Către,
MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE
Domnului SEBASTIAN VLĂDESCU
- Ministru-
Referitor la: necesitatea salvgardării profesiilor liberale din România prin stabilirea unor reguli adecvate şi clare cu privire la regimul de impozitare a acestora
Vă scriem în legătură cu unul dintre amendamentele aduse art. 7 din Codul fiscal, urmare intrării în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 58/2010 de modificare a Codului fiscal, întrucât, respectivul amendament poate afecta într-o manieră semnificativă situaţia persoanelor care prestează profesii liberale, existând, aşa cum vom arăta în cele ce urmează argumentat, chiar riscul dispariţiei acestora prin anihilarea unor concepte fundamentale ce stau la baza funcţionării lor.
Ca o precizare de ordin preliminar, ne simţim obligaţi să prezentăm, pe scurt, cele mai importante aspecte referitoare la statutul, componenţa şi activităţile derulate de organizaţia noastră.
Astfel, potrivit Statutului său, Uniunea Profesiilor Liberale din România este persoană juridică română, fără scop lucrativ, cu funcţionare autonomă, neguvernamentală şi apolitică, care numără 17 organizaţii profesionale, ce acoperă practic toate profesiile liberale reglementate prin legislaţia specială din România: Ordinul Arhitecţilor din România; Camera Auditorilor Financiari din România; Uniunea Naţională a Barourilor din România; Uniunea Naţională a Evaluatorilor din România – ANEVAR; Corpul Experţilor Tehnici din România – CETR; Colegiul Farmaciştilor din România; Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolventă din România; Colegiul Medicilor din România;
Colegiul Medicilor Veterinari din România; Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România; Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor si Asistenţilor Medicali din România; Ordinul Geodezilor din România; Ordinul Tehnicienilor Dentari din România; Asociaţia Consultanţilor în Management din România - AMCOR; Asociaţia Română a Agenţiilor Imobiliare - ARAI; Camera Consultanţilor Fiscali şi Consiliul de Mediere.
Uniunea noastră reprezintă deci aproximativ 400.000 membri ai organizaţiilor profesionale mai sus menţionate, fiind activ implicată în diverse acţiuni de apărare a intereselor fundamentale ale membrilor săi, prin promovarea creării unui cadru juridic corespunzător dezvoltării profesiilor liberale din România prin organizarea lor, după caz, independentă sau autonomă în raport cu statul şi autorităţile publice. În acelaşi timp, Uniunea Profesiilor Liberale din România se implică activ în vederea asigurării condiţiilor pentru exercitarea acestor profesii pe baza liberei iniţiative şi în condiţii de concurenţă, în conformitate cu dispoziţiile legale, cu regulile statutare si cu principiile deontologice, dar şi pentru adaptarea legislaţiei privind profesiile liberale din România la standardele europene. Uniunea Profesiilor Liberale din România participă, de asemenea, activ la dialogul social organizat în cadrul Consiliului Economic si Social din România, dar şi pe plan internaţional, fiind membru cu drepturi depline al Consiliului European al Profesiilor Liberale – CEPLIS şi respectiv, al Uniunii Mondiale a Profesiilor Liberale – UMPL.
Faţă de toate cele de mai sus, discuţiile aprinse din societatea românească din cursul ultimelor săptămâni cu privire la modificarea regimului de impozitare a persoanelor fizice ce desfăşoară activităţi independente, prin introducerea unei noi metode de (re)calificare a acestor activităţi, nu puteau să ne lase indiferenţi, întrucât aceste modificări aduse Codului fiscal ar putea să aibă un impact negativ semnificativ şi asupra persoanelor care exercită profesii liberale (denumite „profesii libere” de legislaţia fiscală în vigoare), deşi situaţia acestora este fundamental diferită de cea a celor ce activează ca persoane fizice autorizate.
Astfel, remarcăm că Ordonanţa de Urgenţă nr. 58/2010 a preluat criteriile ce trebuie avute în vedere pentru analiza măsurii în care veniturile persoanelor fizice sunt considerate ca fiind obţinute din activităţi independente sau din activităţi dependente (ce sunt în prezent incluse în art. 46, pct. 19 şi respectiv art. 55 pct. 67 din Hotărârea nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul Fiscal). Spre deosebire însă de textul Normelor Metodologice (în care respectivele criterii trebuie îndeplinite cumulativ), în textul actului normativ modificator, îndeplinirea oricăruia dintre respectivele criterii enunţate conduce la clasificarea unei relaţii de prestări servicii într-una de tip dependent, cu consecinţa considerării ca fiind de natură salarială a veniturilor obţinute în baza acesteia.
