Ca intotdeauna, colegul Gheorghe Surtea vine cu intelepciune si echilibru sa impace lumea medierii, framantata de interese si nevoi diverse, si uneori antagoniste.
Dezvoltand dezbaterea despre diferenta intre judecata si mediere, subliniez si eu ca partile isi sting litigiul dupa propriile interese si nevoi, nu dupa litera legii, de multe ori nedrept aplicata si prin a carei solutie, de multe ori ambele parti sau cel putin una, este in pierdere.
Medierea a fost istoric inaintea unei judecati oficiale si va fi probabil aleasa din nou in defavoarea judecatii, devenind mai cautata si acceptata pentru la mediere ambele parti pot sa fie in avantaj. Aici trebuie sa convinga mediatorul despre avantajele medierii cu realism si fara exagerare, covingand de fapt partile ca interesul lor nu este o sentinta mai mult sau mai putin favorabila pe moment, ci impacarea, intelegerea, acoperirea sau compensarea pierderilor, si nu in ultimul rand, pastrarea sau reluarea relatiilor intre parti. Iar aici, dupa cum incepem tot mai mult sa vedem si noi, nu conteaza domeniul studiilor superioare ale mediatorului, ci maiestria si puterea de convingere a partilor sa aleaga ceea ce le este mai avantajos. Desigur, cunosterea domeniului l-ar ajuta mult.
Referitor la specializarea mediatorilor, voi continua spusele colegului Surtea si primul meu articol pe aceasta tema cu cateva opinii.
Desigur este necesar cu timpul sa acumulezi cunostinte din mai multe domenii, altfel nu faci fata nici macar cu studiile juridice, pe care unii cred ca ii recomanda ca mari specialisti in mediere. Dar nici ca inginer, psiholog, profesor, psiholog, sociolog, medic sau orice alt specialit cu studii superioare, nu trebuie sa spui ca studiile juridice te incurca ori te indeamna sa consiliezi sau sa judeci partile, in loc sa mediezi conflictul dintre ele. Ambele pretentii sunt extremiste si adevarul este ca de obicei la mijloc. Cine nu intelege asta si mai rau, o impune si altora, dovedeste ca nu poate avea intelegerea necesara pentru acest domeniu hibrid care este medierea, cu atat sa performeze in solutionarea conflictelor din orice domeniu, cu atat mai putin nu poate face pe altii sa ajunga la o intelegere.
Ca jurist, mi-am dat seama ca nu pot patrunde in itele conflictului si nu pot convinge partile fara putina psihologie sau sociologie. Apoi, in functie de domeniul conflictului, am inceput sa caut date si informatii despre domeniul respectiv, pentru a intra in tema conflictului si a merge alaturi de parti spre dezlegarea lui. Neavand studii economice, am simtit ca experienta proprie nu-mi este de ajuns sa patrund in clauzele unor contracte si aspectele lor financiare, asa ca am hotarat sa fac o scurta specializare in domeniul financiar-bancar, fie ca are sau nu vreo persoana din Consiliul de mediere sau vreun coleg alta parere.
Cand am fost cautat pentru o mediere intre o victima si un agresor, nu a mai fost nevoie sa ma gandesc la o specializare, pentru ca intr-o perioada de cativa ani a activitatii mele am trait in acest mediu si a trebuit sa rezolv cauze complexe, pe care mi-as fi dorit sa le vad rezolvate prin mediere. Mai ales pentru faptul ca, dupa mult efort, cheltuieli, presiuni, observatii critice, supunerea la unele activitati indoielnice dispuse de sefi sau procurori, ma trezeam ca in dosarul trimis dupa luni de zile in instanta, partile se impacau in fata judecatorului si toata munca si tensiunile prin care treceam se duceau de rapa, complesindu-ma inutilitatea acestora.
Cand un coleg avocat, mare specialist in civil mi-a cerut cateva sfaturi, nu am facut-o pe desteptul si i le-am dat, simtind ca si el, ca si mine, nu ne pricepem la toate si avem tot timpul de invatat. Cu atat mai mult ca mediatori, pentru ca in fata noastra pot veni oameni cu probleme variate, de unele poate neauzind sau poate necunoscandu-le aproape deloc. Si atunci? Consider ca trebuie sa nu ni se impuna ce specializari trebuie sa urmam, fiecare trebuie sa declare domeniile in care se pricepe mai bine, sa aleaga singur cazurile pe care poate sa le rezolve, iar in rest sa-si decline disponibilitatea, recomandand partilor, potrivit legii, sa se adreseze altor colegi. Vremea cand toti se pricepeau la toate a trecut de mult, experienta statelor dezvoltate ne indruma spre specializare, pentru ca serviciul prestat de mediator nu poate fi de calitate in orice domeniu, iar interesul si obligatia membrilor consiliului sunt, in afara cresterii numarului de mediatori, si de a asigura o calitate acceptabila a acestui serviciu.
Mai mult decat atat, sustin si eu ca trebuie sa plecam cu sanse egale, sa nu mai impunem ceva intr-o profesie profund liberala, interesul nostru, cererea pietii, alegerea domeniilor, fiind singurele care ne vor indrepta catre niste forme de specializare, asa cum se intampla de mult timp in alte profesii liberale, si nu numai.
Mai ales ca urmarea unui asemenea curs inseamna cheltuieli financiare, lipsa de la activitatea de baza si familie, alte sacrificii adaugate la cele din formarea initiala si neacoperite inca de castigul din medierile desfasurate.
In incheiere, subliniez inca o data, nu mai trebuie facut caz de studiile mediatorilor, de formatorul care ne-a intiat, experienta sau vechimea in profesie, nu trebuie sa ne mai arogam dreptul sa impunem cate ne trec prin minte in mediere, pentru ca in aceasta profesie liberala este loc pentru inca multa lume, piata cere mediere si este nevoie de mediatori, iar acestia sunt liberi sa aleaga cazurile si specializarile dupa cum apreciaza fiecare. Bine ar fi ca medierea sa fie mai mult promovata, mediatorii sa fie mai bine organizati, sa se ajute si sa se completeze intre ei, sa gaseasca solutii pentru perfectionarea pregatirii si sa propuna imbunatatirea reglementarilor astfel incat si in Romania, profesia de mediator sa fie cat mai curand cunoscuta, apelata, respectata si valorata asa cum se intampla in alte tari.
Mediator Constantin Asofronie
www.mediereagalati.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu