-au efectuat acte premergătoare. Dispoziţiile art. 245 alin. 1 lit. c1) se aplică în mod corespunzător.”
31. Articolul 230 se modifică şi va avea următorul cuprins: 23

„Neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire când fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni
Art. 230. - Procurorul, sesizat potrivit art. 228 alin. 2, dispune prin ordonanţă, după caz, neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală. Copia ordonanţei şi, după caz, a propunerii organului de cercetare penală se comunică persoanei care a făcut sesizarea, precum şi persoanei faţă de care s-a dispus soluţia de neurmărire sau de netrimitere în judecată.”
32. Articolul 231 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Restituirea dosarului pentru continuarea cercetării penale
Art. 231 - Dacă procurorul, sesizat potrivit dispoziţiilor art. 228 alin. 2, constată că nu este cazul să dispună neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală, restituie dosarul organului de cercetare penală pentru completarea actelor premergătoare sau începerea urmăririi penale, respectiv pentru continuarea cercetării penale.”
33. Alineatul (3) al articolului 243 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(3) Atunci când cazul de încetare a urmăririi penale priveşte un învinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie să se pronunţe asupra încetării urmăririi penale în aceeaşi zi în care a primit propunerea de încetare de la organul de cercetare penală. Dacă procurorul a dispus încetarea urmăririi penale,măsura arestării preventive încetează de drept, învinuitul sau inculpatul fiind pus de îndată în libertate.”
34. Alineatul (3) al articolului 245 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(3) În cazul în care încetarea urmăririi penale priveşte un învinuit sau inculpat arestat, în ordonanţă se va face menţiune şi cu privire la constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive.”
35. Articolului 250 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Prezentarea materialului
Art. 250 - (1) După punerea în mişcare a acţiunii penale, dacă au fost efectuate toate actele de urmărire necesare, organul de urmărire penală cheamă pe inculpat în faţa sa şi:
a) îi pune în vedere că are dreptul de a lua cunoştinţă de materialul de urmărire penală, arătându-i şi încadrarea juridică a faptei săvârşite;
b) îi asigură posibilitatea de a lua de îndată cunoştinţă de material. Dacă inculpatul nu poate să citească, organul de urmărire penală îi citeşte materialul; 24

c) îl întreabă, după ce a luat cunoştinţă de materialul de urmărire penală, dacă are de formulat cereri noi sau dacă vrea să dea declaraţii suplimentare.
(2) În situaţia în care complexitatea cauzei nu permite prezentarea materialului de urmărire penală într-o singură zi, activitatea se poate desfăşura pe parcursul a cel mult 3 zile. În cazuri excepţionale, procurorul poate să aprobe prelungirea termenului.”
36. Articolului 251 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Procesul-verbal de prezentare a materialului
Art.251 - Despre aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor prevăzute în art. 250 organul de urmărire penală întocmeşte proces-verbal, în care consemnează şi declaraţiile, cererile şi răspunsurile inculpatului.”
37. Alineatul (1) al articolului 254 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1) Când prezentarea materialului nu a fost posibilă din cauză că inculpatul sau apărătorul său a lipsit în mod nejustificat la chemarea organului de urmărire penală ori refuză în mod nejustificat să ia cunoştinţă de materialul de urmărire penală ori este dispărut, în referatul care se întocmeşte potrivit art. 259 se arată împrejurările concrete din care rezultă cauza împiedicării.”
38. După alineatul (2) al articolul 278 se introduce un nou alineat, alin. (21), cu următorul cuprins:
„(21) Plângerea formulată împotriva soluţiei dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă, cu excepţia cazului în care prin aceasta s-a infirmat rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecată.”
39. Alineatele (10) şi (13) ale articolul 2781 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(10) Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă.
(13) Plângerea greşit îndreptată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent.”
40. Articolul 285 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Plângerea greşit îndreptată
Art.285 - Plângerea prealabilă greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite organului competent, pe cale 25

