Mediator Constantin Asofronie.....Potrivit noilor propuneri, partile nu mai sunt obligate sa incerce nici concilierea, nici medierea.

În toată această teorie despre procedurile judiciare, de la prevederile clare ale codului de procedură civilă se ajunge la opinii contradictorii şi o concluzie falsă, prin raţionament eronat:.
„Art. 614^1. – În faţa instanţei de fond, aceasta va stărui pentru soluţionarea divorţului, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor. În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii.”
„Art. 720^1. – În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere.”
Raţionament Fănuţa Lişman: Sintagma „părțile POT alege medierea” a înlocuit vechea trimitere către conciliere, care era formulata imperativ.”
Dupa cum lesne se poate observa, sintagma „părțile VOR încerca” din actuala reglementare se propune a fi înlocuită cu sintagma „părțile POT încerca”, dând astfel caracter facultativ reglementării noi.
Prin urmare, dacă în actuala reglementare concilierea este prevazuta ca procedura prealabila obligatorie inainte ca partile sa recurga la instanta de judecata, pentru solutionarea litigiului dintre ele, potrivit noilor propuneri, partile nu mai sunt obligate sa incerce nici concilierea, nici medierea. Astfel, înainte de sesizarea instanţei, părţile conflictului de natura comercială vor apela la mediere doar în mod facultativ.
“Recapitulând, putem afirma ca medierea devine obligatorie atât în caz de divorţ cât şi în cauzele comerciale, atunci când instanţa recomandă părţilor medierea.”!!!
Te rog să mă scuzi, Fănuţa, dar pentru că tot insişti să construieşti castele de nisip, revin cu tot respectul şi politeţea la întrebarea: unde este caracterul obligatoriu al medierii în cauzele de divorţ şi cele comerciale, afirmat de tine în concluzie, când tu însăţi mai sus, în citatele din Codul de procedură civilă nou şi opiniile tale spui contrariul, adică faptul că este facultativă procedura medierii, cum de altfel este corect?
In plus, cred ca totul pleaca de la o confuzie clara: CODUL VORBESTE DESPRE FAPTUL CA, IN CAZUL IN CARE INSTANTA RECOMANDA MEDIEREA, PARTILE SE VOR PREZENTA LA MEDIATOR PENTRU INFORMARE ASUPRA AVANTAJELOR MEDIERII, pe gratis, urmand ca apoi sa aleaga (LIBER, NU OBLIGATORIU) sau nu medierea! Deci este vorba de prevederea trimiterii la informare, nu la mediere, ca procedura prealabila procesului. Informarea despre mediere şi avantajele sale nu este act procedural nici pentru mediator dupa legea medierii, nici pentru instanţă (nefiind stabilita in codul de procedura publicat deja astfel). DECI ESTE OBLIGATORIE INFORMAREA, NU MEDIEREA CA PROCEDURA PREALABILA PROCESULUI, DACA INSTANTA A RECOMANDAT MEDIEREA IN CAZUL DIVORTULUI.
ÎN PRIVINŢA MATERIEI COMERCIALE, ESTE ŞI MAI SIMPLU ŞI CLAR CĂ MEDIEREA ESTE FACULTATIVA (POT INCERCA!)INAINTEA PROCESULUI ŞI NICI NU SE MAI PUNE CONDIŢIA FACULTATIVA NR. 2 DE LA DIVORT, RESPECTIV “DACA JUDECATORUL A RECOMANDAT MEDIEREA”).
Nu cred că este cazul să mai insist, este indeajuns ceea ce am scris a treia oară, DIN PACATE, ÎN CODURI NICĂIERI NU ESTE OBLIGATORIE MEDIEREA CA PROCEDURĂ PREALABILĂ, deşi ne-o dorim şi suntem amăgiţi cu asta!
Iar prevederile din legea cu “mica reforma” in justitie, nu ajuta mai mult, ba chiar complică lucrurile la divorţul cu copii, introducându-se nedidactic, neprocedural, neconform cu principiile şi prevederile legii medierii, avizarea acordului de mediere de catre autoritatea tutelara! Este o decădere din valoarea juridică a acordului dupa lege, îl face dependent de o autoritate administrativă, iar valabilitatea lui este condiţionată de avizul pozitiv al acestei autorităţi tutelare, peste voinţa părţilor. Ce se întâmplă dacă autoritatea avizează negativ acordul? Se anuleaza acest act, vointa a partilor, se anuleaza medierea, contrar prevederilor legale si principiilor medierii. De aceea susţin ca se poate cere un aviz separat de catre parti, fara a avea influenta asupra valabilitatii acordului, ci ca un mijloc de completare a verificarilor judecatorului si formarii convingerilor sale, in baza caruia incuviinteaza sau nu acordul de mediere. Deci avizul nu trebuie dat pe acord, ci intr-un act administrativ separat, la solicitarea părţilor sau instanţei.
Pentru a deveni obligatorie medierea ca procedură prealabilă vom insista la Consiliul de mediere şi în comisia consultativă, la minister, Consiliul legislativ şi parlament, până la toamnă, când va fi luată în discuţie această lege "mica reformă", cu care ar putea fi modificate şi codurile de procedură. Aşteptăm şi opiniile altor mediatori şi asociaţiilor.
Mediator C. Asofronie