În plus, Ordonanţa de Urgenţă nr. 58/2010 adaugă un nou criteriu de recalificare a muncii independente în muncă dependentă din perspectiva regimului de impozitare a acesteia, criteriu care este însă definit doar într-o manieră generică, prin raportare la „orice alte elemente care reflectă natura dependentă a activităţii”. Acestă prevedere inclusă în litera f) a art. 7 alin. 1 pct. 2 al actului normativ modificator deschide practic posibilitatea unei recalificări a oricărei relaţii contractuale, atât timp cât nu include standardele la care ar urma să opereze, astfel încât să poată fi stabilite limitele între care destinatarii legii şi cei care urmează să o aplice pot acţiona. În concret, oricând se poate afirma de către organul fiscal că anumite elemente ale unei activităţi pot reflecta - în opinia sa - o activitate dependentă, în timp ce în opinia contribuabilului este posibil, ca respectivele elemente să nu reflecte un asemenea caracter, ceea ce, în lipsa unor reguli legale clare, stricte şi bine definite, va deschide calea unor abuzuri şi a unor nesfârşite litigii, pe care nici judecătorii nu vor putea să le soluţioneze în mod fundamentat în condiţiile date.
De altfel, dacă o astfel de regulă generală îşi putea găsi justificare într-o reglementare de tipul celei în vigoare în prezent, în care munca dependentă este definită prin raportare la o multitudine de criterii, printre care unele - ce definesc preponderent o astfel de activitate - sunt listate expres, în timp ce altele care ar putea fi luate în calcul într-o asemenea analiză, este posibil să fie reliefate prin raportare la o regulă generică de tipul celei de mai sus, întrucât într-un asemenea caz acestea din urmă doar le-ar completa pe cele dintâi, şi nu ar defini, în mod independent, ele însele calificarea relaţiei ca fiind una de tip dependent sau independent.
Deci, atât timp cât Ordonanţa de Urgenţă nr. 58/2010 conţine o asemenea regulă generică şi neclară, considerăm că există un risc semnificativ ca activităţile desfăşurate de persoanele autorizate să presteze profesii liberale să fie oricând şi oricum reclasificate dintr-o relaţie independentă într-una dependentă doar în baza unei poziţii subiective a organului fiscal, care va aplica legea în practică.
Într-o astfel de interpretare, deschisă în practică de un text legal larg şi neclar, există chiar riscul, dacă nu al suprimării definitive a profesiilor liberale, măcar a reducerii semnificative a ariei lor de desfăşurare. Or, nu putem crede că aceasta ar fi, în acest moment, intenţia legiuitorului, pentru că suntem siguri că, dacă aceasta ar fi fost cu adevărat intenţia, s-ar fi intervenit, în mod corespunzător, asupra legilor speciale, iar nu asupra legii fiscale, care nu credem că poate avea nici măcar ca rezultat, şi cu atât mai puţin nici ca obiectiv, direct sau indirect suprimarea profesiilor liberale.
În consecinţă, considerăm că este absolut necesară clarificarea textului legal mai susmenţionat, prin introducerea unei precizări exprese în actul normativ ce va aproba Normele Metodologice ale Codului fiscal adaptate modificărilor incluse în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 58/2010, precizări care să confirme că această regulă nu se aplică persoanelor care exercită profesii liberale, având în vedere că pe de o parte, activitatea desfăşurată de acestea, în baza legilor speciale, este, prin definiţie, derulată în mod independent, iar pe de altă, parte, poziţia acestora este fundamental diferită de cea a persoanelor fizice autorizate, potrivit explicaţiilor ce urmează.
În primul rând, precizăm că profesiile liberale au apărut în anii ‘90 în societatea română dintr-o nevoie acută de modernizare a sa, resimţită în contextul intenţiei de aderare la Uniunea Europeană, ce presupunea şi aderarea la standardele şi practicile profesionale comunitare. Statul român a reglementat deci prin legi speciale, emise în ultimii 20 de ani, exerciţiul profesiilor liberale în diferite domenii ale vieţii sociale, fiind stabilite reguli precise de organizare şi funcţionare a acestora. În baza acestor reguli, au fost înfiinţate, în toţi aceşti ani, diferitele organizaţii profesionale ce coordonează procesul de admitere în fiecare dintre aceste profesii a oricăror persoane ce doresc să le practice, dar şi modul în care aceste persoane, odată admise în profesie, îşi desfăşoară de-a lungul timpului activitatea, pentru a respecta standardele profesionale aplicabile în cadrul acestora.
Potrivit legilor speciale mai sus menţionate, persoanele admise să exercite profesii liberale trebuie să respecte în activitatea lor profesională de zi cu zi reguli strice şi specifice, derulându-şi activitatea într-o manieră independentă şi sub riscul angajării răspunderii lor personale faţă de beneficiarii serviciilor prestate. Astfel, un auditor independent va răspunde, potrivit legislaţiei specifice aplicabile acestei profesii, pentru consecinţele muncii sale, chiar şi în acele cazuri când activează în baza unei relaţii de colaborare cu o firmă de audit, în calitate de subcontractor, chiar dacă el nu are nici o relaţie de ordin juridic cu beneficiarul raportului de audit. De asemenea, un doctor care activează în baza unui contract de colaborare la o clinică medicală răspunde personal direct faţă de pacient pentru orice fapte de malpraxis, chiar dacă nici într-un asemenea caz pacientul nu este niciodată clientul doctorului în planul raporturilor de ordin contractual, cum la fel se bucură de totală independenţă potrivit legii speciale ce reglementează organizarea profesiei sale şi arhitectul, asumându-şi în acelaşi timp răspunderea faţă de clienţi şi autorităţi.
Mai mult, persoanele ce sunt autorizate să presteze profesii liberale sunt obligate, prin reglementările specifice ce le sunt aplicabile, să se preocupe permanent de nivelul performanţei lor profesionale, prin frecventarea de cursuri de perfecţionare, publicarea şi susţinerea unor lucrări ştiinţifice de specialitate etc., sub sancţiunea excluderii din profesie, tot ca o expresie a asigurării garanţiei de respectare a celor mai înalte standarde profesionale în activitatea lor de zi cu zi.
Din explicaţiile de mai sus – ce reprezintă cu siguranţă doar câteva exemple definitorii ale activităţilor derulate de persoanele autorizate să practice profesii liberale – rezultă particularitatea principală a acestor activităţi profesionale, aceea de a fi prestate într-o manieră independentă, ceea ce este deci nu doar de natura acestora, ci chiar de esenţa lor. În consecinţă, a reglementa prin legile speciale - în acord cu specificul lor şi cu regulile impuse de legiuitor acestora - activitatea profesională a persoanelor autorizate să presteze profesii liberale ca fiind una de natură independentă, iar ulterior, prin legislaţia fiscală a o considera ca fiind una de natură dependentă, ar reprezenta în opinia noastră o reglementare contradictorie a profesiilor liberale în legislaţia română, de natură să afecteze pe termen lung dezvoltarea corespunzătoare a acestora. Mai mult, este chiar de aşteptat ca o astfel de reglementare să conducă la scăderea interesului persoanelor autorizate să presteze profesii liberale în continuare, în forma prevăzută de legea fiscală, ceea ce ar putea afecta întreaga societatea românească, fiind, de altfel, de neconceput ca reglementarea fiscală să schimbe fundamental optica de derulare a acestor activităţi, astfel cum rezultă ea din legile lor speciale de organizare şi funcţionare.
În al doilea rând, activitatea persoanelor care prestează profesii liberale nu se poate nici pe departe compara şi, cu atât mai puţin, asimila cu cea a persoanelor ce desfăşoară activităţi autorizate sub imperiul legislaţiei comerciale (în prezent, Ordonanţa Guvernului nr. 44/2008).
