GHID DE MEDIERE PENTRU MAGISTRATI


GHID DE MEDIERE PENTRU MAGISTRATI
Medierea în materie civila. Medierea familiala.
Medierea în cauzele penale*
05.02.2010 Judecator Cristi Danilet,
Cuprins:
I. Procesul judiciar si ADR
II. Judecatorul si medierea în procesul românesc
1. Informarea partilor cu privire la mediere
a. Litigii pretabile la mediere
b. Litigii ce nu pot face obiect al medierii
c. Obligatia de informare
d. Întinderea si declansarea medierii
2. Medierea în procesele civile
2.1. Contractul de mediere. Efecte
2.2. Acordul de mediere. Controlul de legalitate
a. Procedura la notar
b. Procedura la instanta
2.3. Acordul validat. Efecte.
2.4. Aspecte speciale pentru medierea familiala
a. Tipuri de litigii ce pot fi mediate
b. Aspecte particulare
3. Medierea în cauzele penale
III. Avantajele medierii
1. Avantajele medierii pentru magistrati
2. Avantajele medierii pentru parti
________________
* extras din Zeno Sustac, Claudiu Ignat, Cristi Danileț, Ghid de mediere, Editura
Universitara, Bucurețti, 2010.
2
I. Procesul judiciar si ADR
Stabilirea drepturilor încalcate de catre persoanele fizice sau juridice si
repararea pagubelor produse acestora, reinstaurarea ordinii de drept încalcate prin
comiterea unei infractiuni ori sanctionarea abuzurilor autoritatilor fata de particulari
constituie finalitatea oricarei proceduri ce se desfasoara în fata judecatorului. Într-un
cadru solemn si respectând formalitatile edictate de lege, judecatorul este chemat sa
transeze cu putere de lege disputa dintre stat si individ sau cea nascuta doar între
indivizi, pronuntând o hotarâre la finalul unui proces judiciar, prin care pâna la urma
se stabileste care dintre parti câstiga si care pierde.
Alaturi de conceptul clasic de „proces”, teoria recenta a organizarii judiciare
consacra si o alta sintagma, „procesul fara procedura”.1 Procesul fara procedura
înseamna ca partile nu supun litigiul unei solutionari transate în favoarea uneia sau
celeilalte prin intermediul instantei, ci apeleaza la un mecanism care sa permita o
solutionare amiabila a acestuia. Legitimarea acestui mecanism vine din libertatea
contractuala a partilor care decid astfel sa evite un judecator si, deci, regulile clasice
de procedura. În aceasta categorie intra modurile alternative de solutionare a litigiilor
(ADR2). „Judecatorul” este unul privat, care aplica anumite reguli proprii fiecarui
astfel de litigiu, procedura desfasurându-se de regula într-un cadru confidential.
ADR nu reprezinta ceva nou în sistemul legislativ românesc. Astfel, cai
alternative la procesul traditional cunoscute pâna acum la noi erau arbitrajul, recursul
administrativ intern (sau gratios, în materia contenciosului administrativ), concilierea,
tranzactia. Începând cu anul 2006, la acestea s-a adaugat si medierea.
La fel ca si justitia etatica, ADR are ca scop restabilirea ordinii sociale. Ceea
ce îi este specific însa, e o anumita functie de pacificare a conflictelor, deci s-ar
putea spune ca într-un fel contribuie la armonia sociala: partile au oportunitatea ca,
dincolo de litigiul dintre ele, sa mentina relatiile anterioare si pe viitor, realizând ca
acel litigiu a fost generat doar de o neîntelegere care a fost în final solutionata în
mod avantajos pentru toti cei implicati. Tocmai de aceea, regula este ca
reglementarea amiabila a disputei nu poate fi obligatorie. Daca totusi întelegerea
dintre parti nu se poate realiza, ele îsi pastreaza dreptul de a se adresa unui
judecator clasic.
II. Judecatorul si medierea în procesul românesc
1 A se vedea Serge Guinchard, Monique Bandrac, Constantin S. Delicostopoulus s.a, Droit
processuel. Droit commun et droit compare du proces, Edition Dalloz, 3e edition, 2005, p. 997-1005.
2 ADR – acronim pentru Alternative Dispute Resolution, adica acel sistem de solutionare a
litigiilor în afara unui proces judiciar.
3
Legea medierii3 creeaza cadrul în care rolul judecatorului în solutionarea
amiabila a litigiului este bine definitiv si delimitat.
1. Informarea partilor cu privire la mediere
În exercitarea rolului activ judecatorul este obligat sa staruie în solutionarea
amiabila a litigiului implicându-se el însusi în a da sfaturile adecvate partilor (art. 129
alin. 2 C.pr.civ), dar si sa le aduca acestora la cunostinta informatii despre
modalitatea de organizare si functionare a institutiei medierii (art. 6 din Legea
192/2006).
a. Litigii pretabile la mediere
Implicarea judecatorului de caz în procedura medierii poate avea loc numai
dupa declansarea procesului civil sau penal. Potrivit dispozitiilor din Legea nr.
192/2006 modificata prin Legea nr. 370/2009, se poate recurge la mediere:
- în orice litigiu de natura civila;
- în orice litigiu de natura comerciala;
- în litigiile de familie: neîntelegerile dintre soti privind continuarea casatoriei,
exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la
întretinerea copiilor, precum si orice alte neîntelegeri care apar în raporturile dintre
soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii, respectiv în legatura cu
divortul si cererile accesorii acestuia;
- în litigiile având ca obiect conflictele din domeniul protectiei consumatorilor:
în cazul în care consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a
achizitionarii unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectarii clauzelor
contractuale ori a garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse în
contractele încheiate între consumatori si agentii economici ori a încalcarii altor
drepturi prevazute de legislatia nationala sau a Uniunii Europene în domeniul
protectiei consumatorilor;
- în materia conflictelor de drepturi în domeniul litigiilor de munca;4
- în materie penala: numai în cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca
raspunderea penala este înlaturata prin retragerea plângerii prealabile sau
împacarea partilor.
b. Litigii ce nu pot face obiect al medierii
Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele
privitoare la statutul persoanei, precum si orice alte drepturi de care partile, potrivit
legii, nu pot dispune prin conventie sau prin orice alt mod admis de lege.
De exemplu, intra în aceasta categorie actiunile în reclamatie de stat (cum
este cea pentru stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei), actiunile în
contestatie de stat (de exemplu cea în contestarea recunoasterii de paternitate sau
de maternitate, ori actiunea în tagaduirea paternitatii copilului din casatorie) si
actiunile în modificare de stat (actiunea de divort, actiunea în desfacerea adoptiei).
3 Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator a fost publicata în
M.Of. nr. 441 din 22 mai 2006 si a fost modificata si completata prin Legea nr. 370/2009 publicata în
M.Of. nr. 831 din 3 decembrie 2009.
4 Potrivit art. 5 din Legea nr. 168/1999 prin conflicte de drepturi se înteleg conflictele de
munca ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligatii decurgând din legi sau
din alte acte normative, precum si din contractele colective sau individuale de munca sunt conflicte
referitoare la drepturile salariatilor.
4
c. Obligatia de informare
Atunci când se confrunta cu un caz pretabil la mediere, judecatorul (respectiv
procurorul si lucratorul de politie judiciara în situatiile permise de legea penala, dar si
arbitrul sau alt organ cu atributii jurisdictionale) are obligatia de a informa partile
asupra posibilitatii si avantajelor folosirii procedurii medierii si de a le îndruma sa
recurga la aceasta pentru solutionarea conflictelor dintre ele, asa cum dispun în mod
explicit dispozitiile art. 6 din legea modificata în 20095. Desigur, nimic nu împiedica
ca o asemenea procedura de informare sa înceapa chiar din momentul depunerii
actiunii la registratura instantei, ceea ce ar implica luarea unor decizii administrative
de catre conducerea instantei cu privire la organizarea unui punct de informare
pentru mediere. De asemenea, trebuie aduse la cunostinta partilor si facilitatile
oferite de stat pentru încurajarea medierii: posibilitatea de a apela la ajutorul public
judiciar în cazul în care apelarea la mediere ar fi prea costisitoare pentru ele, precum
si posibilitatea restituirii taxelor de timbru avansate (conform dispozitiilor din OUG. nr
51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civila).
Este posibil ca între parti sa existe o clauza anterioara de mediere sau de
conciliere conventionala a unui eventual litigiu care s-ar ivi în relatiile juridice
desfasurate între ele. În acest caz, judecatorul ar trebui sa le reaminteasca partilor
de aceasta conventie, dar opozitia partilor de a o respecta nu poate constitui un fine
de neprimire a actiunii de catre instanta de judecata.
Legea nu arata care trebuie sa fie cuvintele sau expresiile folosite de
judecator în aceasta procedura de informare. Dar pentru ca judecatorul sa fie
convingator si dispozitiile mentionate mai sus sa îsi atinga scopul, este nevoie ca la
rândul sau sa fie convins de utilitatea medierii.
Desi legea nu prevede, este evident ca judecatorul trebuie sa indice partilor
locul unde acestea pot gasi mediatorii, respectiv sa le îndrume catre locul unde este
disponibil Tabloul mediatorilor6: pe internet (www.cmediere.ro), respectiv în sediul
instantei7. Daca sunt disponibile afise sau brosuri ale cabinetelor locale ori
asociatiilor de mediatori, judecatorul sau grefierul poate îndruma partile direct catre
aceste materiale. Când toate partile sunt prezente în fata judecatorului, acesta le va
sfatui sa se prezinte împreuna la mediator.
d. Întinderea si declansarea medierii
5 Obligatia de informare pentru organele judiciare devine aplicabila începând cu data de 3
martie 2010. Pâna atunci, dispozitiile legale prevad numai posibilitatea informarii.
6 Art. 12 din lege prevede: (1) Mediatorii autorizati sunt înscrisi în Tabloul mediatorilor,
întocmit de Consiliul de mediere si publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) În tabloul
prevazut la alin. (1) se mentioneaza urmatoarele date: a) numele si prenumele mediatorului; b) sediul
profesional; c) pregatirea de baza a mediatorului, institutiile la care s-a format si titlurile cu care le-a
absolvit; d) domeniul medierii în care acesta este specializat; e) durata experientei practice în
activitatea de mediere; f) limba straina în care este capabil sa desfasoare medierea; g) calitatea de
membru al unei asociatii profesionale în domeniul medierii, precum si, dupa caz, al altor organizatii; h)
existenta unei cauze de suspendare.
7 Art. 12 din lege: (3) Consiliul de mediere are obligatia sa actualizeze periodic si cel putin o
data pe an Tabloul mediatorilor si sa îl puna la dispozitie celor interesati la sediul sau, al instantelor
judecatoresti, al autoritatilor administratiei publice locale, precum si la sediul Ministerului Justitiei si pe
pagina de Internet a acestuia.
5
Medierea poate avea ca obiect solutionarea în tot sau în parte a litigiului.
Procedura de mediere se declanseaza în momentul încheierii contractului dintre parti
(dupa prezentarea partilor împreuna la mediator sau dupa acceptarea medierii de
catre partea invitata) în conditiile de forma si de fond descrise în art. 44-47 din lege.
2. Medierea în procesele civile
2.1. Contractul de mediere. Efecte
a. Daca partile recurg la mediere anterior declansarii procedurii judiciare, în
art. 49 se prevede ca termenul de prescriptie a dreptului la actiune pentru dreptul
litigios supus medierii se suspenda începând cu data semnarii contractului de
mediere, pâna la închiderea procedurii de mediere. Potrivit art. 56 alin. 1, procedura
de mediere se închide, dupa caz: a) prin încheierea unei întelegeri între parti în urma
solutionarii conflictului; b) prin constatarea de catre mediator a esuarii medierii; c)
prin depunerea contractului de mediere de catre una dintre parti.
Este de mentionat ca în cazul în care partile au încheiat o întelegere partiala,
pentru restul aspectelor nesoluționate amiabil orice parte se poate adresa instantei.
De asemenea, exista aceasta posibilitate si în caz de esuare a medierii sau de
depunere a contractului.
b. Daca partile recurg la mediere dupa sesizarea instantei de judecata,
conform art. 62 din lege instanta de judecata va suspenda judecarea cauzei civile la
cererea partilor, în conditiile art. 242 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedura civila.
Totodata, cursul termenului perimarii este suspendat pe durata desfasurarii
procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnarii contractului de
mediere.
Rezulta, asadar, ca intentia legiuitorului a fost de a sugera mediatorilor
solutionarea disputei în cel mult 3 luni de la data începerii procedurii de mediere.
Daca finalizarea acesteia nu s-a putut realiza în aceste termen, medierea poate fi
continuata însa fara a mai avea ca efect suspendarea termenului de perimare.
2.2. Acordul de mediere. Controlul de legalitate
Întelegerea obtinuta în urma medierii este un contract între parti în întelesul
art. 942 Cod Civil, mai exact un contract de tranzactie conform art. 1704 Cod Civil la
care se putea ajunge, evident, si fara interventia mediatorului.
Acordul de mediere poate fi încheiat oral sau în scris,8 nefiind obligatoriu ca
întelegerea partilor prin care se încheie disputa sa se materializeze în forma scrisa.
În multe cazuri acordul, materializat într-un contract, este neaplicabil – de exemplu,
disputele obisnuite de familie, cele de la locul de munca (cele necontractuale),
intraorganizationale (dispute între departamente), interculturale, în scoala (elev-elev,
profesor-elev) etc.
8 Art. 58 alin 1 din lege: Când partile aflate în conflict au ajuns la o întelegere, se poate
redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimtite de acestea si care are valoarea
unui înscris sub semnatura privata. De regula, acordul este redactat de catre mediator, cu exceptia
situatiilor în care partile si mediatorul convin altfel.
6
Contractul poate fi consemnat, ad probationem, într-un document ce are
valoare de înscris sub semnatura privata.9 Pentru a-i da valoare de înscris autentic,
partile au la îndemâna doua cai, una extrajudiciara si cealalta judiciara, în functie de
momentul în care a intervenit medierea.
Astfel, potrivit art. 59 din legea nr.192, daca partile ajung la o întelegere ea
poate fi supusa verificarii notarului public în vederea autentificarii sau, dupa caz
partile pot supune întelegerea verificarii de catre instanta de judecata în vederea
încuviintarii, obtinând în acest fel un titlu executoriu. Din formularea textului („dupa
caz”) rezulta în mod indubitabil ca se poate apela la instanta pentru validarea
acordului numai daca acesta priveste un litigiul ce fusese deja înregistrat pe rolul
instantei anterior demararii medierii. O interpretarea contrara, în sensul ca acordul
poate fi supus încuviintarii de catre instanta de judecata chiar daca se refera la un
litigiu neînregistrat pe rolul instantei, ar avea drept consecinta preluarea de catre
judecatori a unor sarcini specifice notarilor (autentificarea actelor la cererea partilor),
ceea ce este inacceptabil în contextul în care unul din scopurile medierii este tocmai
degrevarea instantelor.
Cu toate aceste, având în vedere ca partile care se prezinta cu acordul de
mediere la notar vor trebui sa achite o taxa de autentificare, pe când daca l-ar
supune încuviintarii de catre instanta nu s-ar percepe nicio taxa suplimentara si, mai
mult, se va putea restitui la cerere taxa de timbru achitata la înregistrarea actiunii,
credem ca partile vor gasi o modalitate de ocolire a legii: vor încheia acordul de
mediere si apoi vor sesiza instanta cu cerere de chemare în judecata cerând
acesteia sa ia act de acord, cu restituirea taxelor, legea nereglementând solutia ce
ar trebui sa o dea judecatorul pentru a sancționa o asemenea situatie. Daca
judecatorii vor adopta practica de a refuza astfel de încuviintari, partile care au deja
încheiat acordul de miere anterior sesizarii instantei, ar putea din nou gasi o soluție
de eludare, redactând acordul ulterior sesizarii instanței, pentru ca aceasta din
urma sa nu ridice obiectiuni cu privire la calea aleasa.
Rostul procedurii de autentificare, respectiv încuviintare este acela de a
împiedica intrarea în circuitul civil a unor contracte care nu respecta forma impusa
de lege sau care încalca ordinea publica, ce pot periclita astfel siguranta si
stabilitatea raporturilor juridice. Pentru a preîntâmpina viitoare litigii izvorâte dintr-un
contract viciat si întrucât mediatorul nu are îndreptatirea de a analiza în vreun fel
legalitatea acordului dintre parti, el doar atragându-le într-un mod general atentia ca
acordul nu poate încalca legea si ordinea publica, apare cu atât mai necesar
controlul exercitat de o persoana calificata juridic si care exercita autoritatea publica.
Asadar, în privinta naturii juridice, aceasta autentificare, respectiv încuviintare
constituie un control de legalitate.
9 Art. 1176 Cod Civil: Actul sub semnatura privata, recunoscut de acela carui se opune, sau
privit, dupa lege, ca recunoscut, are acelasi efect ca actul autentic, între acei care l-au subscris si
între cei care reprezinta drepturile lor. Art. 969: Conventiile legal facute au putere de lege între partile
contractante. Art. 1174: Actul cel autentic sau cel sub semnatura privata are tot efectul între parti
despre drepturile si obligatiile ce constata, precum si despre aceea ce este mentionat în act, peste
obiectul principal al conventiei, când mentionarea are un raport oarecare cu acest obiect.
7
a. Procedura la notar
Potrivit Legii nr. 36/199510 activitatea notariala asigura persoanelor fizice si
juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum si
exercitiul drepturilor si ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea (art. 1). Printre
atributiile notarilor este prevazuta în art. 8 lit. b si autentificarea înscrisurilor
redactate de notarul public, de parte personal sau de avocat. Procedura de
autentificare este reglementata în art. 58-67 din Legea nr. 36/1995, respectiv în art.
66-71 din Regulamentul de aplicare a acestei legi.11
Notarul va emite încheierea de declarare ca autentic a acordului de mediere
(art. 65). Înscrisul se va redacta în atâtea exemplare originale cerute de parti, plus
unul pentru arhiva notarului public si, dupa caz, unul pentru efectuarea lucrarilor de
publicitate (art. 62 alin. 1 din Regulament). Actul autentificat de notarul public care
constata o creanta certa si lichida are putere de titlu executoriu la data exigibilitatii
acesteia (art. 66 din lege).
Daca notarul respinge cererea de autentificare, se poate face plângere la
judecatorie în termen de 10 zile, care se depune la sediul biroului notarului public ce
o va înainta judecatoriei competente împreuna cu dosarul cauzei (art. 67 si art. 100).
b. Procedura la instanta
Asadar, dupa declansarea procesului se poate intra în procedura de mediere.
Potrivit legii, la închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat sa
informeze în scris instanta de judecata daca partile au ajuns sau nu la o întelegere în
urma procesului de mediere. Informarea ar trebui sa contina elementele cuprinse în
procesul verbal încheiat la sfârsitul procedurii de mediere.
Astfel, conform art. 63 din lege, daca medierea a avut succes si conflictul a
fost solutionat, instanta va pronunta, la cererea partilor, o hotarâre de expedient
potrivit dispozitiilor art. 271 din Codul de procedura civila. Conform acestor din urma
dispozitii, partile se pot înfatisa oricând în cursul judecatii, chiar fara sa fi fost citate,
pentru a cere sa se dea hotarâre care sa consfinteasca învoiala lor. Daca partile se
înfatiseaza la ziua stabilita pentru judecata, cererea pentru darea hotarârii va putea fi
primita, chiar de un singur judecator, urmând ca hotarârea sa fie data de instanta în
sedinta. Daca ele se înfatiseaza într-o alta zi, instanta va da hotarârea în camera de
consiliu.
Daca partile nu doresc încuviintarea, mediatorul nu poate fi obligat sa
comunice instantei de judecata acordul partilor rezultat din mediere.
Legea nu explica în ce consta încuviintarea facuta de judecator. Noi credem
ca aceasta are aceeasi natura cu verificarea facuta de notar care cuprinde
operatiunile descrise amanuntit în legea nr. 136/1995. Acestea trebuie sa priveasca,
printre altele, urmatoarele aspecte:
- daca întelegerea partilor priveste litigii asupra carora partile pot încheia acte
de dispozitie: de exemplu, întelegea partilor sa nu priveasca un litigiu deja solutionat
10 Legea nr. 36 din 12 mai 1995 a notarilor publici si a activitatii notariale, cu modificarile si
completarile ulterioare. Textul initial a fost publicat în M.Of. nr. 92 din 16 mai 1995.
11 Ordinul nr. 710/C din 5 iulie 1995 pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a
Legii notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995, emis de Ministerul Justitiei si publicat în M.
Of. nr. 176 din 8 august 1995, cu modificarile ulterioare.
8
printr-o hotarâre judecatoreasca (autoritate de lucru judecat) sau un litigiu deja
supus medierii când acordul de mediere a fost autentificat de notarul public (cererea
este lipsita de interes) sau chiar de instanta (autoritate de lucru convenit);
- daca cei care încheie acordul sunt chiar titularii drepturilor în discutie: de
exemplu, daca reprezentantul conventional al uneia dintre parti a respectat limitele
împuternicirii primite sau daca întelegerea în care o parte este un minor a fost
supusa aprobarii autoritatii tutelare; de aceea, credem ca e necesara prezenta
tuturor partilor din acordul de mediere în fata judecatorului, întocmai cum se
întâmpla la notar;
- daca vointa lor nu a fost cumva viciata în cursul procedurii de mediere: de
exemplu, eroarea în care s-a aflat o parte cu privire la obiectul întelegerii, ori dolul
sau violenta exercitata cu privire la o parte pentru a o forta sa încheie acordul;
- daca au fost respectate dispozitiile cu privire la asistenta juridica sau la
asigurarea interpretului atunci când acestea sunt obligatorii;
- daca prevederile acordului nu încalca dispozitiile imperative ale legii: astfel,
art. 2 alin. 4 din Legea nr. 192/2006 prevede în mod expres ca „Nu pot face obiectul
medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei,
precum si orice alte drepturi de care partile, potrivit legii, nu pot dispune prin
conventie sau prin orice alt mod admis de lege”; de asemenea, art. 73 alin. 2 din
Legea 192/2006 modificata prin Legea nr. 370/2009 prevede ca „Dispozitiile
prezentei legi se aplica si în medierea conflictelor de drepturi de care partile pot
dispune din cadrul conflictelor de munca”;
- daca prevederile acordului nu încalca ordinea publica: art. 58 alin. 2 din
Legea nr. 192/2006 prevede: „Întelegerea partilor nu trebuie sa cuprinda prevederi
care aduc atingere legii si ordinii publice”; la fel, art. 5 din Codul civil mentioneaza ca
„Nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare la legile care intereseaza
ordinea publica si bunele moravuri”.
