Recomandari stiintifice pentru structurarea profesiei de mediator pe domenii de organizare distincte

Botomei VasileRecent, Legea nr.192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator din Romania, a fost modificata prin Legea 370/2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 831, din 3 decembrie 2009.
Astfel, medierea din punct de vedere teoretic-doctrinar a ramas cu acelasi scop, insa din punct de vedere normativ-legislativ, medierea reprezinta o modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate în calitate de mediator, în conditii de neutralitate, impartialitate, confidentialitate si având liberul consimtamânt al partilor.
Este mai importanta aceasta definitie si mai usor de realizat activitatea de mediere, deoarece a disparut termenul de “modalitate alternativa” fiind inlocuit cu “modalitate de solutionare”, intelegandu-se pe aceasta cale ca medierea reprezinta o prioritate in realizarea drepturilor  litigioase de catre justitiabili.
Se constata prin modificarile legislative ca legiuitorul prevede prin modificarea art.6, faptul ca organele judiciare si arbitrale, precum si
alte autoritati cu atributii jurisdictionale informeaza partile asupra posibilitatii si avantajelor folosirii procedurii medierii si le indruma sa recurga la aceasta cale pentru solutionarea conflictelor dintre ele.
Din punct de vedere normativ-legislativ, modificarile de la art.6 trebuie analizate inclusiv in contextul celorlalte modificari din lege.
Astfel, este de mentionat modificarea art.54 (2), care in noul text de lege prevede ca mediatorul are dreptul sa inchida procedura de mediere, procedand potrivit dispozitiilor art. 56, care se aplica in mod corespunzator. In aceasta situatie mediatorul este obligat sa restituie onorariul, in parte, in conditiile stabilite prin contractul de mediere.
Desi textul de lege prevede ca onorariul se poate stabili in parte, in conditiile stabilite prin contractul de mediere, in egala masura se constata existenta inclusiv a conceptului de mediere gratuita, aceasta in conditiile in care mediatorul a formulat invitatiile catre parti, le-a adus la cunostinta acestora modalitatea de solutionare a conflictului supus medierii, dar independent de vointa mediatorului sau a uneia dintre parti, procedura medierii nu a mai putut fi indeplinita prin ajungerea la un acord.
Pornind de la acest concept, de cazuri de mediere gratuita, se recomanda in cadrul acestui articol o noua structurare a profesiei de mediator, in asa fel incat statul sa ofere garantii materiale pentru cazurile de mediere cae nu pot fi indeplinite de catre mediator, garantia constand in asigurarea unui venit minim garantat pentru mediatorii autorizati care exercita activitatea oficianta de informare a partilor cu privire la rolul si eficienta activitatii de mediere.
Se propun urmatoarele:
a). Înfiinţarea instituţiei mediatorului public, aflată sub control de stat, în care rolul de control îl are instituţia Avocatului Poporului, după caz, sub controlul Ministerului de Justiţie, ca organ al puterii executive, prin servicii asigurate în regim de monopol, ca mediator de stat.
Se recomanda ca aceasta categorie profesionala sa functioneze pe langa institutiile de drept public, prin infiintarea unui serviciu public de mediere, cu caracter gratuit pentru justitiabili.
Acest serviciu se recomanda a avea doar rolul de informare in privinta medierii, fara posibilitatea de incheiere de contracte pentru reprezentare intre mediatorul angajat din cadrul Serviciului de drept public si cetatean.
Bugetul de functionare si de organizare se asigura de catre stat.
b). Menţinerea în vigoare a instituţiei mediatorului independent, aflată în organizarea şi controlul organizaţiilor profesionale de drept privat, în condiţii de organizare şi funcţionare autonomă, pe principiul de pluralism al organizaţiilor profesionale de drept privat – în care să funcţioneze două sau mai multe structuri profesionale, atât la nivel naţional, cât şi la nivel judeţean, în regim de profesie liberală, pe sistem de achiziţie a serviciilor publice pe bază de cerere şi ofertă, în care dictează economia de piaţă.
Aceasta categorie profesionala functioneaza pe baza economiei de piata, pe baza cererii si a ofertei, prin contracte negociate.
Controlul si profesionalizarea acestor categorii de mediatori se recomanda a se face prin organizatiile profesionale de drept privat structurate la nivel national si judetean.
Bugetul organizatiilor profesionale se asigura din contributii si cotizatii depuse de mediatorii autorizati.
Se recomanda a se stabili un termen de 3 luni in care mediatorii autorizati sa poata opta pentru functionarea in cadrul uneia din aceste 2 sisteme distincte.
Se contureaza astfel conceptul medierii sub control de stat, cu titlu gratuit, ca o componenta a raspunderii administrative a statului pentru realizarea procesului de mediere, si pe de alta parte conceptul medierii prin organizatii de drept privat, in care mediatorul realizeaza o activitate autonoma, independenta, pe baza de contract.
Aceasta recomandare si propunere de lege ferenda se recomanda ca o consecinta a modificarilor legislative aduse prin intrarea in vigoare a Legii 370/2009, in care se prevede prin art.9 (4), ca Consiliul de mediere va emite documentele care atesta competenta profesionala a mediatorilor.
Atat timp cat legea prevede atestarea competentelor profesionale se intelege ca aceasta atestare trebuie structurata pe domenii de activitate, pe care le recomandam a fi luate in calcul, dupa cum urmeaza:
1)Activitati de informare cu privire la mediere, ca atribut al mediatorului sub control de stat, care in schimbul informatiilor primeste un venit minim garantat;
2)Atestare pe domenii de profesionalizare struturate pe categorii ale dreptului, astfel: Dreptul Familiei, Drept Civil, Drept Penal, Drept Administrativ şi Constituţional, Drept Fiscal şi Financiar-Bancar si Drept Internaţional Public.
Sub acest aspect, urmeaza a se structura categorii de mediatori care necesita obligativitatea pregatirii juridice si a categoriei de mediatori care nu necesita obligativitatea pregatiri juridice, cum ar fi medierea in domeniul asigurarilor.
Articolul prezentat se subscrie in contextul asigurarii de catre stat a raspunderii administrative pentru implementarea institutiei de mediere, ca factor de simplificare si decongestionare a activitatii de judecata din cadrul litigiilor care fac obiectul cauzelor deduse judecatii.
Autor: Mediator-avocat dr. Botomei Vasile