Astfel, chiar dacă ambele forme de activităţi mai sus menţionate se exercită pe baza liberei iniţiative, în cazul activităţilor prestate de către persoanele autorizate să exercite profesii liberale, nu este posibilă deturnarea finalităţii legii ce guvernează activitatea acestor persoane, prin acordarea unei autorizaţii de funcţionare şi în acele cazuri în care nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru obţinerea lor. Aceasta întrucât, pe de o parte, în cazul acestor persoane, în virtutea regulilor profesionale impuse de către legile speciale, potrivit explicaţiilor de mai sus, desfăşurarea activităţii reglementate sub forma unei profesii liberale este singura posibilitate prevăzută de lege, iar, pe de altă parte, există supravegherea de ordin profesional şi administrativ exercitată de organismele specifice ale fiecărei profesii, înfiinţate în baza dispoziţiilor legale speciale.
Mai mult, membrii profesiilor liberale îşi desfăşoară activitatea în considerarea unor norme etice şi deontologice, ceea ce face ca sectorul socio – economic al acestora, recunoscut ca atare de Parlamentul European prin mai multe hotărâri începând cu anul 2003, să fie unul specific, distinct de cel industrial şi comercial, fără de care nici o comunitate umană nu poate supravieţui.
Spre deosebire de activităţile derulate de persoanele autorizate să presteze profesii liberale, în cazul activităţii persoanelor autorizate să activeze ca persoane fizice autorizate, o simplă cerere depusă la Registrul Comerţului are ca efect obţinerea autorizaţiei de funcţionare, iar ulterior, activitatea acestor persoane nu este supusă vreunei supravegheri.
În consecinţă, deşi înţelegem şi considerăm pe deplin justificate intenţiile autorităţii fiscale de a introduce modificările legislative mai sus menţionate pentru o reglementare corectă a situaţiei fiscale a celor ce derulează activităţi independente, faţă de situaţiile în care legea comercială de organizare şi funcţionare a activităţii persoanelor ce derulează activităţii autorizate a fost uneori deturnată în practică de la finalitatea sa, nu putem accepta ca o cauză străină de activitatea persoanelor ce desfăşoară profesiile liberale să le afecteze acestor situaţia, fiind convinşi că există o diferenţiere clară cu privire la tratamentul fiscal al celor două categorii de persoane, fără a aplica acesteia din urmă un tratament fiscal necorespunzător naturii activităţilor sale, doar în consideraţiunea modului în care s-au derulat uneori în practică activităţile de către cealaltă categorie de persoane.
În concluzie, faţă de toate cele de mai sus, şi solicitând insistent Ministerului Finanţelor Publice să nu pună în pericol soarta profesiilor liberale, prezentăm şi o propunere de text legal care, prin introducerea sa în cuprinsul punctului referitor la art. 46 din Codul fiscal, să menţioneze clar că nu se aplică criteriile prevăzute de art. 7 persoanelor care exercită astfel de profesii:
„(233) Veniturile obţinute de persoanele autorizate să desfăşoare profesii libere, în condiţiile legii, conform pct. 23 vor fi considerate venituri din activităţi independente atunci când persoanele care le obţin prestează activitatea în baza unui contract de servicii încheiat cu o societate comercială sau cu orice altă entitate autorizată la rândul său să presteze respectivele profesii libere.”
În speranţa că toate argumentele de mai sus au reuşit să explice într-o manieră clară motivele prezentei scrisori şi soluţia ce poate conduce la evitarea riscurilor descrise în privinţa situaţiei profesiilor liberale din România, exprimându-ne speranţa că veţi fi de acord cu noi că o astfel de soluţie trebuie implementată prin confirmarea inaplicabilităţii criteriilor menţionate de art. 7 din Codul fiscal în versiunea reglementată de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 58/2010 şi asigurându-vă de întreaga noastră consideraţiune, vă stăm la dispoziţie pentru orice alte informaţii şi clarificări menite a soluţiona în mod pozitiv solicitarea noastră.
Cu deosebită consideratie
Avocat MIRCEA PETRE STĂNCULESCU
PREŞEDINTE
Uniunea Profesiilor Liberale din România
In urma modificarii propuse de dumneavoastra, activitatea unui medic autorizat sa desfasoare activitati stomatologige (de exemplu) CUM VA FI CONSIDERATA?
RăspundețiȘtergere