În situatia în care este dat vreunul dintre aceste cazuri, instanta va analiza si
solutiona pe cale de exceptie aspectele de nulitate ale întelegerii dintre parti, potrivit
dreptului comun în materia nulitatilor si procesul judiciar va continua în forma clasica.
Daca aceste aspecte sunt constatate sau intervin ulterior hotarârii de încuviintare,
ele vor putea fi invocate prin intermediul caii de atac extraordinare a revizuirii.
Nu credem ca este o conditie verificarea de catre judecator a calitatii de
mediator a tertului, chiar daca alin. 4 al art. 12 recent introdus prevede ca profesia
de mediator se exercita numai de catre persoana care a dobândit calitatea de
mediator autorizat, în conditiile prezentei legi. De asemenea, nu este atributia
judecatorului de a verifica legalitatea contractului de mediere. De altfel, depunerea
acestuia nu este necesara, iar anularea acestui contract pentru cazurile aratate în
art. 45 din lege poate avea loc numai în conditiile dreptului comun.
Asadar, încuviintarea data de instanta este o procedura diferita de cea de
judecata. În principiu nu se impun acordarea unor termene de judecata, ci imediat se
va lua act de acordul de mediere daca sunt depuse toate înscrisurile necesare iar
9
partile sunt prezente. Desigur, nimic nu exclude fixarea unei alte zi pentru
încuviintarea acordului ca toate aceste conditii sa fie întrunite. Dupa cum dupa
depunerea acordului de mediere la instanta nu este exclusa refacerea lui, daca
partile doresc modificarea acestuia.
Daca medierea poate fi validata, motivarea va fi întocmita în mod succint si
accentul se va pune pe dispozitivul hotarârii prin care trebuie sa se ia act de acordul
partilor pe care îl va prelua întocmai. E posibil ca acordul partilor sa se depuna în
calea de atac, caz în care aceasta trebuie admisa, hotarârea atacata sa fie
desfiintata/casata si se ia act de acest acord.
Judecatorul va dispune la cererea partii interesate restituirea taxei judiciare de
timbru platite pentru învestirea instantei (art. 63 alin. 2 din Legea nr.192/1996). De
asemenea, se poate solicita recuperarea onorariului mediatorului pentru persoanele
carora li s-a aprobat cererea de acordare a ajutorului public judiciar în materie
nepenala12 daca a parcurs procedura de mediere a litigiului anterior începerii
procesului sau a solicitat medierea dupa începerea procesului, dar înainte de prima
zi de înfatisare (art. 20 din OUG nr. 51/2008).13
Cu privire la restituirea onorariului mediatorului semnalam o posibila
problema. Astfel, legislatia interna nu prevede un cuantum minim sau maxim al
acestor onorarii. Drept pentru care întrevedem comiterea unor abuzuri, când un
mediator se poate întelege cu doua parti se simuleze un litigiu civil pentru a obține
suma decontata de stat drept onorariu: cele doua parți se prezinta în mod formal la
acel mediator în fata caruia nu se reuseste încheierea acordului de mediere, dupa
care reclamantul declanseaza procesul civil, apoi una dintre parți sau ambele se
declara paupere ți solicita ajutor public judiciar sub forma restituirii onorariul
mediatorului care nu poate fi cenzurat (reglementarea din art. 20 ultima teza a OUG
nr. 51/2008, potrivit careia „Suma la a carei restituire partea are dreptul se stabileste
de instanta” nu este suficienta pentru a reduce un eventual onorariu exagerat) si
dupa plata sumei reclamantul renunta la actiune. De aceea, Consiliul de Mediere
trebuie urgent sa reglementeze aceasta chestiune, a onorariilor mediatorilor, ale
caror limite sa fie prevazute în functie de natura si obiectul cauzei, întocmai ca la
notari sau executorii judecatoresti. De asemenea, se impune ca legiuitorul sa puna
în acord legea medierii cu legea ajutorului public judiciar: ar trebui sa beneficieze de
restituirea onorariului mediatorului numai persoanele care au ajuns la un acord de
mediere, care sa le fie restituit odata cu autentificarea de catre notar sau
12 Conform art. 8 din OUG 51/2008: (1) Beneficiaza de ajutor public judiciar în formele
prevazute la art. 6 persoanele al caror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele doua
luni anterioare formularii cererii, se situeaza sub nivelul de 500 lei. În acest caz, sumele care
constituie ajutor public judiciar se avanseaza în întregime de catre stat. (2) Daca venitul mediu net
lunar pe membru de familie, în ultimele doua luni anterioare formularii cererii, se situeaza sub nivelul
de 800 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avanseaza de catre stat în proportie
de 50%. (3) Ajutorul public judiciar se poate acorda si în alte situatii, proportional cu nevoile
solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natura sa îi limiteze
accesul efectiv la justitie, inclusiv din cauza diferentelor de cost al vietii dintre statul membru în care
acesta îsi are domiciliul sau resedinta obisnuita si cel din România.
13 Conform art. 16 alin 2 din OUG nr. 51/2008: Daca cererea pentru a carei solutionare se
solicita ajutor public judiciar face parte din categoria celor care pot fi supuse medierii sau altor
proceduri alternative de solutionare, cererea de ajutor public judiciar poate fi respinsa, daca se
dovedeste ca solicitantul ajutorului public judiciar a refuzat anterior începerii procesului sa urmeze o
asemenea procedura.
10
încuviintarea de catre instanta, organul care procedeaza la verificarea legalitatii
având totodata dreptul de a reduce cheltuiala facuta cu achitarea onorariului
mediatorilor14.
Mai semnalam o problema în legatura cu restituirea taxei de timbru: partile ar
putea prezenta o tranzactie pe care sa o intituleze în mod nereal „acord de
mediere”15 numai pentru a recupera taxele achitate deja. De aceea, judecatorul ar
putea solicita partilor sa prezinte si procesul verbal încheiat la finalul procedurii de
mediere,16 care contine elementele de identificare ale mediatorului si semnatura
acestuia.
În cazul în care medierea nu reuseste, procesul civil se reia, iar cererea de
repunere pe rol este scutita de taxa judiciara de timbru.
2.3. Acordul validat. Efecte.
Autentificarea data de notarul public sau încuviintarea facuta de instanta de
judecata are rolul de a facilita executarea reglementarii amiabile. Astfel, potrivit art.