Un comentariu:

  1. Comentariul pe care il fac respectiv la ceace a prezentat dmnul Av, are in veder faptul ca lege medierii nu exclude din profesi mediatorii autorizati care nu au pregaire juridica ,ori spiritul articolului lasa sa se inteleaga ca specializare pe disciplinele dreptului este valbila numai pentru cei cu pregatire juridica , ceilalti fiind exclusi,aspect neconform cu legea .
    Intr-o allta ordine trebuie avut in vedere ca mediereaa este mai mult o activitate de comunicare si o activitate care are la baza mai multa psihologie , deoarece legea prevede si faptul ca pentru aspectele juridice partile pot fi insotite de avocati sau alti specialisti daca este cazul.Meiere in spiritul legie este o activitte care trebuie sa conduca la solutii pe care partile in litigiu le gasesca cu care sa fie de acord in prezenta unei persoanede specialitate - mediator autorizat care sa conduca discutiile inter pari si sa aiba abilitatea comunicarii si sa cunoasca cat mai bine mimica si exprimarea non vrbala a celor care sant in conflict si apelaza la mediere.
    Articolul prezenta conduce mai mult la faptul ca domnii avocati arputea face mediere fara sa fie atestati ca urmarea unor cursuri de specialitate unde se pregatesc mai mult din punct de vedere al comunicarii si al psihologiei, tocmei acesta este si motivul ca mediatorul trebie autorizat dupa parcurgera unui stagiu de pregatire care sa-i confere abilitatile care au fost amintite maii sus .Eu nu cred ca un avocat poate face o medire conform prevederilor legale. Dupa parerea mea avocatii care sustin ca sant si mediatori datorita profesie de avocat considera mediere un fel de discutie cu partile pe holul tibunalului convigandu-le sa se inteleaga intr-un anumit sens , in funcite de avocatul a carei parti dereste o intelegere si o face in sensul interesului clientului sau.Acet aspect cu toate ca avocatii nu vor sa-l recunoasaca ,el totusi se produce si de acea uni dintre ei sant reticienti de a recomenda medirea atunci cand este cazul si vor ca sa impuna fatul ca de drept sant mediatori , un aspect nelegal care se afla in afara legii medieri.
    Va multumesc ca am avut posibilitatesa-mi exprim parerea.

    RăspundețiȘtergere