administrativă. În aceste cazuri, plângerea se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul necompetent.”
41. Alineatele (1) şi (3) ale articolului 291 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(1) Judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită. Înfăţişarea părţii în instanţă, în persoană, prin reprezentant sau apărător ales, acoperă orice nelegalitate survenită in procedura de citare.
(3) Partea prezentă personal, prin reprezentant sau prin apărător ales la un termen, precum şi partea căreia, personal, prin reprezentant sau apărător ales ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, i s-a înmânat în mod legal citaţia pentru un termen de judecată nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene cu excepţia situaţiilor în care prezenţa acestora este obligatorie potrivit legii.”
42. După alineatul (3) al articolului 291, se introduce un nou alineat, (31), cu următorul cuprins:
„(31) Completul învestit cu judecarea unei cauze penale poate, din oficiu sau la cererea părţilor, să preschimbe primul termen sau termenul luat în cunoştinţă cu respectarea principiului continuităţii completului în situaţia în care din motive obiective instanţa nu-şi poate desfăşura activitatea de judecată la termenul fixat ori în vederea soluţionării cu celeritate a cauzei. Părţile vor fi citate pentru noul termen fixat.”
43. După articolul 320 se introduce un nou articol, art. 3201, cu următorul cuprins:
„Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei
Art. 3201 – (1) Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara, personal sau prin înscris autentic, că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
(2) Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
(3) La termenul de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, 26

procedează la audiere acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi asupra cererii formulate.
(4) Instanţa de judecată admite cererea atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
(5) Dacă pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei, se va dispune disjungerea acesteia.
(6) În caz de admitere a cererii, dispoziţiile art. 334 şi 340-344 se aplică în mod corespunzător.
(7) Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă.
(8) În caz de respingere a cererii, instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.”
44. La articolul 361 alineatul (1), literele a) şi b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„a) sentinţele pronunţate de judecătorii;
b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare;”
45. La articolul 3851 alineatul (1), literele a) b) şi e) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„a) sentinţele pronunţate de judecătorii;
b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare;
e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de curţi de apel şi Curtea Militară de Apel;”
46. La articolul 3856, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(3) Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 3859, iar instanţa este obligată ca, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele. În aceste cauze, instanţa de recurs poate administra probe noi sau readministra probele în situaţia în care consideră necesar pentru asigurarea dreptului părţilor la un proces echitabil.” 27

47. Punctul 12 al alineatul (1) al articolului 3859 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“12. când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334 - 337;”
48. La articolul 3859 alineatul (1), după punctul 17, se introduce un nou punct, punctul 171, cu următorul cuprins:
„171. când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.”
49. Alineatul (3) al articolului 3859 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(3) Cazurile prevăzute în alin.1 pct. 1-7, 10,13,14,19 şi 20 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cele de la pct.11,12,15,17, 171 şi 18 se iau în considerare din oficiu numai când au influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.”
50. După alineatul (3) al articolului 397 se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:
„(4) Cererea de revizuire adresată direct instanţei se trimite pe cale administrativă procurorului competent.”
51. Art.402 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Măsuri premergătoare
Art.402 - La primirea lucrărilor trimise de procuror preşedintele instanţei fixează termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, dispunând ataşarea dosarului cauzei.”
52. Alineatul (1) al art.403 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1) Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului. Instanţa examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condiţiile prevăzute de lege şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.
53. Alineatul 2 al articolului 403 se abrogă. 28

54. Alineatul 1 al articolului 404 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(1) Odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire instanţa stabileşte termen pentru rejudecarea cauzei, putând suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii supuse revizuirii.”
55. Articolul 4142 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Calitate procesuală
Art. 4142 - Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi colegiile de conducere ale curţilor de apel au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.”
56. După articolul 4142 se introduc trei noi articole, art. 4143, art. 4144 şi art.4145, care vor avea următorul cuprins:
„Condiţii de admisibilitate
Art. 4143 - Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii.
Judecarea recursului în interesul legii
Art. 4144 – (1) Recursul în interesul legii se judecă de un complet format din preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedinţii de secţii din cadrul acesteia, un număr de 14 judecători din secţia în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti şi câte doi judecători din cadrul celorlalte secţii. Preşedintele completului este preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(2) În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secţii, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie stabileşte secţiile din care provin cei 20 de judecători.
(3) După sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele acesteia va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, precum şi a judecătorilor din celelalte secţii ce intră în alcătuirea completului prevăzut la alin. (1).
(4) La primirea cererii, preşedintele completului va desemna un judecător din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost 29

soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, pentru a întocmi un raport asupra recursului în interesul legii. În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secţii, preşedintele completului va desemna trei judecători din cadrul acestor secţii pentru întocmirea raportului. Raportorii nu sunt incompatibili.
(5) În vederea întocmirii raportului, preşedintele completului poate solicita unor specialişti recunoscuţi opinia scrisă asupra problemelor de drept soluţionate diferit.
(6) Raportul va cuprinde soluţiile diferite date problemei de drept şi argumentele pe care se fundamentează, jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi opinia specialiştilor consultaţi, dacă este cazul, precum şi doctrina în materie. Totodată, judecătorul sau, după caz, judecătorii raportori vor întocmi şi vor motiva proiectul soluţiei ce se propune a fi dată recursului în interesul legii.
(7) Şedinţa completului se convoacă de preşedintele acestuia, cu cel puţin 20 de zile înainte de desfăşurarea acesteia. Odată cu convocarea, fiecare judecător va primi o copie a raportului şi a soluţiei propuse.
(8) La şedinţă participă toţi judecătorii completului. Dacă există motive obiective, aceştia vor fi înlocuiţi cu respectarea regulilor prevăzute la alin. (3).
(9) Recursul în interesul legii se susţine în faţa completului, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurorul desemnat de acesta, de judecătorul desemnat de colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv al curţii de apel .
(10) Recursul în interesul legii se judecă în cel mult 3 luni de la data sesizării instanţei, iar soluţia se adoptă cu cel puţin două treimi din numărul judecătorilor completului. Nu se admit abţineri de la vot.
Conţinutul hotărârii şi efectele ei
Art. 4145 - (1) Asupra cererii, completul se pronunţă prin decizie.
(2) Decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.
(3) Decizia se motivează în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare şi se publică în cel mult 15 zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
57. Art.456 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Instanţa competentă 30

„Art. 456 - (1) Instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau după caz, unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă, corespunzătoare în grad instanţei de executare.
(2) În cazul în care persoana condamnată se află în stare de libertate în urma unei întreruperi anterioare a executării pedepsei, instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa de executare.
(3) Cererea de întrerupere a executării pedepsei adresată altei instanţe se trimite pe cale administrativă instanţei competente, potrivit alin.(1) şi (2).”
58. Alineatul (1) al articolului 484 se abrogă.
59. Articolul 501 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Recursul
Art. 501 - Hotărârea prin care instanţa rezolvă cererea de reabilitare este supusă recursului.”
60. Denumirea Secţiunii IV a Capitolului VI al Titlului IV al Părţii Speciale se modifică şi va avea următoare denumire: „Rejudecarea în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare”.
61. Articolului 5221 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1) În cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.
(2) Dispoziţiile art. 404-408 se aplica în mod corespunzător.”
Art. IX. - Codul penal se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Alineatele (2) şi (3) ale articolului 181 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.” 31

„(3) În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanţa poate aplica una din sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute de art. 91.”
2. La articolul 74 alineatul (1), litera c) se abrogă.
3. La articolul 184 după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alin.(7) cu următorul cuprins:
„(7) Pentru faptele prevăzute în alin.(2) şi (4), împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.”
Art. X. – (1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
(2) Dispoziţiile art. 129 alin. 5 şi 51, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 1591, art. 2812bis, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 61, art. 315 alin. 31, precum şi ale art. 329-3293 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3) Dispoziţiile art. 373 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii sau să sesizeze direct instanţa judecătorească competentă.
Art. XI. – (1) Hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
(2) Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, dispoziţiile Codului de procedură penală referitoare la competenţa instanţelor, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta lege, aplicându-se numai cauzelor cu care instanţele au fost sesizate după intrarea după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3) În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute de legea sub care a început procesul.
(4) Dispoziţiile privitoare la recursul în interesul legii din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta lege, se aplică 32

numai sesizărilor privind recursul în interesul legii formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(5) Cauzele aflate în cursul urmăririi penale rămân în competenţa organelor de urmărire penală care erau legal sesizate la momentul intrării în vigoare a prezentei legi. Sesizarea instanţei în aceste cauze se va face potrivit normelor de competenţă în vigoare la momentul emiterii rechizitoriului.
Art. XII. - (1) În termen de 15 de zile de la data publicării prezentei legi se va modifica în mod corespunzător Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(2) Referirile la completul de 9 judecători cuprinse în actele normative în vigoare se consideră a fi făcute la completele de 5 judecători.
(3) Procesele în curs de judecată la completul de 9 judecători la data intrării în vigoare a prezentei legii vor continua să fie judecate de acest complet.
(4) Dispoziţiile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta lege, se aplică şi proceselor în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. XIII. - În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public vor încheia protocoale de colaborare cu organele administraţiei de stat care deţin baze electronice de date, în vederea asigurării aplicării art.1841 din Codul de procedură penală.
Art. XIV. - Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.