372 C.pr.civ, executarea silita se va efectua numai în temeiul unei hotarâri
judecatoresti ori a unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Tocmai de aceea, art. 66 alin.1 din Legea nr. 36/1995 prevede: „Actul autentificat de
notarul public care constata o creanta certa si lichida are putere de titlu executoriu la
data exigibilitatii acesteia”. În mod similar, alin. 3 introdus prin Legea nr. 370/2009 la
art. 63 prevede ca „Hotarârea de expedient pronuntata conform prevederilor
prezentei legi constituie titlu executoriu” (hotarârea de expedient este cea la care
face referire art. 271 C.pr.civ.).
Caracterul executoriu semnifica învestirea cu autoritate publica a unui înscris
pentru executarea caruia ar fi nevoie de autoritatea statala, ca sa fie efectuata la
nevoie prin forta coercitiva a statului. Ca urmare, din moment ce titlurile mai sus
aratate sunt executorii în virtutea legii, executarea lor se va face fara nicio alta
formalitate, nemaifiind necesara învestirea cu formula executorie, dupa cum arata în
mod expres art. 3741 C.pr.civ.17
Aceasta dispozitie va ridica unele probleme în practica. Astfel, practicile
anumitor institutii sau reglementarile interne sunt de a lua anumite masuri
administrative numai în baza unor copii legalizate dupa hotarâri judecatoresti
definitive si care sunt învestite cu formula executorie. Ne referim aici, de exemplu, la
efectuarea înscrierilor în cartile funciare dispuse de catre Birourile de carte funciara
14 Pentru preîntâmpinarea abuzurilor, se pot institui bune practici în care partii care solicita
mediator al carui onorariu va fi în cele din urma achitat de stat sa i se dea acces la un mediator
desemnat în sistem ciclic de judecatorul responsabil din cadrul instantei. De asemenea, în astfel de
cazuri trebuie verificat daca se mai justifica a acorda aceleiasi parti si alte forme de ajutor public
judiciar.
15 Art. 58 alin. 1 din Legea nr. 192/2006: (1) Când partile aflate în conflict au ajuns la o
întelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimtite de acestea si
(…). De regula, acordul este redactat de catre mediator, cu exceptia situatiilor în care partile si
mediatorul convin altfel.
16 Art. 57 din Legea nr. 192/2006: La închiderea procedurii de mediere (….),mediatorul va
întocmi un proces-verbal care se semneaza de catre parti, personal sau prin reprezentant, si de
mediator. Partile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.
17 Art. 3741: Înscrisurile carora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse în
executare fara învestirea cu formula executorie.
11
din cadrul Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara, la permisiunea acordata de
Serviciul Pasapoarte unui parinte de a deplasa peste granita cu un minor în baza
unei hotarâri care suplineste acordul celuilalt parinte etc. Or, pentru ca hotarârile de
expedient ale instantelor sa fie puse în executare, e nevoie de o modificare a acestor
practici sau reglementari. De aceea, în etapa de popularizare a institutiei medierii, e
necesara implicarea în dezbateri si mese rotunde si a acestor autoritati.
În unele cazuri sunt necesare îndeplinirea anumitor formalitati pentru ca
acordul de mediere, încuviintat de notar sau instanta, sa aiba efecte. Astfel, potrivit
alineatelor 5-8 introduse de Legea nr. 370 în continutul art. 58 din Legea nr.192: „(4)
În cazul în care conflictul mediat vizeaza transferul dreptului e proprietate privata
privind bunurile imobile, partile vor prezenta acordul redactat de catre mediator
notarului public sau instantei de judecata pentru îndeplinirea conditiilor de fond si de
forma impuse de lege, sub sanctiunea nulitatii absolute. (5) Obligatia prevazuta la
alin. (4) se aplica în toate situatiile în care legea impune, sub sanctiunea nulitatii,
îndeplinirea unor conditii de fond si de forma. (6) În cazul în care legea impune
îndeplinirea conditiilor de publicitate, notarul public sau instanta de judecata, va
solicita înscrierea contractului autentificat, respectiv a hotarârii judecatoresti în
Cartea Funciara.”
Din aceste reglementari rezulta necesitatea ca, odata cu acordul de mediere,
partile sa prezinte notarului sau judecatorului toate înscrisurile care atesta drepturile
de care au înteles sa dispuna. Pentru crearea rapida a unor practici corecte, e
necesar ca înca din faza incipienta a aplicarii institutiei medierii sa existe o întelegere
între instante si mediatori cu privire la actele ce trebuie prezentate în vederea
încuviintarii, pe tipuri de cauze si în câte exemplare. Astfel, de exemplu în materia
drepturilor reale, trebuie prezentate extrase de Carte Funciara sau contracte din care
izvorasc aceste drepturi. La fel, în materie familiala trebuie prezentate înscrisuri care
sa ateste actul casatoriei sotilor si paternitatea asupra copiilor. De asemenea,
prezenta partilor în persoana este absolut necesara pentru a se verifica
consimtamântul acestora cu privire la încheierea acordului de mediere.
Sentinta data e neapelabila (definitiva) – art. 1711 C.civ, iar efectele
tranzactiei se produc chiar de la încheierea ei. Hotarârea nu se bucura de autoritate
de lucru judecat, dar e executorie de drept. Pronuntarea ei se face în public;
dispozitivul va fi preluat în portalul instantelor (http://portal.just.ro) prin intermediul
sistemului ECRIS, iar hotarârea în întregime se va regasi în JURINDEX
(www.jurisprudenta.org), ceea ce va limita oarecum caracterul de confidentialitate
asigurat de procedura desfasurata la mediator si la notar.
Desi legea nu prevede, este evident ca daca vreuna dintre parti formuleaza o
noua actiune cu acelasi obiect, solutionarea acesteia pe fond va putea fi împiedicata
prin invocarea exceptiei de lucru convenit între parti,18 care îmbraca toate aspectele
clasicei exceptii a autoritatii de lucru judecat. În felul acesta, tranzactia judiciara
dintre parti are un efect extinctiv si se asigura functionarea principiului securitatii
juridice. Ramâne o problema modul în care se poate opune întelegerea autentificata
de la notar în situatia în care s-ar formula totusi o actiune în judecata. Raspunsul îl
poate oferi dispozitia existenta în materie penala, la care vom face referire mai jos.
18 Exceptia de tranzactie este cunoscuta, de exemplu, în dreptul francez.
12
Cât priveste efectele pe care le are acordul de mediere dintre parti pe care
acestea nu înteleg sa îl supuna procedurii de autentificare sau încuviintare, acestea
sunt aceleasi din dreptul comun: daca medierea s-a desfasurat în afara unui proces,
în caz de neexecutare a acordului el poate constitui temeiul unei actiuni ex contractu
adresata instantei în scopul de a obtine o hotarâre judecatoreasca care sa îl oblige
pe debitor sa execute ceea ce s-a obligat prin acordul de mediere; daca medierea a
avut loc în timpul procesului, acordul va constitui un început de dovada scrisa,
urmând a fi evaluat în ansamblul probelor administrate care vor sta la baza unei
hotarâri potrivit procedurii ordinare.
Desi legea nu se ocupa si de acest aspect, este evident ca nimic nu împiedica
partile sa încheie un acord de mediere si ulterior unei proceduri judiciare, adica în
faza de executare silita a unei hotarâri judecatoresti, inclusiv în cursul soluționarii
unei contestații la executare. Aceasta mediere se bazeaza pe principiul
disponibilitatii partilor care caracterizeaza procesul civil, principiu care este aplicabil
inclusiv în faza de executare silita.
2.4. Aspecte speciale pentru medierea familiala
a. Tipuri de litigii ce pot fi mediate
În privinta relatiilor de familie, conform art. 64 din Legea nr. 192/2006 pot fi
rezolvate prin mediere doua tipuri de litigii:
a1. neîntelegerile dintre soti în timpul casatoriei: este vorba de cele privind
continuarea casatoriei, exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor,
contributia parintilor la întretinerea copiilor, precum si orice alte neîntelegeri care
apar în raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.
Ar intra în aceasta categorie, aspectele reglementate în legea cadru, care în
prezent este Codul familiei: de exemplu, neîntelegerile în legatura cu
consimtamântul unui sot pentru administrarea, folosirea si înstrainarea bunurilor
comune de catre celalalt sot (art. 35 C.fam), în legatura cu masurile privitoare la
bunurile si persoana copiilor de catre parinti (art.98 C.fam), cu locul unde va locui
minorul daca parintii locuiesc separat (art.100 C.fam) sau cu întinderea obligatiei de
întretinere datorata de parinti minorului, felul si modalitatile executarii, precum si
contributia fiecaruia dintre parinti (art.107 C.fam). De asemenea, ar intra aici
aspectele reglementate de legile speciale: de exemplu, legaturile personale dintre
copil si parintele de care a fost separat (art.16 din Legea nr. 242/200419), acordul
parintilor pentru deplasarea copilului în tara sau în strainatate (art. 18 din Legea
242), modalitatea de exercitare a drepturilor si îndeplinirea obligatiilor parintesti
(art.31 alin.2 din Legea 242).
a2. aspectele implicate de divort: este vorba atât de desfacerea casatoriei prin
divort, cât si de rezolvarea aspectelor accesorii divortului.
Întelegerea sotilor cu privire la desfacerea casatoriei si la rezolvarea
aspectelor accesorii divortului se depune de catre parti la instanta competenta sa
pronunte divortul. În categoria cererilor accesorii divortului intra cele referitoare la
19 Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, publicata în M.Of.
nr. 557 din 23 iunie 2004.
13
numele pe care sotii îl vor purta dupa divort, pensia de întretinere care li se cuvine si
atribuirea locuintei (art. 6131 ult.alin. C.pr.civ). Când exista copii rezultati din
casatorie, aspecte accesorii sunt încredintarea copiilor minori, obligatia de întretinere
a acestora si folosirea locuintei, aspecte pentru care instanta va tine seama si de
interesele minorilor (art.38 ult.alin. C.fam). Cât priveste partajul bunurilor comune,
acesta este supus regulilor de drept comun din materie civila.
b. Aspecte particulare
Apreciem necesara analiza incidentelor cu privire la mediere asupra unora
dintre aceste institutii:
b1. divortul prin acordul sotilor
Probleme deosebite nu se pun în actuala reglementare pentru divortul prin
acordul sotilor pronuntat în temeiul art. 38 alin.2 C.fam (conditiile fiind ca pâna la
data cererii de divort sa fi trecut cel putin un an de la încheierea casatoriei
si sa nu existe copii minori rezultati din casatorie).
Acordul de mediere poate fi deja încheiat când partile introduc actiunea la
instanta, acesta producând efecte si fara a fi necesara autentificarea la notar în
prealabil. În acest caz, exista un conflict între normele din legea medierii ce permit
pronuntarea de îndata a unei hotarâri de expedient si normele din procedura civila
care prevad necesitatea fixarii unui termen de 2 luni pâna la primul termen de
judecata (art. 6131 alin.2 C.pr.civ). Se impune, asadar, o rezolvare legislativa.
Dar e posibil ca acest acord de mediere sa intervina în timpul procesului
început pentru solutionarea actiunii de divort ordinar care e precizata ulterior ca
divort prin acord, urmând a fi solutionat ca atare.
b2. divortul din culpa
Cât priveste divortul ordinar, acesta se pronunta atunci când, datorita unor
motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei
nu mai este posibila (art. 38 alin. 1 C.fam). Instanta trebuie sa stabileasca culpa
pârâtului sau a ambilor soti în destramarea casniciei (art. 617 C.pr.civ).
În aceasta situatie, un acord de mediere se poate încheia cu privire la culpa
comuna a partilor, avantajul fiind ca instanta nu va mai trebui sa administreze probe
în aceasta privinta. De altfel, în literatura juridica20 se considera ca acordul sotilor
pentru desfacerea casatoriei este un motiv temeinic de divort. Teoretic, ar urma ca
probatiunea sa continue pentru dovedirea imposibilitatii continuarii casniciei, ceea ce
ar fi inutil si formalist si ar împiedica procedura de încuviintare a acordului de
mediere. De aceea, actualul cod al familiei trebuie pus în acord cu legea medierii. De
altfel, în noul Cod Civil21 se prevede în mod expres în art. 373-374 C.civ. ca divortul
poate avea loc prin acordul sotilor, indiferent de data încheierii casatoriei si indiferent
daca exista sau nu copii minori, singura obligatie pentru instanta fiind aceea de a
verifica consimtamântul liber si neviciat al fiecarui sot. Daca sotii sunt de acord cu
divortul si nu au copii, acestia vor putea apela în viitor la procedura administrativa
sau notariala, nemaifiind obligatorie sesizarea instantei.
20 Ion. P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, editia a VII-a, Editura
Universul Juridic, Bucuresti, 2006, p.236.
21 Legea nr. 287/2009 privind Codul civil a fost publicata în M. Of. nr. 511 din 24 iulie 2009.
14
b3. acordul cu privire la soarta minorilor dupa divort
Parintii aflati în divort se pot întelege cu privire la încredintarea minorilor si la
cheltuielile parintilor pentru întretinerea lor, încheind un acord de mediere în acest
sens.
Având în vedere ca în baza art. 42 din Codul familiei instanta poate cenzura
aceasta întelegere,22 iar ca pentru luarea deciziei este nevoie de opinia autoritatii
tutelare si de audierea minorului,23 ar fi util de gasit o modalitate prin care ancheta
sociala sa fie efectuata de autoritatea tutelara chiar la cererea partilor aflate în faza
de mediere, astfel ca atunci când instanta trebuie sa ia act de acordul de mediere sa
poata si decide cu privire la încredintarea minorilor în conditii legale. În acest scop,
un protocol tripartit instanta-asociatia de mediatori-primarie ni s-ar parea necesar.
De asemenea, e obligatorie prezentarea la instanta, odata cu acordul de mediere si
a minorului în vederea audierii de catre judecator24.
b4. numele sotilor dupa divort
Potrivit art. 40 alin.1 din Codul Familiei, la desfacerea casatoriei prin divort,
sotii se pot învoi ca sotul care, potrivit art. 27, a purtat în timpul casatoriei numele de
familie al celuilalt sot, sa poarte acest nume si dupa desfacerea casatoriei.
Instanta nu poate cenzura în niciun fel acordul dintre soti, care poate fi
rezultatul unei proceduri de mediere, astfel ca potrivit art. 40 alin. 2 Codul Familiei
va lua act de aceasta învoiala prin hotarârea de divort.
3. Medierea în cauzele penale
Dispozitiile Legii nr. 192/2006 se aplica numai în cauzele penale ce privesc
infractiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împacarea
partilor înlatura raspunderea penala (art. 67 alin. 1). Asadar, legiuitorul român a optat
doar pentru o anumita categorii de infractiuni, si anume numai acelea pentru care
partile au un drept de dispozitie prin care pot influenta declansarea sau desfasurarea
unui proces penal.
Cu toate acestea, credem ca e posibila medierea si în cazul procedurii
reglementate de art. 2781 C.proc.pen de solutionare a plângerilor împotriva rezolutiei
sau ordonantei procurorului de netrimitere în judecata, indiferent daca aceasta
priveste o infractiune urmaribila la plângerea prealabila sau una din oficiu. Astfel,
prin decizia nr.27/2008 pronuntata de ICCJ-Sectiile Unite, s-a stabilit ca cel care a
formulat plângere împotriva solutiei procurorului are disponibilitatea de a si-o retrage,
judecatorul urmând sa ia act de aceasta manifestare de vointa printr-o hotarâre
definitiva. Or, aceasta retragere a plângerii poate fi urmare a initiativei exclusive a
petentului, urmare a concilierii încercate de judecator, sau urmare chiar a procedurii
22 Art. 42 alin. 4: Învoiala parintilor privitoare la încredintarea copiilor si la contributia fiecarui
parinte la cheltuielile de crestere, educare, învatatura si pregatire profesionala a acestora va produce
efecte numai daca a fost încuviintata de instanta judecatoreasca.
23 Instanta va asculta parintii si autoritatea tutelara si, tinând seama de interesele copiilor, pe
care de asemenea îi va asculta, daca au împlinit vârsta de zece ani, va hotarî, pentru fiecare dintre
copii, daca va fi încredintat tatalui sau mamei.
24 Audierea copilului este obligatorie daca acesta are 10 ani împliniti (art.42 alin .1 C.fam). Cu
toate acestea, poate fi ascultat si copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, daca autoritatea
competenta apreciaza ca audierea lui este necesara pentru solutionarea cauzei (art. 24 alin 2 din
Legea nr. 272/2004).
15
de mediere (acordul de mediere cuprinzând anumite clauze vizând atât petentul, cât
si intimatul, printre care si obligatia petentului de a-si retrage plângerea).
Procedura medierii este facultativa, caci nici persoana vatamata si nici
faptuitorul nu pot fi constrânsi sa accepte procedura medierii (art. 67 alin. 2). Este de
mentionat ca medierea poate avea loc între doua sau mai multe parti (art. 5 alin 1),
aceasta chiar daca solutia poate consta în retragerea unilaterala a plângerii
prealabile. În timpul procedurii se respecta dreptul la un avocat, la un interpret, si
drepturile minorilor în procedurile penale (art. 52 alin.1 si art. 68); în cursul medierii,
partile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispozitie, în
conditiile legii (art. 52 alin 1); procedura este confidentiala (art.53).
Se poate recurge la medierea înainte sau în timpul procesului (art. 2 alin.1 din
lege):
a. În cazul în care procedura de mediere se desfasoara înaintea începerii
procesului penal (mediere penala extraprocesuala) termenul prevazut de lege pentru
introducerea plângerii prealabile se suspenda pe durata desfasurarii medierii.
Daca partile aflate în conflict nu s-au împacat, persoana vatamata poate
introduce plângerea prealabila în acelasi termen, care îsi va relua cursul de la data
întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se si
timpul scurs înainte de suspendare (art. 69 alin 2 din lege).
Daca medierea se închide prin împacarea partilor, partile pot încheia un acord
si în scris, care poate fi supus autentificarii de catre notarul public. Legea prevede în
mod expres ca persoana vatamata nu mai poate sesiza, pentru aceeasi fapta,
organul judiciar (art. 69 alin.1). Legea de procedura penala nu reglementeaza ce
solutie se va adopta daca totusi persoana vatamata formuleaza o plângere
prealabila dupa o mediere reusita. Dupa opinia noastra, este vorba de autoritatea de
lucru convenit ce constituie un caz special de neîncepere a urmaririi penale si care
într-o viitoare reglementare va trebui sa figureze printre cazurile enumerate în art. 10
C.pr.pen.
b. În cazul în care se recurge la procedura de mediere în timpul procesului
penal (mediere penala procesuala25), initiativa poate apartine partilor sau organelor
judiciare, tinute sa informeze partile asupra acestei proceduri si îndrumându-le sa o
urmeze (art. 6 din lege).
Nu exista prevederi în Codul de procedura penala care sa reglementeze
suspendarea procesului penal prin vointa partilor. Însa legea nr. 192/2006 prevede
în art. 70 ca, în cazul în care medierea se desfasoara dupa începerea procesului
penal, urmarirea penala sau, dupa caz, judecata se suspenda, în temeiul prezentarii
de catre parti a contractului de mediere.26 Asadar, nu e necesara prezenta partilor la
instanta sau depunerea de catre amândoua a vreunui înscris prin care sa solicite
25 Preferam sintagma de mediere procesuala, desemnând medierea care se desfasoara în
timpul unui proces declansat, si nu pe aceea de mediere judiciara care ar putea desemna medierea
desfasurata prin intermediul organelor judiciare.
26 Aceasta este un nou caz de disponibilitate a partilor în procesul penal care, prin acordul lor
în vederea recurgerii la medierii, determina suspendarea procedurilor.
16
suspendarea procesului, asa cum e nevoie în materie civila. Suspendarea în penal
dureaza pâna când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile
prevazute de prezenta lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnarii
contractului de mediere. Procesul penal se reia din oficiu imediat dupa primirea
procesului-verbal prin care se constata ca partile nu s-au împacat sau, daca acesta
nu se comunica, la expirarea termenului de 3 luni.
Mediatorul nu poate impune partilor o solutie cu privire la conflictul supus
medierii (art. 50 alin.3). Cu toate acestea, este evident ca în ceea ce priveste latura
penala a procesului (spunem aceasta pentru ca medierea poate viza si/sau latura
civila a cauzei penale care se va desfasura dupa regulile obisnuite din materie civila,
inclusiv pronuntarea unei hotarâri de expedient – de retinut ca latura civila poate fi
obiect al unui acord de mediere indiferent de natura infractiunii), doar doua sunt
solutiile pentru o mediere reusita: retragerea plângerii prealabile de catre persoana
vatamata27 ți împacarea partilor.
Când medierea este recomandata de catre organele judiciare, la închiderea
procedurii de mediere, mediatorul este obligat, în toate cazurile, sa informeze în
scris instanta de judecata daca partile au ajuns sau nu la o întelegere în urma
procesului de mediere (art. 70 alin 6 nou introdus). Cum am aratat mai sus, aceasta
informare va contine practic datele cuprinse în procesul verbal întocmit la închiderea
procedurii.
Când medierea are succes, art. 58 alin 1 din lege prevede ca daca partile
aflate în conflict au ajuns la o întelegere, se poate redacta un acord care va cuprinde
toate clauzele consimtite de acestea si care are valoarea unui înscris sub semnatura
privata. Daca suntem de acord cu aceasta solutie în cazul împacarii partilor, aratam
ca medierea poate fi un succes si numai daca persoana vatamata decide sa îsi
retraga plângerea prealabila, acordul partilor neavând niciun efect juridic decât
eventual în latura civila a cauzei.
Organul judiciar (procurorul sau judecatorul) trebuie sa ia act în mod nemijlocit
de întelegerea dintre parti.28 De aceea, pentru solutionarea cauzelor penale în baza
acordului încheiat ca rezultat al medierii, art. 70 alin.5 nou introdus în lege prevede
ca partile trebuie sa depuna la organul judiciar forma autentica a acordului (ceea ce
presupune plata la notar a unei taxe aferente) sau sa se prezinte în fata organului
judiciar pentru a se lua act de vointa acestora. Asadar, judecatorul nu se va limita
doar la a lua act de retragerea plângerii prealabile sau împacarea partilor, ci va
încuviinta acordul de mediere dupa regulile generale din legea medierii care se
aplica în mod corespunzator si în cauzele penale, dupa cum dispune art. 67 alin.1.
O astfel de validare nu poate avea loc însa în faza de urmarire penala. Astfel,
un acord de mediere prezentat direct procurorului, fara a se apela la notar, prin care
27 Este de observat însa ca si retragerea plângerii prealabile (ce corespunde renuntarii la
judecata din materie civila) poate fi un mod de solutionare a litigiului, fie voluntar unilateral, fie obtinut
în urma concilierii intermediata de organul judiciar sau medierii realizata cu ajutorul tertului mediator.
28 ICCJ-Sectiile Unite, decizia XXVII, publicata în M.Of. nr. 190 din 20 martie 2007: încetarea
procesului penal în cazul infractiunilor pentru care împacarea partilor înlatura raspunderea penala
poate fi dispusa de instanta numai atunci când aceasta constata nemijlocit acordul de vointa al
inculpatului si al persoanei vatamate de a se împaca total, neconditionat si definitiv, exprimat în
sedinta de judecata de aceste parti, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri
autentice.
17
parțile se împaca sau persoana vatamata declara ca îți retrage plângerea
prealabila, poate avea ca efect numai dispunerea de catre procuror a încetarii
procesului penal pentru cazul prevazut de art. 10 lit h C.proc.pen. Celelalte clauze
din acordul de mediere pot fi supuse autentificarii numai notarului public.
Desi legea speciala nu prevede în mod expres, în cazul în care medierea are
succes si procesul penal înceteaza ca urmare a retragerii plângerii prealabile sau
împacarii partilor, persoana vatamata nu poate formula o noua plângere cu acelasi
obiect. Daca totuți o noua plângere prealabila este introdusa cu privire la acelați
faptuitor ți pentru aceeați infracțiune, se va invoca excepția de lucru convenit
(când acordul anterior a fost prezentat procurorului), respectiv autoritatea de lucru
judecat ca impediment prevazut de art. 10 lit. j C.proc.pen (daca medierea a
intervenit anterior în fața instanței).
Daca partile nu s-au împacat, procesul penal se reia din oficiu, imediat dupa
primirea procesului-verbal prin care se constata acest lucru sau, daca acesta nu se
comunica, la expirarea termenului de 3 luni de la data semnarii contractului de
mediere (art. 70 alin.4).
III. Avantajele medierii
1. Avantajele medierii pentru magistrati
În fiecare an, în instantele românesti se solutioneaza aproximativ 2 milioane
de cauze. Numarul mediu de dosare solutionate de un judecator în cursul anului
2008 este urmatorul: 632 cauze pe judecator la Judecatorii, 800 de cauze pe
judecator la Tribunale si 595 cauze pe judecator la Curtile de Apel. Sunt instante
unde s-au solutionat chiar si peste 1000 cauze pe judecator în anul 2008.29
Cum medierea se poate aplica în orice cauza ce tine de materia civila si doar
partial în materie penala, teoretic aproximativ 80% din cauzele aflate pe rolul
instantelor ar putea fi solutionate prin mediere.
Asadar, pentru cauzele solutionate prin mediere mai înainte de sesizarea
instantei se va obtine în timp o scadere a numarului dosarelor aflate pe rolul
instantelor. Pentru cauzele solutionate prin mediere în timpul proceselor, judecatorii
nu vor mai trebui sa îsi motiveze în mod detaliat solutiile, limitându-se la a lua act de
acordul partilor; evident, în acest caz exercitarea cailor de atac nu si-ar mai gasi
rostul, ceea ce va duce si la scaderea numarului de dosare aflate pe rolul instantelor
de control judiciar. În toate situatiile, judecatorii vor câstiga timp pentru a studia mai
mult si mai bine celelalte dosare si legislatia aplicabila lor. Ceea ce va duce,
inevitabil, la o scadere a timpului si la o crestere a calitatii actului de justitie în
dosarele în care este necesara cu adevarat interventia unui magistrat pentru
lamurirea situatiei de fapt si de drept în cadrul unui litigiu.
29 Date preluate din Raportul privind starea justitiei pe anul 2008, întocmit de catre Consiliul
Superior al Magistraturii si disponibil pe www.csm1909.ro.
18
Pentru sistem, aceasta va presupune reducerea de catre stat a unor cheltuieli
sau, poate, alocarea lor mai judicioasa pentru dosarele ramase pe rol. Pentru
societate în ansamblu, medierea ar putea în timp duce la cresterea gradului de
tolerare a comportamentelor neconvenabile si la un alt nivel de solutionare a litigiilor.
2. Avantajele medierii pentru parti
În România justitiabilii fac plângeri si cereri pentru orice. Gradul de toleranta la
actiunile usor vatamatoare ale altora împotriva noastra este unul redus, accesul la
justitie este relativ usor, iar existenta instantelor în fiecare localitate importanta din
România explica numarul mare al dosarelor. Ceea ce partile nu întrevad atunci când
promoveaza actiunea sunt sansele de a câstiga procesul, timpul cât va dura acesta
si cheltuielile finale ale demersului judiciar.
În privinta primul aspect, justitia româna sufera de problema lipsei de
jurisprudenta unitara. Datorita legislatiei deficitare dar si a unei exacerbari a rolului
judecatorului în interpretarea legii, nu putine sunt situatiile în care actiuni similare
sunt solutionate în mod diferit de judecatori din instante din judete diferite sau uneori
chiar din aceeasi instanta. Oricum, prin intermediul medierii niciuna dintre parti nu
este stigmatizata ca perdant.
Cu privire la durata de solutionare a cauzelor, datele statistice oficiale arata ca
pentru fiecare etapa de judecata media este de 6 luni. Realitatea este însa ca sunt
cauze ce trateaza subiecte importante pentru parti, cum ar fi cauzele funciare, de
dreptul muncii sau de familie care dureaza inadecvat de mult. Astfel, de exemplu,
întotdeauna va fi prea îndelungat termenul de un an pentru ca un parinte sa obtina o
hotarâre judecatoreasca definitiva care sa stabileasca un program de legaturi
personale cu copilul sau încredintat celuilalt parinte spre crestere si educare.
Evident, medierea ar determina accelerarea solutionarii litigiului.
În fine, legea prevede o anumita taxa de timbru pentru a introduce o actiune
în justitie. La aceasta se adauga taxele pentru copierea actelor din dosar, taxele
pentru promovarea cailor de atac, onorariile destinate avocatilor pentru fiecare cale
promovata. În conditiile în care sunt posibile un numar de mai multe rejudecari în
cazul comiterii de catre judecator a unor greseli ce impun reluarea ciclului procesual,
cheltuielile totale nu pot fi anticipate. Daca mai adaugam si pierderile suferite de parti
ca urmare a trecerii timpului rezultate din nefolosirea obiectului judecatii, vedem ca
cifra poate fi mai ridicata.
Fata de aceste aspecte este preferabila, cu siguranta, apelarea la mediator
care ar presupune cheltuieli financiare reduse dar, mai ales, reducerea timpului de
solutionare a diferendelor si obtinerea unui rezultat multumitor pentru toate partile
implicate, întreaga procedura desfasurându-se în conditii de confidentialitate.
************

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)